Ziua Regretelor

regret

Mă gândeam deunăzi că aşa cum există Ziua Recunoştinţei, în care mulţumim pentru te miri ce, aşa ar trebui să existe şi Ziua Regretelor. Să aibă ea o dată fixă, spre exemplu 29 decembrie, şi să fie singura zi din an în care regretăm sincer tot felul de gesturi, cuvinte, acţiuni, sentimente etc. În restul zilelor din an să nu fie necesar să spunem Regret că…, dar în 29 decembrie să fim liberi să o facem de o sută de mii de ori.

Regretele le vom verbaliza în faţa prietenilor, familiei şi cine o mai fi prin preajmă sau le vom scrie pe bloguri, la vedere. Să ştie lumea în mod clar ce şi cât anume regretăm. Nu este indicat să se pregătească o masă plină de bunătăţi cu această ocazie, dar ar fi nimerit dacă s-ar bea ceai cu cei apropiaţi. Evident, nu orice fel de ceai, ci din acela tare şi cumplit de amar, ca să simţim regretele din plin.

Şi dacă tot am stabilit coordonatele de bază, frumos ar fi să mă apuc prima să spun ce fel de regrete am adunat în anul care stă să treacă.

Tata, oriunde ai fi, regret amarnic că nu te-am dus a doua oară la spital împotriva voinţei tale. Trebuia să mituiesc infirmierii şi să-i conving să te urce în ambulanţă, chiar dacă urlai ca din gură de şarpe că nu vrei să pleci din casă. Am lăsat după tine şi acum trăiesc cu certitudinea că mi-a scăpat printre degete şansa de a te vindeca.

Mama, regret rău de tot că ţi-am respectat dorinţa şi nu am insistat să i se facă tatei autopsia. Nici acum nu ştiu din ce motiv a murit, de fapt. Şi mai regret că uneori mă enervez şi strig la tine. Ştiu că eşti mai îndreptăţită ca mine să fii obosită şi nervoasă şi e inutil să spun că nu mă pot controla întrutotul.

Eta, regret din suflet că te vizitez din an în Paşti, că nu ţin cont când e ziua ta de naştere sau a fetelor tale, că te reped când mă întrebi ce mai e nou în viaţa mea şi că nu apelez la tine decât când am nevoie. Eşti prietena mea de 33 de ani şi mă port ca şi cum mi s-ar cuvine totul, fără să dau nimic. Iartă-mă!

Ana, regret sincer că nu am curaj să mă urc în avion şi să vin la tine. Undeva, în mine, există un feeling că, făcând acest drum, viaţa mi s-ar schimba radical în bine, dar nu reuşesc să trec de teama de zbor. Promit să lucrez la asta!

Carmen, regret cumplit că nu ştiu să fiu pentru Nona o naşă adevărată. Nu am nicio scuză pentru asta. Şi mai regret că nu ţin mintele zilele de naştere şi că nu vă spun La mulţi ani! la timp.

Lavi, regret că te-am criticat că te măriţi aşa repede. În fapt, nu prea mă interesează dacă o faci acum sau peste zece ani, în plină vară. Câtă vreme tu eşti fericită, nu-i treaba mea dacă la nunta ninge sau plouă cu grindină.

Simona, regret tare, tare mult că nu am ştiut să mă port cu Alex când am fost la voi şi că ţi-am dat lecţii de crescut copilu’ fără să am nici cel mai mic drept să fac asta. Eşti, de departe, cea mai bună mamă din lume şi cea mai atentă, fină şi delicată prietenă pe care o am. Îmi cer mii de scuze pentru că am sărit calul fără rost.

Sânzi, regret că m-am luat de tine la Praga, că te-am certat şi te-am făcut să plângi. Nu e treaba mea că tu nu îi spui mamei tale “mamă”, aşa după cum nu e treaba mea cum te îmbraci sau că vrei să pari mai adultă decât eşti. La 41 de ani ai mei nu ar trebui să-mi pun mintea, totuşi, cu tine, un copil de 12.

Milena, regret că nu m-am implicat prea mult în munca pe care o duci cu copiii autişti. Am tot spus că o fac, dar mereu mi-am găsit altceva de rezolvat. Sper totuşi că ştii că sunt aici şi ori de câte ori ai nevoie de ajutor e suficient să spui.

Muntele, regret sincer că te-am bătut la cap atâta vreme cu FB-ul. Nu mi-a păsat atât de mult dacă sunt sau nu pe lista ta de prieteni pe cât caz făceam, ca dovadă că acum mi-am închis contul. Recunosc, însă, că a fost amuzant să discut la infinit şi să fac tot felul de glumiţe pe tema asta.

Cornel, regret că ţi-am dat numărul de telefon. Dacă l-ai pierdut, trebuia să rămână pierdut. Oricum, mi-ai tras clapa de două ori, nu pari să ştii ce vrei, iar eu nu mai am timp şi răbdare pentru genul ăsta de bărbaţi.

