…dupa cum ziceam mai demult, nu ma dau in vant dupa poeme. sunt putine cele care ma incanta si carora le gasesc rost in viata mea. mi se intampla insa, fara sa vreau, sa mi se lipeasca pe cate o dunga de creier cateva franturi din unele si sa mi le amintesc uneori asa, dintr-odata. azi a fost una din acele zile in care mi-am amintit. probabil din cauza soarelui, probabil din cauza binelui, probabil din cauza deciziilor luate, probabil din cauza fluturilor din stomac, probabil din cauza unui alt cuvant sau probabil pentru ca trebuia, pur si simplu, sa imi amintesc. cert e ca domnul bukowski s-a plictisit sa stea cuminte in pliul mintii mele si a iesit jucandu-se cu zarurile. cuta respectiva a dat primele 4-5 linii ale poemului, spatiul virtual le-a completat pe celelalte. si iata:
if you’re going to try, go all the
way.
otherwise, don’t even start.
if you’re going to try, go all the
way.
this could mean losing girlfriends,
wives, relatives, jobs and
maybe your mind.
go all the way.
it could mean not eating for 3 or 4 days.
it could mean freezing on a
park bench.
it could mean jail,
it could mean derision,
mockery,
isolation.
isolation is the gift,
all the others are a test of your
endurance, of
how much you really want to
do it.
and you’ll do it
despite rejection and the worst odds
and it will be better than
anything else
you can imagine.
if you’re going to try,
go all the way.
there is no other feeling like
that.
you will be alone with the gods
and the nights will flame with
fire.
do it, do it, do it.
do it.
all the way
all the way.
you will ride life straight to
perfect laughter, its
the only good fight
there is.
mai e ceva de adaugat? ah, da. pe piatra de mormant a lui bukowski sta scris doar atat: „Don’t Try” 🙂
Fluturi in stomac???? Ma bucur…. 🙂
😉
Iti fac un dar si eu o fraza frumoasa citita azi pe un blog, care cita dintr-un articol care la randul sau parafraza cred de undeva, „Nu ma atingeti! Sunt plin de lacrimi!”
In sfarsit! In sfarsit cineva care a vazut si altceva decat „scrie! fute! bea!” in Bukowski! Obosisem sa tot caut. :))
Hurrah!
:)))) uite, acum ca zici, imi dau seama ca poate ca de-aia am si retinut primele versuri. ca era un altfel de bukowski
iana, foarte fain citatul intr-adevar, dar mult prea trist pt actuala mea buna dispozitie. daca mi l-ai fi trimis cu vreun an in urma, il faceam banner si-l puneam in centrul orasului 😉
Si daca te-a prins poezia asta, iti recomand (in cazul in care ti-a scapat) fimul lui Bent Hamer „Factotum”. E un film in care Matt Dillon arata ca este actor, in care alterego-ul lui Bukowski nu este gretos ca de obicei si peste care textul de mai sus se aseaza usor intr-o memorabila scena de final.
l-am luat de cateva ori in mana la centrul de inchirieri si de fiecare data l-am pus inapoi in raft pt ca mi-era teama ca nu era exact ce aveam nevoie in momentul respectiv. probabil aveam nevoie de ghiontul asta 🙂 il iau deseara. foarte multumesc
😉 Enjoy it.
Oricum, nu te lua dupa mine! Eu l-am tranformat in film cult. 😀 I’m one of the freaks.
ok. ma iau numa’ un pic dupa tine. cat sa iau dvd-ul de pe raft 🙂
stii ce urma dupa „don’t try” ?
just do it 🙂 parca…
da.
Nike in (pseudo – zic unii) literatura. 😛
:))))
am luat aseara filmul, am vazut vreo 10 minute din el, dupa care a intervenit ceva si n-am mai apucat sa ma uit. :”> dar azi dupa-masa promit sa-l duc pana la capat, mai ales ca mi-a placut dulce-amaruiul din primele cadre. 🙂
🙂
am vazut!!! buna alegere. mi-a foarte placut. un film mult mai luminos decat mi-l inchipuiam. nu stiu de ce m-am speriat atata timp de el 🙂
si mi-a ramas pe creier acea mostra de intelepciune chinaskiana: „people don’t need love, they need a measure of success…”
Clap! Clap! Clap!