micul napoleon mi-a spus ca astazi s-a nascut jean moscopol. probabil ca numele nu va spune prea mare lucru, dar daca fredonez „vrei sa ne intalnim sambata seara, intr-o carciumioara la sosea?”, cam stiti de cine vorbesc. era acel domn sarmant, rafinat, usor rarait (cu siguranta letitia mi-ar spune – daca l-ar auzi – ce forma de graseiere avea, din cele 9 existente), dar cu un aer de vedeta hollywoodiana, dupa cum se zice, care incanta clientii localurilor din bucurestii de odinioara cu slagare precum „mana, birjar!” sau „ai sa iubesti odata si tu”.

imi sunt foarte dragi cantecele perioadei interbelice, asa incat ii sunt de-a dreptul recunoscatoare micului napoleon ca a postat pe blogul dumisale cateva dintre ele. cine are chef de putin romantism de moda veche, le poate savura ori de pe jeg , ori de pe youtube, unde micul napoleon a mai pus de-un emoticoncert chiar pe unul dintre cele mai celebre slagare ale lui moscopol – „da-mi gurita s-o sarut”. eu imi fac o datorie de onoare de a povesti aici, in functie de informatiile gasite pe net, de jean moscopol. asa, pentru cei ca mine, nostalgici dupa vremuri, locuri si oameni pe care nu i-au cunoscut nicicand.

moscopol s-a nascut in 1903, la braila, din parinti greci. tatal a fost initial cofetar, iar apoi a devenit bijutier. copilul jean s-a dovedit extrem de talentat si a invatat cu usurinta sa cante la diferite instrumente si sa vorbeasca cinci limbi straine: greaca, franceza, engleza, germana si italiana. de pe la 19 ani s-a angajat ca functionar la diferite agentii maritime locale, iar din 1925 pana in 1929 a lucrat la banca Chrissoveloni din bucuresti. ambitia sa era sa studieze litere si dreptul, dar a sfarsit prin a deveni student la aeronautica. la 26 de ani, la sfatul unui apropiat, incepe sa-si valorifice talentul muzical.

debuteaza in 1929, in celebrul bar „zissu” de pe serban voda, iar mai apoi canta in diferite localuri ale capitalei: racaru, la fayette, rex, colonade, visoiu si multe altele. in acest timp isi face debutul la radio si joaca roluri minore in filme si teatru. spre exemplu, canta la teatrul de revista alhambra in operetele „contesa maritza”, „lasati-ma sa cant”, etc. si joaca rolul sansonetistul din gradina de vara „union”, in filmul „o noapte furtunoasa”. tot acum face si primele inregistrari pe placi de gramofon (de vis, nu?), de-a lungul timpului inregistrand peste 300 de cantece.

in ’31, devine artistul exclusiv al casei londoneze de discuri „His Master’s Voice”. dupa intermezzo bucurestean, in ’32, jean moscopol se muta la berlin unde incepe sa studieze canto cu profesorul korst, canta in cluburi de noapte sofisticate si joaca in filme produse de faimoasele studiouri berlineze UFA. dupa o vreme, se reintoarce la bucuresti si pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial performeaza in cele mai celebre restaurante si cluburi din capitala.

regimul comunist pe cale de a se instala nu e defel pe placul lui moscopol, asa incat grecul are o atitudine vehementa vizavi de rusificarea tarii. refuza sa devina cantaretul noilor guvernanti, ba mai mult cantecele sale devin adevarate pamflete la adresa comunistilor. intr-un final, se hotareste sa paraseasca romania. pleaca din tara in 1947 si, dupa ce trece prin grecia, germania, franta, ajunge in america, la new york. aici se angajeaza ca si receptioner de noapte, la un hotel. nu mai are aceeasi cariera stralucitoare, dar toti banii pe care ii aduna ii investeste intr-o mica orchestra infiintata de el. de asemenea, se implica in viata comunitatii romanilor de la biserica „sf. dumitru” din new york, organizand intalniri ale romanilor din diaspora. jean moscopol moare la varsta de 80 de ani, in los angeles, intr-un deplin anonimat. n-a fost niciodata casatorit.

cam asta e. chit ca informatiile sunt putine, jean moscopol merita omagiat. din cate imi amintesc, anii trecuti era vorba sa se faca un film despre el, in regia lui stefan gladin. nu mai stiu in ce stadiu s-a ajuns, dar mi-ar placea sa il vad, odata si odata, pe ecrane. pana atunci, iaca mai jos versurile din „vrei sa ne-ntalnim sambata seara?”. simple, calde si amuzante. nu ca’s frumoase de tot?