28 thoughts on “Ziua Regretelor

  1. Sa nu regreti nici o clipa ca nu ai respectat dorinta tatalui tau.
    Vine o vreme cand esti constient ca trebuie sa te duci. Si nu-ti mai pare rau dupa nimic si nimic nu te mai tine aici. Nici chiar dragostea pentru cei apropiati.

    Autopsia, zic eu nu iti poate releva decat o suferinta in plus si o grija. Daca se dovedeste a fi o boala ereditara, o sa traiesti cu cosmarul ca si tie ca urmas, o sa ti se intample.

    Celelalte regrete suna misto…

  2. Radu: hahaha, cum adică sună regretele mişto?? 😀 asta a fost tare! 😀

    iar piesa, nu ştiu de ce, da’ chiar nu mi se pare depresivă. am eu poate gusturi mai ciudate la muzici. 🙂

    ana: păi, nu? 🙂

  3. E misto ca recunosti ca ai gresit. E misto ca nu ai facut greseli si mai mari (ex. Gogule, regret ca ti-am pus verde de paris in ciorba, meritai si tu o moarte mai linistita). Si cel mai misto este ca le regreti. Nu-ti ajung cate misto-uri?

  4. Laura, îmi pare rău ca nu am reuşit sa iţi scriu câteva rânduri de Crăciun, nici măcar o simpla urare… nu ştiu cât ar fi schimbat asta lucrurile dar cel puţin ai fi ştiut ca nu te-am uitat. Am fost un pic “plecat” şi nici acum nu sunt sigur ca “m-am întors”.

    Cred ca nu ar trebui sa avem o zi a regretelor ci fiecare clipa sa ne aducă un astfel de gând… clipa de dinaintea faptei, a gestului sau a vorbei. Asta ca sa nu avem de ce sa regretam mai târziu. Totuşi, e bine şi “după”… oare cine nu greşeşte ? E minunat sa realizezi (totuşi) ca ceva nu ai făcut bine. Chiar şi regretele au rolul lor…

  5. Radu: luate aşa, ajung. dar faptul că am regrete nu e mişto. ar fi mişto dacă m-aş purta în aşa fel încât să nu am ce regreta, vorba lui [email protected] 🙂 (ps: dacă i-aş pune cuiva verde de paris în ciorbă cu siguranţă ar merita 😀 )

    [email protected]: pe principiul “mai bine mai târziu decât niciodată” sunt foarte mulţumită că îmi urezi şi acum. 🙂

    Monalisa: mie mi se pare că sunt foooooarte mişto, nu doar mişto. chiar nu ştiu de ce lui Radu îi par aşa deprimante… pe mine, din contră, mă binedispun 😀

  6. Eu as vrea sa mai beau ceai cu dumneavoastra, dar nu din acela amar, ci foarte bun, cu aroma de placinta, sau de Craciun.
    Nu trebuie sa va ganditi la mine ca mie imi vine sa mai fiu plangacioasa. La mama ii zic mama de multe ori, dar atunci la Praga nu-i ziceam pentru ca nu stiu cum s-a intamplat. Atunci asa era, ca vroiam sa fim prietene toate si nu sa fiu eu fetita mica.
    Acuma c-am crescut parca as vrea sa fiu cate un pic si fetita mica. Nu stiu de ce sunt asa.
    Eu as vrea sa va cer iertare daca in atunci v-am suparat, si cand o sun tot timpul pe mami poate ca va supar, dar nu ma pot opri. Va doresc la multi ani dumneavoastra, mamei dumneavoastra si viitorului iubit!

  7. 😀 😀 😀 asta cu “la mulţi ani viitorului iubit” e absolut genială!! 😀 😀 promit să-i transmit când îl voi cunoaşte. 😀 😀

    în rest, adevărul e că mai am şi eu de lucrat la partea de prietenie cu copiii care vor să fie mari peste noapte. nu prea îmi iese deocamdată. dar de supărat nu m-ai supărat, practic, ci doar m-ai enervat un pic. şi mă mai enervez ce-i drept şi când suni din 5 în 5 min, dar asta e deja problema mea, nu a ta. tu ai tot dreptul să suni, că doar e mama ta, nu? 😀

    noa gata, că prea ne împrietenim, vorba lui ovidiu blag. 🙂

    ps: ceai cu aromă de Crăciun o să bem mâine la Demmers. 😉

  8. 🙂 ai niste idei…

    Nu iti fa sange rau cu tatal tau, foarte probabil nu rezolvai nimic (nici-nici). (Ti-am mai spus odata, daca vrei iti mai spun, din propria experienta – nu intotdeauna facand ceea ce crezi ca e bine chiar faci bine…) Iar buletinele de autopsie sunt foarte seci, de regula nu e ceea ce te astepti. Poate daca sunt suspiciuni si se fac analize si studii mai amanuntite.

