Era până acum un Proiect. Asta pentru că îmi închipuiam că eu, personal, sunt o chestie nicicum terminată, mereu în stare de finisare, desăvârşire, completare, dezvoltare şi alte cuvinte care se termină în „are”. S-a transformat într-un Blog cu stări pentru că de ne-terminarea mea vinovate sunt stările ăstea care mă tot bântuie şi nu mă lasă să devin. În plus, mă plictisesc repede de orice proiect.
***
Aş face un copil cu o singură condiţie: să am certitudinea că primul lucru pe care îl va face când se va naşte va fi să râdă, nu să plângă.
***
Ce faci dacă ai o pisică de 16 ani de care te-ai săturat? Nu mai ai nervi să te trezeşti în fiecare dimineaţă la ora 5.00 să îi dai să mănânce, nu mai ai răbdare să o mângâi când are ea chef să fie mângâiată şi nu mai simţi nevoia să o ai deloc în preajma ta? O dai, o eutanasiezi sau trăieşti în continuare cu ea gândindu-te că la un moment dat va muri totuşi?
***
Mi-ar plăcea să am o gură mai puţin spartă. Mi-ar plăcea să fiu ceva mai discretă, mai caldă şi mai atentă la vorbele pe care le spun oamenilor la care ţin. Mi-ar plăcea să nu-i mai jignesc din bun senin motivându-mi mai apoi că nu am fost decât sinceră. Şi mi-ar mai plăcea să dau timpul înapoi cu vreo 16 ani, pe vremea când nu bârfeam, nu judecam pe nimeni şi nu mă interesa ce fac oamenii din jurul meu cu viaţa lor.
***
Mi-e dor de Dieter Mittler.
***
Mi-am recitit mailurile pe care le-am schimbat cu Fumi de-acum nouă şi opt ani. Eram atât de altfel. Aş vrea să mă reîntorc din nou acolo şi să găsesc o altă cale de a deveni ceea ce credeam că voi fi. Mi-era drag de mine cea de atunci. Nu mi-e prea drag de mine cea de acum. Mă gândesc că aş putea publica la un moment dat corespondenţa mea cu Fumi. E frumoasă şi rotundă ca o lună plină.
***
Dacă nu te-aş fi cunoscut, aş fi murit de dorul tău. Cred că e cea mai frumoasă declaraţie de dragoste posibilă.
***
Ori de câte ori aud vorbindu-se franţuzeşte îmi trece aceeaşi idee prin cap: franceza e o limbă doar pentru femei. Chiar şi vorbită de un bărbat sună dulceag, alintat, senzual, erotic. Cum să înjuri în limba asta? Poţi, de bună seamă, să te cerţi, ca orice femeie, dar să înjuri e de-a dreptul o blasfemie. Nu-mi place franceza.
***
Care dintre voi mă citiţi tocmai din Antilele Olandeze – Philipsburg? Ştiu cine mă citeşte din Europa, Mexic, Canada, Israel, ba chiar şi cine mă citeşte din Sudan şi Kenya, dar habar nu am cine din Antilele Olandeze îşi pierde timpul cu mine, destul de des. Well, chiar dacă nu-mi spuneţi, vă foarte mulţumesc.
***
În momentul în care m-am apucat să scriu chestia asta credeam sincer că am multe şi importante de spus, dar tocmai îmi dau seama că asta e tot pe ziua de azi. Stări.
Crezi ca exista vreo varsta sau vreun moment in care sa te simti perfect satisfacut de viata ta? Eu nu cred asta. Chiar si cand eram copil, imi doream sa fiu mare. Apoi am ajuns mare si ma straduiesc sa fiu din nou copil. Omul e greu de multumit, dar tocmai asta il impinge inainte.
