Ca reacţie la un comentariu de-al meu (spusesem despre o tipă care şi-a vopsit părul roşu-roşu că trebuie să fie tare nefericită în sufletul ei dacă a ales culoarea aia puternică), Bianca mi-a spus, râzând, zilele trecute că ar trebui să-mi fac un site care să se numească Laura ştie!, pe care să răspund la tot felul de întrebări ale oamenilor.
Ne-am râs bine de idee şi e clar că nu o să-mi fac un astfel de site, dar dacă tot suntem la capitolul „eu le ştiu pe toate” m-am gândit că nu ar strica să vă împărtăşesc un pic din experienţa mea de femeie singură. Chestia asta cred că o cunosc ceva mai bine ca altele, din moment ce o experimentez de vreun an, şi mă gândesc că vă poate fi de folos în caz că ajungeţi în această postură (aici mă mâncau degetele să continui cu „ingrată”, dar e o postură ingrată numai în măsura în care voi o consideraţi aşa; altfel e o stare de agregare a femeii la fel de bună ca oricare alta).
So, primul lucru pe care trebuie să-l faceţi atunci când ajungeţi singure e să vă obişnuiţi cu ideea de a fi singură şi să o acceptaţi ca atare. Ştiu o grămadă de femei care nu suportă să stea singure o zi. Am chiar o prietenă foarte dragă mie, nu spui cine, care nu iese dintr-o relaţie (deşi e cam nefericită în ea) până nu îşi găseşte un alt partener. Pot spune că mulţi ani am fost aproape la fel, nu stăteam mai mult de o lună singură şi perioada aia era un chin pentru mine. Dar, ca norocu’, cum-necum, mi se arăta altcineva destul de repede.
Cu cât înaintezi în vârstă, însă, nu mai rezolvi problema cu partenerul atât de uşor (devii mai mofturoasă şi nu-ţi mai place şi nici nu te mai place oricine), aşa că trebuie să înveţi să trăieşti tu cu tine o perioadă mai lungă de timp. Nu e deloc simplu. Eu m-am obişnuit destul de greu, dar ştiu sigur că am realizat că nu am nicio problemă în a fi singură în momentul în care am început să nu mai dorm doar pe o parte a patului. Când am început să mă lăfăi în diagonală, în tot patul, cu uşurinţă, am ştiut că mă simt bine în pielea mea de femeie singură şi că nu mor dacă nu am un bărbat alături.
După ce aţi rezolvat problema acceptării, a doua chestie de care trebuie să ţineţi seama în perioada de celibat e să nu vă gândiţi niciodată la voi ca la o fată bătrână. Chiar dacă aveţi darul de a face haz de necaz pe tema asta, cum îl am eu, abţineţi-vă! Nu spuneţi nici măcar în glumă aşa ceva, pentru că există riscul ca lumea fără simţul umorului să o ia în serios şi atunci aţi pus-o. Fără să vreţi sau să ştiţi, veţi deveni trecută la capitolul „biata de ea” şi e cel mai naşpa capitol din existenţa unei femei.
Ca urmare, cel mai bun lucru pe care îl puteţi face ca să nu simţiţi că v-a trecut vremea ca la bureţi e să gândiţi un pic în afara şi în urma vârstei voastre biologice, ca să zic aşa. Aveţi 38 de ani, gândiţi ca la 30, de exemplu, nu ca la 45. Împrieteniţi-vă cu femei mai tinere ca voi, deştepte şi amuzante, care nu sunt căsătorite încă şi care nici nu fac prea mare caz cu partenerii lor de viaţă, dacă au vreunul. În felul ăsta nu vă veţi conştientiza vârsta şi nu veţi ajunge să intraţi în panică că timpul trece fără să vă găsiţi perechea.
Mai departe. Când vă apucă depresiile (că vă vor apuca, fără doar şi poate), nu goliţi frigiderul, sticlele cu băutură, cutiile cu ciocolată şi îngheţată sau pachetele de batiste de hârtie. Nu rezolvaţi nimic aşa, doar vă îngrăşaţi, deveniţi alcoolice şi vă umflaţi ochii fără rost. Cea mai bună soluţie pe timp de depresie e să dormiţi! Da, puneţi-vă în pat, închideţi ochii şi dormiţi. Veţi realiza că somnul vă ajută să treceţi cel mai bine peste tot. Nu ştiu cum şi de ce, dar când vă veţi trezi va fi altfel. Trust me.
