…acest text este scris de amicul roland szekely şi îl postez aici pentru că i-am promis aseară în insomnia că voi face asta. n-am schimbat nimic din el, doar i-am pus diacritice şi l-am colorat. sper să vă placă.
După mămăliga de la tiff, bogdăneii grăsuţi de bucureşti s-au gândit să mai dizaineze un afiş care să anunţe PRIMA ediţie a unui fest de jazz la cluj. pe afiş o grămadă de nume culese din periferia frustrărilor jazzistice central şi vest europene – nu vorbesc, evident despre cobham, colaborator al radio-televiziunii, cum se spunea pe vremuri ca să meargă lumea la căminul cultural.
sunt unul dintre cei care a prins ceva festuri pe la cluj şi în anii de proletară amintire şi n-am crezut că tot johnny (adică ion ot brăila sau pentru un cerc mai intim
de cunoscători de jazz îndosariat, RICĂ) o să spună generaţiei nirvana că ce face el şi surtucul lui este jazz adevarat. pentru ca anvergura să fie şi mai internaţională a fost invitată şi enache, bună de profă la şcoala populară de artă şi nu cred că am văzut vreodată un artist mai umilit, cobham, obligat să urmeze cotcodăcitul de navetistă ploieşti-bucureşti al sus-amintitei, care mergea să prepare primul ceai de muşeţel în garsoniera lui monk danubian.
bucuros că m-am întâlnit cu mişi farcaş şi sound-ul festurilor autumnale de la costineşti, uimit de consecvenţa cu care tavitian continuă să-l imite pe cecil taylor atunci când nu bagă ritm şi bluz de năvodari. aşa cum iris imită ac/dc, mihai constantinescu pe adamo, ci-co pe mirinda, această MANIFESTARE CULTURALĂ, cum a numit-o un director al unei case a unor studenţi, a servit însetaţilor de sonorităţi libere şi sincere un ersatz încălzit cu principii economice canadiene.
fără a uita arahidele, ecusoanele şi engleza finelor conesoare din echipa organizatorică, închei citându-l pe papa ZAPPA (majuscule neîntâmplătoare): JAZZ IS NOT DEAD, JUST SMELLS FUNNY. aştept un afiş nici gotic nici inspirat de valea arieşului şi un festival în care maria tănase să fie lăsată să se odihnească în pace.