Mai mult decât pot duce

foto: ciprian muntele

foto: ciprian muntele

Încep să cred că am făcut o greşeală că am acceptat să scriu pe Pandora’s. Îmi era absolut suficient blogul ăsta, pe care oricum scriu mai prost decât scriam pe licurici.wordpress.com. La ce bun m-am apucat eu să scriu pe un blog de femei, habar n-am. Probabil am vrut să-mi dovedesc că pot. Ei bine, nu pot. Sau, cel puţin, nu o pot face pe termen lung.

Nu pot găsi zilnic subiecte care să facă trafic şi nici nu vreau să scriu în doru’ lelii. Nu pot să mă împart între Pandora’s şi Proiect, iar Proiectul iese în pierdere, din câte văd. Nu pot nici să scriu sentimental şi  pătimaş, cum făceam înainte, pentru că pur şi simplu nu îmi vine. Am depăşit etapa de inimă albastră din viaţa mea şi constat că, în lipsa durerii şi a suferinţei, nu pot scrie nimic care să emoţioneze.

În plus, nici nu pot să mă apuc să dau sfaturi despre cum trebuie să fie femeile şi bărbaţii, pentru că habar nu am cum trebuie să fie, în fapt. Orice aş zice pe tema asta s-a mai spus de o mie de ori până acum. Şi oricât de bineintenţionată aş fi, tot se vor găsi câţiva comentatori care să mă facă troacă de porci din dorinţa de a se simţi ei bine. Pentru că, dacă aici, pe Proiect, oamenii care mă citesc văd mai departe de greşelile gramaticale şi de grupuri de cuvinte alăturate ciudat, pe Pandora’s astea sunt vânate mai abitir ca elefanţii în junglă.

Sunt unii care îşi fac un scop în viaţă din a-ţi spune că nu ai făcut ca lumea nu ştiu ce acord nu ştiu unde. E ok că ţi se atrage atenţia, nu zic nu, doar că ei nu ţi-o spun ca notă de subsol, după ce discută despre informaţiile din text. Nuuuu. Nici vorbă. Ei NUMAI despre greşeli discută. Nu contează că tu ai documentat un text timp de două zile ca să le oferi informaţii faine şi mai puţin ştiute. Li se rupe. Ei au treabă cu faptul că ai scris “vroia” în loc de “voia” şi, ca urmare, eşti o proastă care face pe marea scriitoare.

Merită să scriu pentru astfel de oameni? Merită să-mi bat capul să caut subiecte pentru ca să fiu pusă la colţ în următoarea secundă aşa, de-a dracului? Merită să-mi arunc ideile într-un loc în care mai mult sunt terfelite decât apreciate? Care îmi este câştigul? Şi nu mă refer la cel financiar, pentru că din punctul ăsta de vedere e zero. Nu se iau bani de pe Pandora’s oricât susţin comentatorii de acolo că pentru bani scriem.

So, cu ce mă îmbogăţesc eu spiritual scriind pentru nişte oameni care nu apreciază şi care accesează în draci subiectele legate de sex, dar pe cele despre autism, de exemplu, le evită? Am plecat din presă ŞI pentru acest tip de atitudine a cititorului. Pentru că mi se părea că ducem o bătălie inutilă cu morile de vânt. Şi nu sunt eu genul care să mă sacrific la nesfârşit pentru idealuri. Nu am vocaţia asta în mine. De ce dracu’ m-am întors la o altă formă de jurnalism în care la fel de prost sunt primite ideile noastre, nu pricep.

Se poate spune că nu scriu eu bine, atractiv, că nu dau titluri de succes. Nu neg. Mi-oi fi ieşit din mână. Sau poate n-am fost niciodată prea bună. În cazul ăsta, e chiar o decizie de bun simţ să mă retrag. Sau veţi zice că sunt şi cititori care mă apreciază. Da, sunt, şi mi-s dragi. Dar ăia pot foarte bine să vină să mă citească aici. Şi dacă nu vin, ghinion. Nimeni nu moare din asta. Nici măcar eu.

E drept că sunt orgolioasă şi am dorinţa de a le da peste bot cârcotaşilor, şi probabil că ăsta e motivul care mă mai ţine pe acolo. Dar entuziasmul de la început a dispărut cu totul şi am aşa, un feeling, că nu e foarte departe vremea în care am să părăsesc definitiv platforma aia. Iar dacă asta înseamnă să mă recunosc înfrântă, aşa să fie. Nici măcar nu îmi mai pasă.

