…cand am vazut acum doua zile deschiderea din „gandul” semnata melania mandas vergu (e vorba de acea „gramo’s” deschidere), nu m-am putut abtine sa nu zambesc a rade. nu de alta, dar imaginea scortzoasei melania scriind un articol oarecum tabloidal e o imagine de care nu te poti decat amuza. nu stiu ce o fi manat-o in lupta pe „doamna” melania si de ce s-a gandit ea sa scrie despre un blog si pozele lui, dar un astfel de subiect mi se pare departe de pretentiile ei inalte. asta in cazul in care dansa nu considera ca a facut o dezvaluire de-a dreptul senzationala si demna de un ziar quality precum se vrea „gandul”.
am o singura amintire despre „doamna” melania si pentru mine e mai mult decat edificatoare. se intampla anul trecut, prin primavara, la susai, unde sarbu pusese de o intalnire a editorilor din trust. cu aceasta ocazia urma sa ne fie prezentata si echipa „gandul”, noua sa achizitie. printre cei de la „gandul” se afla, evident, melania mandas vergu, sefa departamentului educatie, daca bine imi aduc aminte. in timpul meetingului, pentru a socializa mai mult unii cu altii, sarbu a venit cu o gaselnita de team building. ecusoanele cu numele noastre urmau sa fie amestecate si fiecare trebuia sa aleaga un altul, la intamplare. dupa care, te intalneai si discutai una-alta cu proprietarul ecusonului ales, astfel incat sa il poti prezenta mai apoi celorlalti, pret de vreo 5-10 minute.
asa se face ca ecusonul melaniei mandas a fost tras de prietena si colega mea de atunci, lavinia. potrivit regulillor jocului, lavinia s-a indreptat inspre doamna in cauza pentru a-i afla povestea. s-a prezentat frumos si i-a spus:
– s-a nimerit ca eu sa aleg ecusonul dumneavoastra. putem povesti cateva minute?
„doamna” melania s-a uitat la ea de undeva, de sus (desi erau de aceeasi inaltime), si a intrebat-o scurt:
– mi-ai citit articolele?
oarecum mirata de intrebare, lavinia a raspuns:
– nu.
in acel moment, „doamna” melania si-a dat ochii peste cap, s-a intors scrasnind pe tocuri, si dusa a fost. 🙂
cand a venit lavinia sa-mi povesteasca patzania, initial am intrebat-o de ce nu i-a replicat: „da’ dumneavoastra m-ati citit pe mine?”. dupa care mi-am dat seama ca nu rezolva, oricum, nimic. melania mandas vergu nu ar fi sesizat nici comicu’ si nici penibilitatea situatiei in care singura se pusese. era doar un personaj acru, plin de sine si intzepat, cum rar mi-a fost dat sa vad, care isi inchipuia ca e nici mai mult, nici mai putin decat buricul pamantului. si, culmea, nu era. 🙂
hai sa fim seriosi… fiecare este centrul universului sau personal… nu?
nu 🙂
si, oricum, ce am zis eu era altceva. ea se credea centrul tuturor universurilor personale. asta inseamna „buricul pamantului”. 😉
Ha ha, e buna. Am intalnit-o si eu pe doamna Vergu la o conferinta pe tema managementului stiintei la Sinaia in 2004, ba chiar mi-a luat un mini-interviu (pe care l-a publicat destul de ‘dupa ureche’ in Adevarul (eg. as fi studiat ‘fizica economica’ – sic!)- la ora aceea Gandul inca nu exista). Asta insa nu inseamna ca nu se poate comporta foarte okay cu alte ocazii (si, in particular, are si articole bunicele- cam putine, dar sunt). Nu stiu care parte a personalitatii domina…s-ar putea sa fie cea care nu ne place :-).
Licurici, cred ca revii de fapt la o tema draga tie, aceea cu privire la ziaristi. Problema este cand devine un jurnalist mai catolic decat papa, cand ajunge el sa se creada sfantul arhanghel in lupta cu lumea corupta, imorala, ilegala si care ii mai si ingrasa numai pe unii. In principiu, cred ca el imbraca mantia dreptatii dintr-un singur motiv foarte simplu. Asta il ajuta sa-si vanda mai bine marfa, subiectul. Exista o aripa a jurnalistilor care scriu manati de indignari moraliste.
Acuma eu cred ca ziarist mai poti mima ca esti, dar postura de doamna e mai greu de asumat. O doamna nu comenteaza niciodata tinuta celuilalt, chiar daca acela e in pielea goala si cu mainile in buzunar. Cum s-a intamplat sa fie in cazul nostru.
Cum nu treci, tu, vergu, prin matei pe tocuri….
hahahahha, da pe mine m-o citit? of of cum stiu unii sa se uite de sus :))
sebi: daca la o intalnire relaxata, intre colegi, nu a putut lasa deoparte aceasta atitudine, ma intreb in ce imprejurari e o tipa ok. 🙂 poate acasa, cu familia…
iana: mai ating din cand in cand tema asta, dar doar cand vad ca sare cate unu’ calu’. altfel, nu ma bag in viatza lor 🙂
:))))) – asta e pt fana si jinxx
noroc ca-s mica de inaltime si nu am cum sa ma uit de sus , da stiu sa ma uit urat cum nu multi oameni pot :))
las’ c-o prind io pe tanti aia intr-o zi 😛
ar fi bine sa o prinzi intr-o zi cand esti cu lavinia ca sa va amuzati impreuna :))))
Mai e si chestia cu a va lasa dominate (intimidate ar fi ‘misnomer’ aici) si e valabil in general, nu doar vis-a-vis doamna Vergu. Colega ta ar fi putut imediat sa raspunda, diplomatic (con calma…), dar vehement. Dupa asta tipa devine ok si poti discuta serios cu ea. That’s the secret :-).
da, dar ce rost au tertipurile astea cand totul putea decurge linistit si fara fitze? uite, spre exemplu, ecusonul laviniei a fost tras de CTP, al meu de sarbu iar eu l-am tras pe al oanei cuzino – si niciuna dintre aceste persoane nu s-a dovedit tzafnoasa sau increzuta. chit ca aveau mai multe motive decat melania sa faca pe inabordabilii si pe vedetele, zic eu. sau nu? 😉
Nu pot sa zic ca nu ai dreptate (si cu asta I am over & out pe topicul de fata :-)). Ideea e insa ca tu vorbesti de solutii normative (nimeni nu ar trebui sa se comporte asa: si sunt de acord, dar ce faci cu eterogenitatea umana), iar eu de solutii pozitive : ie., dat fiind ca persoana se comporta cum se comporta, trebuie sa ai solutii practice sau altfel ai colaps (de ambele parti), ceea ce nu e- de cele mai multe ori- cel mai eficient echilibru (eg, probabil daca acea conversatie ar fi avut loc, ambele parti ar fi fost in castig). Si repet: se aplica la modul general, doamna Vergu nu e unicat (si nici extrema…). C’est tout ce que je voulais dire…
nici eu nu pot sa nu zic ca nu ai dreptate 🙂