    Cheers!

  9. Laura,

    Faptul ca ai regrete dovedeste ca esti om supus greselii. Si faptul ca esti om e o chestie misto. Nu mi-ar fi placut sa fii robot, n-as fi stat de vorba acum cu tine! Noi suntem noi, cu bune si cu rele. Ignora cele bune si lupta cu cele rele.

    Monalisa si Laura,

    eu n-am zis ca muzicile voastre nu sunt misto, eu am zis ca sunt deprimante ( si de fapt am zis numai de piesa Laurei)

  10. Radu, ma bag si eu in seama cu ocazia sarbatorilor ca de…cica lumea e mai buna, prietenoasa si trece cu vederea oamenii care se baga in seama chiar daca nu e joi.

  11. Anul acesta in California a devenit recunoscut legal Festivus-ul (din Seinfeld, sarbatorit pe 23 decembrie, ocazie cu care le spui tuturor cum te-au dezamagit in anul care a trecut – “airing of grievances”).
    Daca acolo se poate, cu siguranta se poate promova si patenta si o zi a regretelor, nu?

  12. Lara: seeeriooos?? ce tare!! da’ cum de acolo se poate să oficializezi o chestie dintr-un show tv, iar aici nici cele istorice nu-s tratate ca lumea? anyway, foarte tare! la anu’ am să ţin şi eu Festivus şi-atunci să vezi ce post lung iese. dublu cât ăsta 😀 😀

  13. Buna seara …

    Pot sa comentez si eu ?

    Putini oameni la “iertaciuni” si regrete, Laura …. sau poate sunt cei din 2010 ?

    Imi oare rau pentru tatal tau … eu chiar nu stiam ca a apus 🙁

    Candva am baut si eu o vodca impreuna cu dansul …

  14. bună. da, poţi comenta liniştit.

    puţini sau mulţi, ăştia sunt cei care contează pt mine. cine nu-i amintit aici or nu consider că i-am greşit cu ceva, or nu-mi pasă că i-am greşit cu ceva. la urma urmei, nu sunt chiar Maica Tereza 🙂

    vodcă cu tata? hmm…

  15. Pingback: polimedia.us/fain/

  16. Relatia tata- fiica.

    Internetul ne va schimba viata. Datorita lui am dat peste cel mai trist film pe care l-am vazut vreodata. Oscar si multe alte premii. A masterpiece, cum zice un comentariu. Un desen animat olandez de 9 minute pe fundalul sonor al valsului Valurile Dunarii al lui Iosif Ivanovici.

    Doamnelor si domnilor,
    Father and Daugher

    http://youtu.be/HQfOFVMth5Q

    ______________________
    Father and Daughter is a 2000 Dutch animated short film, made by Michaël Dudok De Wit. It won the 2000 Academy Award for Animated Short Film.

    The film also received over 20 awards and 1 nomination and is considered the most successful in the series of works by Michaël.

  17. Fara legatura cu subiectul, mai am un film documentar absolut extraordinar pentru voi. It’s a must see. Tot internetul, slava programatorilor! Se numeste DEFAMATION si este creatia lui Yoav Shamir. Vorbit in engleza si subtitrat in franceza. Veti fi socati sa vedeti ca adevarul poate fi spus. Documentarul are 9 parti de cite zece minute. Profitati de ocazie, nu se stie cit timp va mai fi vizibil.

    http://youtu.be/apx2iOasIFk

  18. fain filmuleţul cu tata şi fiica. se vede că e făcut de olandezi – plin de biciclete. 🙂

    de Defamation mi s-a mai spus pe la mijlocul anului, parcă, şi l-am văzut atunci. bun de văzut. într-adevăr.

  19. Buna Laura! Sunt fosta ta colega ” de breasla” de la “Ziarul” de acum …. cati ani?? .. din perioada in care te-ai pus pe scris. Am dat de blog ul tau prin cel al “redactorului sef” Fumi. In fine, vreau sa te felicit pentru “curajul” pe care l-ai avut de a-ti cere iertare asa LIVE, fata de o gramada de lume. M-au impresionat randurile adresate tatalui tau, pentru ca si eu am trait mult timp acelasi sentiment cum ca nu am facut suficient pentru a-l mai “tine printre noi”. Cu greu am reusit sa trec de starea asta si sa cred intr-adevar ce spun cei “mai elevati” ca nu e bine sa traiesc cu regrete deoarece toate sunt randuite cu un scop bine definit si cel mai bun lucru pe care il pot face e sa ma rog pentru sufletele noastre.

    Succes si iti doresc ca anul acesta sa scapi de “caratul sacoselor”. Gizi L.

Leave a Reply

Your email address will not be published.