12 thoughts on “Mai mult decât pot duce

  1. Ti-as zice sa nu te lasi invinsa, pentru ca cei cativa in plus la care ajungi merita efortul. Pe de alta parte, te inteleg, detest platformele astea si comentariile lor, sunt oameni pe care nu-i citesc decat pe blogurile personale pentru ca pur si simplu nu suport sa vad balacarelile de sub articole.
    De altfel, am citit articolul tau de acolo despre down-shifting (apropo, ar trebui sa-ti multumesc, mi-am luat concediu o zi si m-am relaxat cat intr-un week-end) si imediat remarca cineva, la subsol, ca a mai fost un articol pe tema asta. Asa, si? Si despre Basescu se scriu mai multe articole pe saptamana si nu se impacienteaza nimeni.
    Sunt oameni care citesc doar pentru a observa orice altceva decat ceea ce ai vrut sa spui si este foarte frustrant.
    In fine, am divagat, voiam de fapt sa zic ca tu ar trebui sa faci in continuare asta pentru ca scrii bine si pentru ca tu nu scrii pentru cei care te balacaresc, ci pentru cei care citesc ca sa inteleaga. Parerea mea.

  2. ai făcut un fel de downshifting?!?! FOOOOARTE TARE!! Bravo! mai fă de-astea că şi aşa se duce viaţa pe lângă noi.

    cât despre pandora’s…. acum sunt dezamăgită rău. te aştepţi să scoţi din oameni ce e mai bun şi când colo ei nu ştiu cum să te îngroape. e teribil de frustrant, nu doar frustrant. cu atât mai mult cu cât nu înţeleg DE CE faca asta?

    şi nu e doar problema mea. să nu crezi că numai eu sunt sensibilă ca o mimoză. andra bădicioiu, editorul platformei, e la fel de sătulă. şi am văzut că şi pe bărbaţii autori de pe voxpublica au problema asta.
    e o revărsare de răutăţi care nu au cum să nu te atingă. şi mi se par atât de inutile! la ce bun să facă asta? noah, probabil că nu am să-i înţeleg niciodată.

    dar îţi mulţumesc pt cuvintele bune şi susţinere!

  3. Am urmarit tevatura aia de pe Pandora si ii drept ca sunt “vanatori” de greseli, nu neaparat gramaticale. Sa fie ei sanatosi si sa vaneze in continuare. Daca oamenii aia nu vad dincolo de asta, atunci e foarte trist. Recunosc ca pe Pandora intram si te citeam doar pe tine, tocmai pentru ca subiectele tale erau altceva decat ce se cere acum si ce vrea omu vanator de gresale sa gaseasca. Daca parasesti platforma aia, nu e o infrangere, e confirmarea faptului ca oamenii alearga dupa nimicuri si tu nu esti asa. As vrea sa zic mai multe, dar tre’ sa ma intorc la munci :((. Take care

  4. domnisoara T: mulţam. dar să ştii că sunt tipe care scriu chiar fain acolo, cum e letiţia, andra bădicioiu, antonia tucheac. merită să le citeşti. până şi doria are farmecul ei incontestabil, chit că e mai nebunatică aşa.
    doar că eu acum sunt foarte dezamăgită, aşa că nu prea mai am chef să scriu. poate îmi trece repede şi mă răzgândesc, sau poate nu mai sunt aşa Geamănă cum mă ştiam. să vedem. 🙂

  5. Nu dezarma , in toate domeniile e la fel . Orice faci , vin 100 sa iti spuna ca ai pus virgula gresit ! De fapt strugurii sunt acrii , daca ar putea scrie nu ar avea timp de analize pe text … ei spun, tu corectezi si mergi mai departe . Pana la urma cineva trebuie sa scrie 🙂

  6. ştiu şi eu… nu mai simt bucuria scrisului acolo. plus că încep să cred că sunt cea mai agramată autoare de pe tot blogul ăla. zău, nu mai am nicio motivaţie deocamdată.

  7. salut,
    nu ma supar sa te opresti sa scrii pe Pandoras, cu o conditie: sa faci materiale documentate aici 🙂 ala cu autismul mi-a placut tare mult si l-as fi savurat la fel si aici ca si acolo.
    precum predecesoarele mele in comentarii, si eu am inceput sa citesc Pandoras pentru textele tale. restul platformei nu e pentru mine.
    deci, indiferent de “unde” scrii, te rog sa scrii si mai departe. alegerea “locatiei” (da, e la misto 🙂 ) e a ta.

  8. mulţam. şi mie mi-a plăcut textul cu autismul şi l-am scris cu drag şi pasiune, dar ştii câte citiri şi comentarii a adunat? doar 417 vizualizări şi 22 de comentarii. asta în timp ce posturi despre sex, spre exemplu, sau care aveau “curve” în titlu au strâns peste 4.000 de vizualizări şi peste 100 de comentarii.
    iar ipocrizia maximă a minunaţilor noştri cititori e că se plâng că nu le dăm subiecte serioase şi ne tabloidizăm. ba ne mai şi spun că blogul ăla e inutil, cum ar veni, ce vrem noi, femei proaste, să dovedim cu el?
    mi-i lehamite de ei. mă rog, de o parte din ei, pt că sunt şi oameni faini acolo. doar că ăştia scriu rar. mai mult stau ascunşi, ca să zic aşa, nu comentează şi îi lasă pe ceilalţi să strice tot.
    so, dacă voi mai scrie, voi avea reguli clare. voi impune “pandocraţia” la posturile mele. 😀 nu voi mai accepta niciun comentariu pe lângă subiect sau care se leagă de gramatică. nu le va conveni, să se care dracului în altă parte. nu e nicio pierdere. pt că, până la urmă, doar o parte dintre cititorii noştri sunt mai deştepţi ca noi şi de bun simţ. restul sunt proşti, răi şi nesimţiţi.

  9. Cred ca, prin definitie, world wide web-ul va fi mereu un minunat si sigur spatiu de defulare pentru lichele a caror singura placere este sa arunce cu noroi si alte substante similare. In oricine, oricind, fara argumente. Nu te poti si nici nu merita sa te razboiesti cu hidra cu milioane de capete – din ce in ce mai multe, din pacate. Iti inteleg si respect decizia, desi o regret 🙂 Sa ai o zi cu ceai bun si cald!

  10. foarte mulţumesc de urări. la ce vreme e afară, ceaiul pică numai bine. şi tocmai mi-am făcut un earl grey royal, cu lapte, m-am vârât sub pătură (înainte am făcut piaţa, ca să nu zic că nu am făcut ceva) şi navighez. nu-i o viaţă chiar atât de rea 🙂

  11. Bună, Laura! Intrasem în ultimele zile pe Pandora’s; din reflex şi din viteză mă uit direct pe coloana din stânga unde apar ultimele postări..de câteva zile nu ai mai apărut, aşa că m-am gândit că ai plecat pe undeva şi nu ai mai postat nimic. Astăzi am investigat ultimele tale postări de acolo, am ajuns pe blogul ăsta…şi m-am lămurit cum stau lucrurile.
    Sincer, mie îmi pare bine că faci o pauză de Pandora’s pentru că acolo, cred eu, nu era jurnalism, ci scriitură. Care este cam aceeaşi diferenţă dintre poet şi versificator. Intram ca să îţi citesc postările, să văd ce ai mai ‘produs’…pentru că şi atunci când nu eram de acord cu tine, eram convins încă dinainte să deschid postul că e ceva scris cu cap şi coadă, sincer şi necoafat. Nu închideam niciodată platforma fără să mă întreb cum de te-ai strecurat prin marea de efuziuni erotico-sentimentale care o colorau intens.
    Aşa că eu am încredere în tine şi în jurnalismul pe care vrei să îl practici. Din câte am văzut pe acest blog, nu sunt singurul. So…Keep Walking.

  12. of, of. când am parte de asemenea cuvinte de la cititori necunoscuţi mi se face ruşine că sunt atât de impulsivă şi supărăcioasă. 🙁
    dar dacă am avea parte de o ecologizare a comentariilor platformelor aş fi cea mai fericită ex-jurnalistă. îmi doresc ca numărul oamenilor cu bun simţ şi nerăutăcioşi, care scriu pe bloguri şi care au ceva de spus, să fie atât de mare încât cei spurcaţi la gură să nu mai îndrăznească să scrie nimic. să fie copleşiţi de curăţenia locului şi să nu îşi mai arunce acolo resturile verbale.
    atunci ar avea loc schimburi adevărate de idei şi lumea ar putea fi mai creativă. am evolua şi noi, şi voi. dar ăstea sunt doar vise.
    noah, în fine… probabil că am să revin, pentru că, pe lângă voi, m-au mai certat şi unii prieteni apropiaţi că renunţ atât de repede.

    îţi foarte mulţumesc pentru că ai făcut efortul să ajungi aici şi să vorbeşti cu mine. nici nu ştii ce bine mi-a picat. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.