Sunteţi singure, dar asta nu înseamnă că nu faceţi sex. Faceţi, dar nu vă limitaţi la acelaşi bărbat! Şi nu spun asta pe motiv că aşa aţi experimenta cât mai mult bla bla bla, ci pentru a nu vă minţi singure că sunteţi într-o relaţie. NU sunteţi! A v-o pune, din când în când, cu acelaşi tip NU înseamnă că aveţi o relaţie.
Există însă riscul să credeţi asta şi să nu mai vă uitaţi în jur pentru altceva. Iar când domnul în cauză îşi va găsi perechea (căci, mai devreme sau mai târziu, o va face şi s-ar putea să nu fiţi voi aleasa), veţi intra într-o depresie soră cu moartea, din care nu vă va mai scoate decât un psihoterapeut bun. Alţi bani, altă distracţie.
Ar mai fi ceva de spus? Da. Încă o chestie. Aveţi mare grijă să nu ajungeţi să vă placă prea mult să fiţi singure. E bine să trăiţi confortabil cu voi înşivă, dar să nu treceţi în extrema cealaltă, în care să nu mai doriţi pe nimeni lângă voi. Nu e sănătos pentru buna funcţionare a psihicului vostru. Orice s-ar spune, oamenii nu sunt făcuţi să trăiască singuri şi e bine să aibă pe cineva. Aşa că, păstraţi-vă interesul şi deschiderea pentru o relaţie. Iar asta nu înseamnă să vă mulţumiţi cu orice relaţie, dar subiectul ăsta nu îl mai detaliez pentru că îl ştiţi.
Şi, da, puteţi fi singură şi în doi. Capitolul ăsta încă nu l-a experimentat. Ca norocu’…
lauraaaa, nu ştiu cum e, haolicăăă, asta e o „mîncare” pe care n-am „mîncat-o” niciodată. ce ciudat…
spune, mai bine: unde e războiul ăla mondial? 🙂 sau, şi mai bine: de ce nu mai vii tu nici măcar în vizită pe Pandora. lumea te pomeneşte, nu sughiţi? 🙂
apoi, am văzut şi eu ieri că n-a-nceput. chiar îl regretam pe facebook. :))
pe mine mă pomeneşte? unde, cine şi cum? de bine? 😀
de bine, întotdeauna de bine. „eheee, păi cînd era Laura…” 🙂
Shit, mie deja îmi place tare mult treaba cu singurătatea. I’m doomed :))))
andreea: şi eu care credeam că Doria va fi cea regretată 🙂 oricum, mi-a picat bine ce mi-ai zis. am să intru mai des de acum pe Pandora 😀
domnişoara T: păi, vezi ce faci! nu insista în direcţia asta că nu-i de bine!!
Singura fotografie din care mi-am dat seama cum arati a fost cea de la profilul de pe Pandora’s si nevazand-o prea bine mi s-a parut ca te-am vazut in autobuz :))…m-am emotionat oleaca..dar am tras aer in piept si am studiat-o pe donshoara-tu si mi-am dat seama ca nu erai tu… Si eu care ma pregateam sa tin un discurs sa te intorci pe Pandora’s.
Ce se intampla cand te gandesti sa ramai singura toata viata?… imi trebuie acum LAURA STIE!
Da, n-ar fi o idee rea … ba chiar cu articolul asta ! Si ia si nelipsitul tau tricou cu nr. 10 ca sa te aclame fanele … „Hagi, Hagi …”. Asa pe aicea dam doar tarcoale … nu ne incumetam in viuina.
Pentru Monalisa (si numai pentru ea): daca as avea un fiu de varsta ta, i-as spune despre tine „uite-o fata de care merita sa te indragostesti !”. Nu e locul tau aici si nu te lasa derutata de vreun „sfat”. Conteaza sa arati cat de mult conteaza pentru tine o persoana, NU cat de dispensabila si usor de inlocuit este.
monalisa: să rămâi singură toată viaţa? de ce să gândeşti aşa? să nu ai cu cine schimba o vorbă, cu cine râde, cu cine-ţi bea cafeaua dimineaţa şi cu cine tăcea uneori? crezi că e o binefacere a fi singur? nu e. rămâi singură doar dacă nu ai încotro, altfel ar fi o mare greşeală. so, NU te gândi la asta. dacă e să se întâmple, se va întâmpla. dar nu ţi-o dori. nu forţa destinul. 🙂
(vezi că am ceva poze cu mine pe blogu’ asta, la postul „ipostaze”. ca să mă recunoşti altădată mai repede. şi nu prea merg cu troleul. stau în centru şi merg pe jos, de regulă 🙂 )
counselor: păi de ce să nu vă încumetaţi? aici e mult mai simplu ca dincolo şi mai puţin restrictiv.
iar asta cu „nu e locul tău aici” n-a sunat bine pt mine. sunt chiar de evitat? sau dau sfaturi proaste cumva? 🙂
Nu m-am amagit o clipa ca oferirea unui asemenea souvenir aduce bucurie http://www.gingerinteriors.co.uk/media/catalog/product/cache/1/image/5e06319eda06f020e43594a9c230972d/f/i/file_8_11.jpg 🙂 , insa nici ca-mi poate deveni imputabil interesul vreunui repros.