as vrea intr-o seara sa ne intalnim,
dar nu stiu cand e mai bine sa iesim.
lunea n-are nici un rost,
marti e rau ca merge prost,
miercuri stii si tu ca e zi de post.
joi mi-e imposibil sa te intalnesc,
ca mananc c-un unchi pe care-l mostenesc.
vineri nu se poate, nu,
ca postesc si eu si tu.
numai sambata putem sa ne dam rendez-vous.
si daca ne-o place stam chiar pana-n zori de zi,
ca duminica putem dormi.

vrei sa ne-ntalnim sambata seara,
intr-o carciumioara la sosea?
unde canta un pian si-o vioara
si-unde nu ne vede nimenea.

perechi-perechi amorezatii stau la masa,
si nu vad nimic în jurul lor,
guritza iau drept consumatie, ce le pasa?
daca-si fac juraminte de-amor.

vrei sa ne-ntalnim sambata seara, iara,
intr-o carciumioara la sosea?

DA. vreau. :)))

12 Replies to “de dragul lui jean moscopol”

  1. Mână birjar
    Şi du-mă-n noapte
    Cât mai departe
    Oriunde-ai vrea!!!

    ….. Asta e strofa mea de cantec romanesc preferata din toate timpurile:)

    Traiasca Jean Moscopol si toti ai lui din tagma!!!

    apropo, tocmai voiam sa postez si io ceva despre lautari, adica ne invartim oarecum pe acelasi ringhispil tematic:)

  2. Stai sa-l trec tot cantecul:))

    Bunicul si bunica il stiau pe dinafara, lafel ca multe alte hituri ale epocii:)

    Ţiganii cântă romanţa
    Unei femei ce-am iubit
    Trezind în mine speranţa
    De ea când mi-am amintit

    S-o mai iubesc e zadarnic
    Acum atâta doar vreau
    Să uit de chinul meu amarnic
    Să hoinăresc şi să beau

    Mână birjar
    Şi du-mă-n noapte
    Cât mai departe
    Oriunde-ai vrea

    Iubirea mea
    E-o nebunie
    Nici în beţie
    N-o pot uita

    As vrea în goană
    Să uit ce-i suferinţa
    Şi vechea rană
    Să vindec cu-n pahar

    Mână birjar
    Şi du-mă-n noapte
    Cât mai departe
    Oriunde-ai vrea

    Mână birjar
    Şi du-mă-n noapte
    Cât mai departe
    Oriunde-ai vrea

  3. am fost ieri la dragul de dacian si la micul napoleon (alias darius, alias jeg) cu fana, lavinia si calin si am ascultat toata seara romante de-a lui moscopol si zavaidoc, in timp ce jucam carti si faceam (lavinia, mai exact) crema de zahar ars. foooarte fain fuse. :))) pacat ca nu ai fost si matale. data viitoare, insa…

  4. auzi, daca stai si asculti atent „mână, birjar!” ai sa vezi ca la (si si dupa) refren sunt cateva acorduri identice cu cele din „the legend of 1900”, cand Danny Boodman T.D. Lemons 1900 are duelul la pian cu Jelly Roll Morton! foooarte fain 😉

    ps: 1900 ramane unul din filmele mele preferate. cred ca din cauza lui tim roth, pt ca „novecento”, cartea, nu mi-a placut la fel de mult.

  5. Ar fi interesant de vazut ce a mai inregistrat prin strainatate. Nu stiam prea multe despre el. Dar ma gandesc acum ca-mi place sa stiu. Din pacate nu recuperarile si recunostinta sunt punctul forte al acestei natii. Asa ca ma tem ca nici pe cel care a fost personajul Moescopol nu-l vom recupera. Se vor fredona mai departe cantecele lui ca niste adevarate bunuri ale intregului bobor. Vor deveni folclor si vor avea parte de glorie anomima.

  6. eu as fi vrut sa vad vreo fotografie cu el. dar n-am gasit imagini despre moscopol, doar descrieri. m-am uitat si in „maria cea fara de moarte”, o carte despre maria tanase pe care am primit-o de la nenea gaby michailescu, dar nici acolo nu era nimic de moscopol. din pacate… 🙁

Dă-i un răspuns lui Darius Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *