Din punctul meu de vedere, Facebook-ul e o chestie schizoidă. Am cont, mă uit de 10 mii de ori pe zi pe el, l-am şi închis de câteva ori şi tot de atâtea l-am redeschis, nu mă pot rupe de el, dar continui să cred că e un mediu bolnav şi îmbolnăvitor, ca să zic aşa. Explicaţii despre „de ce cred asta” le dau la cerere.
Astăzi însă vreau să discut despre o anumită părticică de pe FB care m-a făcut să-mi pun întrebări. Să mă explic. Dacă veţi încerca să vă editaţi profilul de pe FB, veţi constata că la capitolul Relationships aveţi mai multe variante. Unele comune, gen Single, Married sau Engaged, altele amuzante de genul It’s Complicated, iar alta… Ei, pe asta „alta” nu ştiu unde să o situez şi ce să înţeleg din ea.
Se numeşte In an Open Relationship şi nu îmi dau seama când a apărut ca şi statut social. Probabil în perioada în care eu eram single şi nu îmi băteam capul cu alte poziţionări sociale. Acum însă, când am conştientizat că există şi această posibilitate – de „a fi într-o relaţie deschisă” (sună ca dracu’ în româneşte, tre’ să recunoaşteţi!), îmi strofoc creierii să o înţeleg. Să ştiu şi eu când o pot folosi vizavi de propria-mi persoană.
La prima citire, mi-am zis că a fi in an open relationship înseamnă, de fapt, că eşti single şi ai un partener (acelaşi) cu care îţi faci de cap în pat, din când în când, fără a avea obligaţii şi responsabilităţi. Totuşi, ceva nu puşca. Dacă aşa ar fi stat lucrurile, de ce să cauţi o altă definiţie? De ce să nu spui single şi atât, dat fiind că pe nimeni nu interesează cu cine te fuţi tu, iertată-mi fie expresia?
Aşa că am dat o tură prin virtual să mă dumiresc şi eu cum stau lucrurile. Şi, uite-aşa, mi s-au deschis noi orizonturi. Cică o relaţie deschisă nu e ce credeam eu că e, ci cu totul altceva: e acea relaţie în care partenerii decid că sunt un cuplu, dar în acelaşi timp cad de acord că pot avea relaţii sexuale sau romantice cu alte persoane.
Măi să fie, câtă permisivitate! Câtă toleranţă şi câtă înţelegere postmodernistă! Câtă superioritate în înţelegerea relaţiilor de cuplu! Ptiu pe ei anglo-saxoni înţelepţi (că bănuiesc că de la ei vine ploaia, de data asta)! Şi asta nu e totul! Acest gen de relaţie stă sub semnul poliamorului (iacă un cuvânt de care nu cred că aţi auzit până acum) şi, evident, ca orice relaţie, are regulile ei cu totul şi cu totul de aur!
Bag mâna în foc că nu le ştiaţi. Ei, vi le spun eu, că le-am citit pe net. Ele, regulile, zic aşa:
1. În afara relaţiei de bază NU se face sex neprotejat. O fi ea „deschisă”, dar până la o limită – aceea dată de plasticul prezervativului.
2. Chiar dacă partenerul original, ca să zic aşa, nu trebuie pus la curent cu detaliile de alcov a celeilalte relaţii, el trebuie înştiinţat că această relaţie există. Adică nu-i spuneţi cum v-aţi futut, ci doar că v-aţi futut cu altcineva. Şi că o veţi mai face, de bună seamă. Onestitate înainte de toate, domnilor şi doamnelor!
3. Nu se face sex cu prietenii comuni, nici chiar dacă şi ei au tot o relaţie deschisă. Chipurile, ar fi prea ciudat (dacă poate fi ceva şi mai ciudat decât o relaţie deschisă…).
4. Nu se face sex cu alţii în patul „conjugal”. Na, ca să vezi câtă fidelitate faţă de aşternuturile comune. Poate de-aia pentru că sunt de calitate, din bumbac egiptean.
5. Nu vă stricaţi planurile de viaţă cu partenerul pentru „celălalt”. Adică, dacă aţi hotărât să mergeţi în vacanţă cu oficialul, mergeţi, nu întârziaţi o zi sau două pentru a v-o trage în draci cu al doilea. Sau al treilea. Nu se face!
6. Respectaţi-vă partenerul! Noah, aici nu ştiu cum anume tre’ să îl/o respectaţi odată ce v-o puneţi cu altu’/alta, dar ideea e să îl/o respectaţi. Găsiţi voi o soluţie.