Bine te-am gasit!ca te-am cautat o vreme du pa pandora’s.Ma suparasem un pic pe tine dupa articolul in care ziceai ca nu vrei copii,nu stiu de ce …sau poate stiu,pentru ca sunt mama a doi copii.Azi zici ca poate ai face un copil daca…Eu am rabdare pina vine ziua in care ne spui ca iubesti din nou si vine apoi si copilul in mod n a t u r a l .o zi buna
ştiu şi eu? cred că sunt oameni care au momente de-astea. dar sucita de mine în niciun caz 🙂
bine te-am gasit!
bine ai venit! 🙂
cum sa eutanasiezi ma pisica, te-ai tzacanit? geez! vezi ca se gasesc dispozitive de mancare pentru pisici, se joaca cu ele si cad crochetele prin gauri. dupa ce se obisnuiesc nu te mai trezesc dimineata.
problema e că pisica mea nu mănâncă crochete, biluţe şi alte de-astea. numa’ mâncare la plic, cu sos. aia nu se poate pune prin dispozitivele ălea. da’, na, n-o eutanasiez. o voi suporta în continuare 🙂
Mi-au plăcut astea ale tale despre tine, cea de acum. Interesant de observat evoluţia omului de-a lungul vremii :), în cazul de faţă tu despre tine
nici a mea nu manca, ii dadeam numai carne cruda de vaca si uneori, cand era cuminte, curcan. a stat zece zile in spital din cauza asta, prediabetic, ficat marit, rinichi aprope blocati, plus tartru si gingivita. am fost distrus. aproape l-am omorat pe cel mai bun prieten al meu. asa ca l-am trecut de curand pe crochete. e greu dar se poate, este plin internetul de marturii 🙂 multumesc pentru decizie. fuck!
à propos de la langue française uite ce mi-a iesit la un test pe internet: „vous êtes le plus grand connard prétentieux que la terre ait jamais porté et comme il ne fait aucun doute que vous vous foutez royalement de notre opinion, allez simplement vous faire foutre.” poti sa te superi pe ei cand o spun cu atata eleganta? 😀
De-ale mele (vazute prin ale autoarei). Mi-am parasit bracul german in parc, desi mi-l facuse cu drag cadou cel mai bun prieten. Nu pentru ca ma saturasem de el. Nu l-am cautat impreuna cu ai mei, nici n-am sperat sa se intoarca, ba mai mult chiar, nici macar n-am inteles sa-mi mint frumos prietenul. Am fost cat se poate de idiot ! *** Cea mai frumoasa decaratie de dragoste ? „Da !” rabufnit din suflet si ma enerveaza cumplit ca uzantele te obliga sa-l spui de doua si sa-l auzi de trei ori . Isi pierde din efect ! *** Mi-e dor de patima cu care descifram 19 trandafiri a lui Eliade *** Urasc germana atunci cand trebuie sa exprim cuiva stari emotionale. Imi rasuna atat de distant si spart in propriele-mi urechi. *** Cateodata nu ma repliez la momentul potrivit *** Mi-ar placea sa ajung la antipozi. Stiu ca-i la fel stupid ca bucuria de Anul Nou, dar totusi mi-ar placea *** Ma urasc pentru ca mi-am slutit sufletul cu fiecare deziderat abandonat sau compromis *** Sunt prea volubil *** Atunci incheie degraba !
mă întristezi, Lauraaaa!
şi picătura ceea este aşa de veselă şi colorată..
Laura, toţi copiii zbiară cînd se nasc. dar pe urmă se înveselesc, pe bune! 🙂
mie mi se întîmplă altă trăznaie. cînd mă gîndesc la vorbe frumoase, de dragoste (în capul meu, pentru că gura se sfieşte să rostească dulcegării) vorbele astea sînt în limba engleză. hodoronc-tronc. 🙂
probabil de vină e Hollywood-ul…
domnisoara T: da’ eram mai simpatică pe vremuri. şi mai puţin manieristă, vorba unui amic. 🙂
pccritique: păi nu o omoram, oricum. doar că mă enervează de numa’ în ultimul an. şi-a schimbat complet tabieturile, nu mai doarme până la 9.00 dimineaţa, ci până la 5.00 şi nu mai mănâncă de trei ori pe zi, ci din două în două ore. mă oboseşte…
dacă îţi spuneam eu că eşti un nenorocit, te supărai. da’ aşa, că ţi-au zis-o în franceză eşti fericit, nu? :))
counselor: frumoase astea ale tale. chiar mai frumoase ca ale mele. 🙂
andreea: cum naiba se face că pe tine mai mult de întristează decât de veseleşte ce spun eu? 🙂 tre’ să scriu mai amuzant de acum.
