Povestea de pe Pandora’s

CBR003027

După cum ziceam în comentariile de aici, mut primul paragraf pe Proiect, pentru a reîncepe jocul. Să vedem ce iese şi dacă are lumea poftă de scris. Cei care au scris pe Pandora’s şi vor să pună aceleaşi paragrafe în continuare, sunt liberi să o facă. Sau pot scrie ceva nou. E “la liber”, vorba aia. 🙂

***

Era trecut de 10.00 când deschise ochii, dar nu se grăbi să se dea jos din pat. Întinse mâna alene după telecomanda combinei şi, câteva secunde mai târziu, Ahmad Jamal se auzea discret în fundal. Iubea felul drăgăstos şi masculin în care negrul din Pittsburgh atingea clapele pianului. Îşi aminti zâmbind cum nişte amici pretindeau, în faţa unora şi altora, că tot ce ştia ea despre jazz era meritul lor. Deşi realitatea lor nu coincidea cu a ei, nu îi contrazisese niciodată, pentru că i se părea inutil să o facă. “Oamenii oricum cred întotdeauna doar ce vor ei”, gândi în timp ce închidea alene ochii şi lăsa notele să curgă pe lângă ea.

De undeva din fundul genţii, aruncată aiurea pe fotoliul de lângă pat, se auzi sunetul telefonului. Se trezi din reverie, întinse mâna după geantă şi începu să scormonească în căutarea aparatului. Reuşi să dea de el cu greu şi, înainte de a răspunde, se uită instinctiv la numărul de pe ecran. Nu mai văzuse înşiruirea aia de cifre de mai bine de un an, dar ar fi putut-o recita şi în somn. Privea hipnotizată telefonul care suna, în timp ce corpul i se încordă precum un arc. Ultima misiune nu fusese tocmai un succes şi credea că renunţaseră la ea.

– ALO da, raspunse ea incercand sa isi pastreze un ritm al respiratiei normal.
-’Neatza, ce faci? se aude din capatul celalalt al convorbirii.
-Incerc sa-mi fac cafea, raspunde ea. Tu ?
Din capatul opus al discutiei absurde razbate tonul nepotrivit si putin agresiv : “De ce nu vrei sa faci ceea ce ai promis? Stii bine ca noua nu place sa avem intarzieri… Si in plus- noi mereu te-am sprijinit.”
Era o dimineata luminoasa, iar nesimtirea tonului de la celalalt capat al convorbirii razbatea explicit… Era mai important pt. ea sa-si faca cafeaua si sa sorba din cafea in timp ce se gandea la ceea ce e mai important pentru ziua aia, sa se intrebe ce are cu adevarat importnat de facut in ziua aia…
Raspuse scurt si categoric: “Nu va suparati, nu vorbesc cu necunoscuti. Cata vreme nu v-ati prezentat, nu stiu cu cine vorbesc.. La revedere ! Sa aveti o zi buna! Sper sa o si meritati.” Lasa telefonul pe masa si hotaa, deschise usa de la balcon.
Aerul proaspat al diminetii de primavara a trezit instantaneu pana si motanul ce cu o clipa inainte motaia langa pat, “E vremea unei cafele mexicane”, isi spuse in timp ce se indrepta spre bucatarie, gandindu-se deja la cantitatea de sare si lapte care trebuie combinata in ness-ul fierbinte pt. a obtine gustul perfect. “De mult n-am mai baut o cafea mexicana, isi zise,. De mult n-am mai fost trezita in felul acesta ciudat”.

10 thoughts on “Povestea de pe Pandora’s

  1. Am citit ce-ai scris aici, pe blog, cam pe 15 martie si m-am simtit rau. Mi-am dat seama de cite ori am fost rautacioasa doar asa, pentru ca-mi venea sa fiu rautacioasa. Cu alte Pandore, dar chiar si cu tine. E foarte puternica latura asta, in cazul meu, probabil e Scorpia din mine de vina. Acum imi pare rau si, uite, nu-mi mai vine sa fac misto nici macar de Cosa Nostra sau de Doria. M-am tuflit de tot. 🙁
    (Eh, dar poate imi revin eu…) 🙂
    Pe cind o alta poveste?

  2. 😀 funny. păi, nu trebuie să te schimbi, pt că, spre deosebire de alţii, tu eşti amuzantă şi când eşti răutăcioasă. dar adevărul e că e foarte frustrant uneori, pentru că am pornit fiecare să scriem pe Pandora’s cu cele mai bune intenţii şi nu prea pricepem de ce asta nu se vede şi de ce ni se sare la gât chiar aşa. 🙂
    oricum, ne-am mai călit şi noi, nu le mai punem chiar pe toate la suflet. cred… 😀

    şi facem şi poveste cât de curând. aştept doar să se mai obosească lumea certându-se 😉

    ps: ce înseamnă “tuflit”? e prima oară când aud cuvântul ăsta.

  3. Cum, n-ai auzit de “tuflit“!!
    Turtit, amarit, deceptionat, pleostit, hi, hi.
    Stii, de asta nici n-am curaj sa ma fac Pandoreza – e nasol sa stai in bataia pustii, mult mai dragut e sa fii “comentator“. Hm!
    Si… daca al meu sot a fost atit de acid cu “productiile“ mele, mi-am dat seama ca ceilalti o sa ma sfisie…

  4. nope, n-am auzit. prin ardeal nu se foloseşte. dar e simpatic. o să-l ţin minte 🙂

    curaj!! dacă nu îţi place, te retragi. şi, oricum, pt tine e mai uşor un pic pt că ţi-ai făcut admiratori printre cititori fiind la început “de-a lor”. nu o să te sfâşie. pariu pe o bere. 🙂

  5. -ALO da, raspunse ea incercand sa isi pastreze un ritm al respiratiei normal.
    -‘Neatza, ce faci? se aude din capatul celalalt al convorbirii.
    -Incerc sa-mi fac cafea, raspunde ea. Tu ?
    Din capatul opus al discutiei absurde razbate tonul nepotrivit si putin agresiv : “De ce nu vrei sa faci ceea ce ai promis? Stii bine ca noua nu place sa avem intarzieri… Si in plus- noi mereu te-am sprijinit.”
    Era o dimineata luminoasa, iar nesimtirea tonului de la celalalt capat al convorbirii razbatea explicit… Era mai important pt. ea sa-si faca cafeaua si sa sorba din cafea in timp ce se gandea la ceea ce e mai important pentru ziua aia, sa se intrebe ce are cu adevarat importnat de facut in ziua aia…
    Raspuse scurt si categoric: “Nu va suparati, nu vorbesc cu necunoscuti. Cata vreme nu v-ati prezentat, nu stiu cu cine vorbesc.. La revedere ! Sa aveti o zi buna! Sper sa o si meritati.” Lasa telefonul pe masa si hotaa, deschise usa de la balcon.
    Aerul proaspat al diminetii de primavara a trezit instantaneu pana si motanul ce cu o clipa inainte motaia langa pat, “E vremea unei cafele mexicane”, isi spuse in timp ce se indrepta spre bucatarie, gandindu-se deja la cantitatea de sare si lapte care trebuie combinata in ness-ul fierbinte pt. a obtine gustul perfect. “De mult n-am mai baut o cafea mexicana, isi zise,. De mult n-am mai fost trezita in felul acesta ciudat”.

Leave a Reply

Your email address will not be published.