Ăstea ar fi la o primă strigare. Bineînţeles, după nevoile fiecărui cuplu în parte, aceste reguli se pot mări ca număr sau micşora. Important e ca ele să existe şi să fie respectate şi veţi avea o relaţie deschisă de mare succes.
Nu ştiu voi cum vă simţiţi acum că aţi aflat toate aceste lucruri, dar mie mi s-a luat o piatră de pe inimă. Simt că viaţa îmi oferă noi oportunităţi. Mai rămâne să-l găsesc pe fraierul care vrea să fie cu mine în timp ce eu mă culc cu alţii. Nu cred că e chiar aşa greu, nu? 😀
Laura … open relationship a fost ieri, Madison Ashley.com inseamna astazi. Cel mai cunoscut portal de „calcat stramb” din lume si pentru „closed relationship”… De alaterieri si in Germania sau Austria. Pe cand in Romania ?
life is short. have an affair!? 😀 păi, asta e clasică! de când lumea oamenii au „aventuri” pe lângă relaţia de bază. nu e nicio schimbare de mentalitate aici, aşa cum se întâmplă în cazul unei open relationship.
apropo, site-ul ăla nu mă lasă să-l văd. cică We are unable to process your request due to your present location. 🙂
Pai sigur ca-i de cand lumea … numai ca pana acuma n-a avut parte de un pestisor-combinator (legal, discret si viu colorat) virtual…
Despre subiect in sine ce sa zic ? Mai bine nimic. Desi inteleg foarte bine ce inseamna un cearceaf rece langa mine, tot nu-mi vine sa binecuvantez ideea…
da, ca afacere e beton. deşi nu ştiu dacă ar putea fi implementată legal în Românica.
so, te şterg de pe lista relaţiilor deschise? eşti contra? şi tu, Brutus? 😀 😀
Laura … sigur nu intentionez sa-i privez pe altii de vreo bucurie si cu atat mai putin sa-i condamn in vreun fel la nefericire. De altfel, cred ca la cum este viata, fiecare cand paraseste scena ei merita un ropot de aplauze …
Insa in cea ce-mi priveste viata … e putin altfel. Cum ? Nu-mi cere definitii care nu se pot da.
Imi place limitarea cu prezervativul. E ca in bancul ala: radem, glumim, dar nu parasim incinta.
:)). Eu n-aş avea nimic împotriva unei relaţii d’astea deschise, numa’ că lucrurile tind să se complice la un moment dat. Deci single, dar să ne facem de cap, că nu intresează pe nime’ ce şi cum sună mult mai onest. Şi mai sunt şi fraieri, cum le-ai zis tu, numa’ în măsura în care le convine să fie.
:))…Barbatii de la noi aplica aceasta varianta dar doar cand e vorba de ei. Noi nu avem voie!
Iar regulile de mai sus, mi se par chiar de bun simt! :))
M-am si gandit la o modalitate de prindere a „fraierului”.
Pasul 1: selectam la profil „in an open relationship”
Pasul 2: postam si „traducerea romaneasca” de aici, ca sa vada si fraieru’ cum merge treaba
Pasul 3: asteptam propunerile. Pai ori suntem golani ori nu mai suntem?!
Lady Io: 😀 aici nu se aplică sky is the limit. au şi deschişii ăştia decenţa lor. 😀
domnisoara T: ooo, complicată cred că e puţin spus. o să fie o încâlceală totală care nu o mai rezolvi decât cu sabia. 🙂
Katyna: nu zic că nu-s de bun simţ, dar mi se pare incredibil să ai reguli de frumoasă purtare într-o astfel de situaţie. e anus împotriva naturii, cum ar veni. ce-ţi mai trebuie reguli dacă şi aşa relaţia e, din start, ieşită din reguli? schizofrenie curată 😀
@Katyna, pasul 3: Mda ! … dar ce te faci daca se razgandeste dupa aceea si te ia din te miri ce la perverse ca pe Targu Ocna. 🙂
Pasul 2: prea ii vezi pe barbati intr-un anume fel. Fiind unul dintre ei (ce-i drept, nu imputernicit sa vorbeasca in numele altora), pot sa-ti confirm ca in absenta iubirii pot sa tolerez cam orice. Sau aproape orice, pentru ca fiind interpelat de cateva cupluri (ele !) cu intrebarea daca sunt bisexual a trebuit sa raspund cu oarcare nervozitate ca NU ! Si promiscuitatea are limitele ei, desi tind sa dau dreptate acelora care spun ca n-are ! Dar intrebarea mea este … crezi ca barbatii isi inteleg menirea in a ingradi posibilitatile femeilor ? Eu nu cred ! Cu multa naivitate incercam sa dam o directie celor pe care le iubim…
Si asteapta sa-i vezi pe acei barbati necasatoriti ajunsi la o anume etate (trezindu-se ca in jocul acela pe langa scaunele ocupate) cum incep sa „militeze” pentru libertatea femeii si a relatiilor deschise ….
Laura din anumite considerente (probabil de dragul discutiei) se face ca nu intelege ca regulile de mai sus sunt un „macar atat” … respectiv un fel de limita a promiscuitatii in common sense.
Si pentru ca am adus vorba de limite am sa-ti spun o mica povestioara (chiar daca nu cea mai relevanta sau socanta, macar reala).
L-a un moment dat in viata unei violoniste de 20 de ani apare un yakuza (cu tatuatajele aferente, ne marturisise chiar ea) sectagenar. Gorobetele … ca sa fiu mai pe intelesul tuturor. Ea era intr-o relatie cu un student la medicina in anul terminal, cu care este in prezent casatorita si care intretimp a ajuns chirurg estetician. Nu o duceau stralucit cu banii, dar nici prost (detinand cateva locuinte in Bucuresti si Constanta). Cum insa Gorobetele i-a cumparat un apartament central in Bucuresti, nici n-au mai stat pe ganduri (nici el!). „Nu goni pestisorul de aur, fataaa … apare o data in viata!”. Cum Gorobetele avea apartament inchiriat cu lunile la Marriot, violonista noastra isi petrecea o buna bucata de vreme pe acolo. Dorind sa incerce toate dichisurile culinare ajunsese si vestimentare la un moment dat cheltuise 2000 USD intr-o saptamana. Parintii ei au strambat imediat din nas ca face risipa de bani. Asta cum ti se pare ?
Salut! Hai ca acuma chiar am ras bine. Ca sa nu lungesc prea mult vorba azi, zic idem la ce ai zis tu de facebook – mai putin chestia ca as fi „dependent” de el (nu-mi sari in cap, zic dependent ca n-am gasit alta rima). In plus, mi se pare neprietenos, greoi, prea invaziv, un mediu artificial in multe privinte (in mai toate), ce mai, si aproape inutil pentru mine. Cont mi-am facut la un moment dat pentru ca a fost porunca de la stapanire, de la job adicatelea. Si in buna masura pustiu a ramas pana azi. Idem 100% zic si pentru ce credeai tu ca e – si cat zici ca ti se pare „de cacaolu” – „open relationshipul” asta. Da’ asta cu regulile i-a pus capac. De atata filistinism, puritanism deschis sexual (si nu numai) combinat cu ipocrizie si corectitudine politica numa’ americanii prosti sadea cred ca au putut (cu P) sa fie in stare. E si pacat sa strici bunatate de cuvinte pe asa ceva – apropos de o alta manie a lor de a denumi orice. Mine nuia, de ex., imi place aia cu „artist – martial artist”. Adevarul e insa ca o munca intensa de decerebrare dusa de clisee gen hollywood si cosmopolitan era cazul sa-si arate si roadele. Cap avem, minte ce ne mai trebuie, nu? Curat zic, ca unele lucruri private sunt de felul lor si private trebuie sa ramana. Oare o sa se gandeasca americanii candva sa faca un set de reguli (si sa-l puna pe net) despre cum e civilizat sa, pardon, te caci? La bude publice, d-un parexamplu. Adica sa te băşeşti e voie, si daca da cat si cand? Sau daca ai liber la conversatie cu vecinu din cuseta de vizavi, daca e voie sa faca pleosc cand cade… etc, etc. Mi s-ar parea o dovada de consecventa absolut de bun simt…
PS: Bai soro cat scrie nea’ Palpa Tinu asta, o fi ruda cu D. Tinu? Eu as zice sa-l iei un asociat la blog ceva…
mie mi se pare destul de kinky. stiam ca gheii si familiile ultra bogate sunt de multe ori in relatii de genul asta. as incerca, de ce nu?
Domnule Palpatine,
La treaba cu perversa nu ma asteptam, cel putin nu la una de Targu’ Ocna :)).