da’ şi mie mi se întâmplă uneori să spun chestii de-astea în engleză. ne dăm mari, de-aia :))
@ Laura. Nu mi se par nici macar ca scriitura. Cum intensitatea lor nu se lasa masurata prin cuvinte, crezusem ca a fost in intentia ta numai insumarea lor prin care ar urma sa rezulte „cineva”. Dar cu interpretarile mele, nu m-as mai lauda 🙂 Nu pot sa zic decat un formal multam !
@licurici: :D, poi eu te-am cunoscut cea de acum, nu ştiu care ţi-e evoluţia. Te urmăresc de acu’ încolo :D. Mă refer la faptul de a conştientiza schimbările din sine. Chiar am adus sâmbătă în discuţie la un vin că m-am schimbat radical şi nu ştiu cui să mulţumesc sau pe cine să urăsc pentru asta. Şi pe urmă vii şi răscoleşti cu sinceritate un subiect pe care îl tot evit. Vorba ceea, gând la gând cu bucurie :)).
counselor: eu nu mă refeream la scriitură, ci la trăiri în sine. sunt mai reale, cumva.
domnisoara T: îţi place mai mult de tine acum? că dacă da, atunci nu ai de ce urî pe cineva. mie mi-e dor de laura ailaltă, mai naivă şi mai bună la suflet. da’ na, fuse şi se duse 🙂
zoe: primul comentariu, cel mai lung, era în spam. de-abia acum l-am găsit. şi nu are rost să te superi pe mine pt chestia cu copiii. nu sunt, totuşi, un om rău. 🙂
oricum, ce am zis aici, dorindu-mi imposibilul – un copil care râde la naştere -, întăreşte ideea că nu vreau copii. dar asta nu înseamnă că nu iubesc copiii altora. 🙂
Ce de trairi frumoase atat in postare cat si-n comentarii…(Chiar daca printre altele, e vorba de o pisica maltratata sau de greva la adresa natalitatii ) 😛
😀 😀 nu-i maltratată!! o duce chiar foarte bine, mofturoasa de ea! azi-noapte, spre exemplu, m-a trezit la 3.13 să îi dau să mănânce, iar apoi la 5.45 pt aceeaşi chestie!!! iar acum ghici ce face? doarme în mijlocul patului în timp ce eu NU! 😀
ha ha! eu eram aia din antile, laura. ti-am zis ca-mi place cum scrii.
seeeeerioooos?? eşti în antile?? ce tare! ce faci acolo (dacă nu sunt prea indiscretă)?
ps: mersi că mi-ai spus. 🙂
pai… iau o pauza. destinul m-a adus pe tarmul marii asteia albastre acum vreo cativa ani si de atunci ma simt mai mult in vacanta. cam in doi ani, insa, mi-am propus sa ma intorc in europa (germania). so, mai am ceva timp sa ma pregatesc pentru intoarcerea la… realitate (care sper sa nu fie prea brusca)!
noah, acum chiar că pot să-mi tai venele de ciudă. aşa îmi închipuiam şi eu anul ăsta de pauză, nu între betoane, în Cluj. :((
stai linistita, ca nu e chiar paradis. plus ca mi s-a facut un dor de tara! mai ales acum, in preajma sarbatorilor, de fiecare data ma apuca jalea. 🙂
păi nu o fi chiar paradis, da’ e pe aproape. mai aproape decât ce-i pe aici. anyway, e o experienţă pe care aş încerca-o cu tot dragu’. lucky girl!! 😀