Ca plan de avarie, n-am ce comenta. Ca (,) ghid de navigatie pentru (unele!) fete tinere, da! am retinerile mele. In discutie este temperamentul tau (unul care nu este confortabil) si experientele avute prin prisma lui. „Ce credeam eu ca merit” este relativ si poate nu recomandabil.
Imi pare rau ca sunt atat de „darnic” astazi.
ha? din câte ştiu, nu ne cunoaştem decât din câteva replici în virtual schimbate în ultima lună, sporadic, aşa că mă întreb de unde naiba ai putea ştii tu cât de confortabil sau nu e temperamentul meu?
Dupa exprimarile sale din aceasta luna. Nu sunt nicidecum spre disconfortul meu (ba chiar ma amuza), dar m-ar surprinde sa placa oricui. Cati dintre tineri de 18 – 20 de ani crezi ca se simt reconfortati de gandul ca sunt „jumatati de fiinta, bune numai pentru pat” ? cati dintre cei maturi crezi ca se simt confortabil cu gandul ca sunt specimene din Targul de Barbati, pe care-i bine sa-i schimbi cat mai frecvent pentru a nu te minti ca ai o relatie ? Cati crezi ca se simt bine, regasindu-se prin experientele tale ca unii care ofera insuficient ? cator barbati crezi ca le place sa auda „ce noroc ca se indragostesc ei usor” ? s.a.m.d.
Pe mine nu ma deranjeaza. Daca femeile vor sa fie cucerite etern, eu sunt prea grabit sa le ies in intimpinare pe un cal alb. La cat mai multe, fireste ! 😀 . Dar totusi nu era vorba de mine.
cred că interpretezi greşit ce scriu eu. chestia aia cu „jumătăţi de fiinţă etc” nu am zis-o niciodată şi nici nu am gândit-o, spre exemplu. iar restul sunt răsturnări a ce am spus. plus că nu au legătură deloc cu temperamentul meu. dar, mă rog, e o lume liberă, fiecare poate crede ce doreşte. 🙂
Chiar asa trunchiate si tendentioase sunt ? Cam da, recitindu-ma !
Eu cred ca adeseori un om pot fi sau ramane singur si fara-i propria vointa. Drept urmare refuz sa primesc vreo nota (nedreapta) de compatimire. Circumstante ale vietii, imi spun pe cat se poate de simplu. Iar despre cum imi amanajez singuratatea, eu n-as putea scrie. Nu din lipsa de mijloace artistice, ci pentru ca nu pot descrie … nimic. O inima oprita-n loc (ce m-a intristat povestea cu buldogul !). In nici un caz, nu mi-ar da prin cap ca as putea iesi (trumfal) cu chestia asta in fata. Ee ? Asta-i si mai tendentioasa ca alea de mai sus ? mai bine spune, ma ierti ? ca mai am de gand sa calc pe aici.
mi-e imposibil să mă supăr pe oameni pe care nu-i cunosc personal, aşa că nu am ce să iert. 🙂
COUNSELOR PALPATINE: multumesc pentru buna intentie… eu am intrebat pentru ca am vrut sa stiu parerea Laurei, ea avand mai multa experienta ca mine …concluziile la care a ajuns imi sunt de folos in formarea concluziei proprii… cred ca ati avut o zi mai proasta de ati reusit sa o suparati putin 😀 ..pentru ca de urmarit o vei urmari in continuare.
Laura, eu raman pe aici.
mă bucur că rămâi. 🙂
De retinut…!
Cel mai bun sfat ca sa nu va mai simtiti singure este sa va culcati si dormiti pe-o ureche pina la adinci batrineti ,ca atuncea sigur v-eti intilni cavalerul mult asteptat, calare pe un cal alb cu o coasa in mina,care va spune ..gata babo papa tot spune pa la copii si hai ca avem treaba!
Minunat post! Imi place la nebunie!
erika: mă foarte bucur că-ţi place 😀