Ai dreptate cand spui ( aici deja te vad si cu o replica: „eu mereu am dreptate dar te-am lasat sa te convingi singura) de acei barbati ajunsi la o anumita etate ( as avea curaj sa spun si care: 40 de ani) care militeaza pentru aceasta „cauza nobila” aducatoare de bucurii nemarginite atat femeii cat si celorlalti participanti la festinul despre care vorbim.
Am intalnit un astfel de caz, si refuzam sa cred ca e vorba tocma’ de criza barbatului ajuns la 40 de anisori. „Nu domne….el chiar vrea sa fiu un om liber, nesupus rigorilor sociale. :)) „(A nu se intelege ca am si experimentat, il stiam doar in spatiul acesta internautic) Parca am avut o revelatie cand ai dat exemplul acela pentru ca eu luam in considerare relatiile cu parteneri de varste apropiate mie, si nu-mi imaginam cum un tip/baiat de 27-28 de ani (la mai putin nici nu ma gandesc :)) ) sa fie de acord ?
Ai spus ca in absenta iubirii tolerezi orice, dar nu era vorba de urmatorul scenariu: tu sa ai o relatie serioasa cu o femeie.. si amandoi sa experimentati cearsafurile altora? Pai si daca ai o relatie serioasa…nu esti implicat emotional= iubirea prezenta? Aaa…sau te refereai la rolul unui barbat singur, care se intalneste cu femeia implicata in „open relationship” ?
Cat despre violonista…am inteles eu bine ca stagiarul ei sarac si-a dat acordul? Pai daca si-a dat acordul domne…ce treaba mai avem noi cu fericirea lor? Parintii si-au luat si ei rolul in serios si au incercat sa-si sfatuiasca bine fata..”sa mai agoniseasca si ea cate ceva” :))… Chiar asa..ce-i trebuiau ei abuzuri alimentare /vestimentare de peste 2000 de euro?! Pensia a ajuns sa fie atat de mica,….nerecunoscatoarea 😛
Hai ca imi plac exemplele astea care par din alta lume. Mai detinem si altele, stimabile?
@Gogu: ţi-am spus vreodată că numele/nickname-ul tău mi-e foarte drag? şi asta pt că aşa i se spunea tatălui prietenei mele din copilărie. era un foarte bonom profesor de fizică, la care am ţinut aproape mai mult ca la taică-meu.
cât despre Counselor – scrie el mult, dar are chestii faine în cap, nu? e simpatic.
@pccritique: şi zici că ai încerca? hmm… păi, dacă ţi se arată, să-mi spui şi mie cum funcţionează şi cum te descurci. sunt curioasă 😀
iete ciu-ciu, mai intai te declari oripilata si apoi vrei sa afli cum e. pune mana si experimenteaza de una singura -:). eu cred ca prin eliminarea restrictiilor sexuale barbatul isi pastreaza controlul in cuplu (atat cat este) pentru ca nu mai poate fi inselat pastrand in acelasi timp optiunea secretarei. femeile pierd insa placerea secretului si adrenalina aventurii si a fructului oprit. una peste alta si in deplina perspectiva feminista este un alt complot al sovinismului masculin de a controla sexualitatea feminina. 🙂
păi ce-are curiozitatea cu oripilarea? nu mi se pare că s-ar exclude reciproc:D
la mine se exclud. si nu numai chestiile oripilante dar chiar si cele care-mi sunt indiferente pe motive de scurtime a vietii. 🙂 din textul tau nu mi-am dat seama totusi daca tu respingi o relatie deschisa pe considerente teoretico-morale sau pe imposibilitatea practica (de a-ti gasi un fraier, ca sa te citez).
în textul meu îmi băteam joc de genul ăsta de relaţii. mi se par o dovadă de prostie postmodernistă. şi nu pt că sunt eu moralitatea întruchipată, ci pt că nu au logică şi sunt caraghioase. oamenii îşi complică aşa viaţa fără niciun rost. dacă ar sta şi ar face o analiză cost-beneficii pe treaba asta, ar vedea că, în final, e mult mai multă bătaie de cap şi nervi decât plăcere. şi am exclus din analiza asta dragostea. căci dacă aş lua-o în considerare, chiar s-ar dovedi că e o mare tâmpenie să ai o relaţie deschisă atunci când iubeşti pe cineva. nu te lasă sufletul să o ai, vorba aia. îţi baţi joc tu de tine.
@ Katyna. Detinem, detinem … dar desi se incadreaza la genul pamflet, anumite secvente chiar nu se pot difuza in prime time.
Oricum, una-i clara … pe voi altruismul relatiilor deschise va tine doar doua zile ! (v. vise care dor)