Nu ştiu dacă aţi observat, dar am lipsit o vreme de pe aici. Ocupată cu textele pentru Pandora’s mi-am neglijat casa, cum ar veni. Iar asta nu se face. Aşa că, m-am întors. Târziu, dar m-am întors.
De-acum nu voi mai pierde vremea prin vecini de pomană, ci îmi voi vedea de sufrageria şi dormitorul meu. Şi de bucătărie, evident. Cam prăfuite ele, dar sper ca în câteva luni să redevină ce au fost şi chiar mai mult decât atât. Trebuie doar puţină inspiraţie şi dedicaţie din partea mea. Sper! 🙂
Înainte de toate, însă, trebuie să îmi plătesc domeniul pentru blogul ăsta, pentru că în 12 octombrie expiră. Iar asta e un pic mai complicat (prima oară nu mi l-am plătit eu şi nu mă pricep defel la chestiile astea cu plăţile online şi carduri bla bla bla), dar sper că o voi scoate la capăt în timp util.
Acestea fiind spuse, mă bucur că v-am regăsit, deşi sunteţi al naibii de puţini cei care mă citiţi în ultima vreme. Mai exact, 23 de oameni, după cum spune Google Analytics. Asta după ce, acum câteva luni, eraţi de câteva zeci de ori mai mulţi. E vina mea, de bună seamă, şi voi îndrepta pe cât posibil acest lucru. 🙂
PS: Cât despre Pandora’s (în caz că vă întrebaţi) – am plecat pentru că mi-am pierdut motivaţia de a scrie acolo. Nimic altceva. 🙂
Bine ai revenit , ACASA , Licuriciule 🙂
hehehe, bine v-am (re)găsit! 🙂
sa/ti dau cu imprumut carpa mea de praf ca s/a cam depus, cam ca la mine?
bine ca ai revenit!
E casa ta.
Prafuita sau nu, e a ta.
In plus- e frig si vine iarna. Sincer sa-ti spun, desi imi plac licuricii la nebunie, habar nu am cum se descurca iarna…
Sigur insa din mai lumineaza in iarba. SI nu stiu cum fac de se aciuaza cel mai adesea in preajma teilor.
Acum realizez ca licuricii seamana cu scanteile care sar din lemnele din foc.
Te pomenesti ca scanteile din soba cu lemne, iarna, or fi Licurici bagati la hibernare… Si care fie si in hibernare sunt jucausi mereu.
Cat despre cititori- stai linistita. O soba cu lemne, iarna, nu e o scena. Insa e un loc unic, tandru, intim si calduros.
am scris textul de mai sus DUPA ce am mazgalit urmatorul comentariu pe pandoras, de altfel- culmea ironiei am aflat de pe Pandoras ca te-ai incuiat in casa… :
„Un LICURICI lumineaza cata vreme e lasat in iarba. Daca il ti in palma nu lumineaza.
Asa e el, Licuriciul. Nu lumineaza tinut in palma. Nu-i place sa fie stresat. Si chiar daca il asezi in palma dorind sa-l cunosti e posibil ca el sa se simta stresat. SI atunci nu mai lumineaza. SFAT pt cei care intalnesc Licurici = bucura-te de lumina lui fosforescenta de la departare, eventual pride unul, tine-l in palma, sa-ti satisfaci curiozitatea, dar apoi lasa-l in iarba. Dupa cateva minute fundul lui fosforescent va incepe sa lumineze. Parca it facecu ochiul…
LAURA – te asteptam pe blogul tau personal.
PS : nu o cunosc pe Laura, insa cunosc f. bine Licuricii.”
http://pandoras.realitatea.net/life/ramas-bun-14531.html#comment-72720
Iupiiii! Bine te-ai reintors acasa! Imi lipseai.
monica: da, măi, ar trebui să punem împreună de-o curăţenie de iarnă, că azi-mâine vine Crăciunu’ şi ne prinde cu casa murdară. 😀
samanu: asta cu m-am încuiat în casă a fost tare amuzantă 😀 şi, chiar, oare unde se duc licuricii iarna? hibernează prin pământ? hmm… :-s
lady Io: şi voi mie!! am fost fiica risipitoare cam mult. 🙂
:))). Câte se întâmplă în timp ce eu citesc cu totul altceva. Două zile nu mi-am vârât nasul pe bloguri şi ia uite ce găsesc. Păi să ştii că chiar mă gândeam că Pandoraland cam are întâietate şi ai transformat ziua aia de 29 august în cea mai lungă zi de până acum :D. Bine te-am regăsit şi să scrii acolo, când şi cum te simţi cel mai bine :).
am să repar lucrurile ăstea. promit. 🙂 separat de asta, vreau să-ţi văd noua freză. că procesul tăierii mi-a foarte plăcut. 🙂
:)). Fac un photosession cât de curând. Dar pe scurt (şi cu păr scurt) arăt cam aşa, citez: „Ca un băieţel poznaş, iar cu ochelari de soare semăn cu Jean Paul Belmondo” :D.
belmondo rulz! 😀
Laura: ai vazut vreodata Licurici cu adevarat ? La Propriu vb. ?
Cred ca iarna hiberneza undeva. Sau pur si simplu se retrag. Cert este ca nu vezi Licurici luminad iarna.
In plus, sa stii ca nu-s multe locuri in care poti gasi Licurici.
Eu stiu 2 locuri. I-am promis fiicamii ca am so duc acolo. Acum 2 ani am si dus-o. Dar nu a vazut licuricii. E greu cu Licuricii. Daca vrei sa-i gasesti nu prea ai sanse. Daca doar esti in peisaj, si sunt prin preajma- ii vezi, fara sa-i cauti.
Licuricii sunt fiinte ciudate.
Nu stiu iarna ce fac, dar cumva ii asociez cu scanteile din bustenii din foc. In lunile mai-iunie-iulie zburda prin iarba de sub tei, paltini si salcami, la marginea unei ape.
Cum ar zice femeia cu butucul din Twin Peacks: licuricii nu sunt ce par a fi.
hmmm… nu-mi amintesc sa fi văzut vreodată. ştiu că, acum vreo doi ani, la Gărâna, Lavinia a prins unul cu gândul să mi-l aducă să-l văd, dar nu mai ştiu exact cum de nu a mai ajuns cu el până la mine. or l-a pierdut, or i-a murit. aşa că, am un target de-acum: să văd licurici chiar de chiar. 😀
Nici nu stii ce bine-mi pare ca n-am apucat sa-ti simt lipsa. Acum am un motiv in plus sa nu mai intru pe McPandora’s si nici nu stii ce ma bucur 🙂
în tot răul ş-un bine, nu? 😀 da’ să ştii că aici e o Laura mai altfel, care nu prea scrie texte jurnalistice, ci hormoni. poate nu o să-ţi placă aşa de mult 🙂
hormoni ?? Stiu ca esti fata frumoasa, ca atare cred ca ai si d-aia de zici tu (hormoni)…. da’ sa scrii cu ei mai Laura ?! Eu stiam ca-s utili la alte lucruri… Poate am inteles eu gresit 🙂 Mai poti nuanta un pic…ca sa ma scoti din dilema ?
…adica erotic ? (cu hormoni, asa…)
😀 nope. nu erotic, ci mai degrabă subiectiv, şi nu obiectiv.
subiectiv…. Pai ce, pe Pandora ai fost obiectiva ?? Da avem voie sa comentam, adica sa nu fim de acord cu tine ? …si nu ne banezi, nu ? Tu stii ca eu nu ma exprim vulgar…da’ nu intotdeauna iti impartasesc opiniile… atata tot. Si asta chiar daca avem aceeasi varsta. Eu cred ca gandim diferit… 😀
am încercat să fiu şi să nu bag hormoni. pe Pandora’s nu am scris chestii personale decât extrem de rar. despre asta vorbesc.
evident că poţi să nu ai aceeaşi părere ca şi mine, nu te banează nimeni. ar fi culmea să fim toţi de acord. 😀 dar ideea e că aici scriu mai mult despre mine, ca pe orice blog personal, şi nu scriu neapărat pt cititori, ci pt piticii mei. 😀
… pai pare logic. Da piticii tai nu sunt pe baza de hormoni. Sunt pur si simplu piticii tai… 😀 Ce, tu esti doar hormoni ?
da. ca noi toţi, de altfel 😀
bine tu, ma fac ca te cred. Eu stiu ca esti si altfel, dar de dragul tau… zic ca tine 🙂 Oricum, sunt (inca)(un pic…) suparat pe tine. 😛
Welcome back! 😀
bine te-am regăsit! 😀
…si ? Pe cand urmatorul articol Laura ?
hehe, aici nu-i concurs, aşa că următorul articol vine doar când încep hormonii să tropăie. 😀
😀 …. o sa incerc sa fac o animatie cu niste hormoni care tropaie 😀 😀 😀 Superba ideea ! Pai pe mcPandora’s era concurs ??
e mai fain aici!
🙂
of, bine ca ai venit. te vizitam saptamanal si nu te-am gasit acasa.
@schumitza: dacă nu laşi şi tu un bilet în uşă că ai trecut pe la mine. 😀
@prislea: muuuult mai fain. 😀