sursa: tagbanger.com
Am stat şi m-am gândit bine de tot şi am ajuns la concluzia că NU îmi voi publica textele de pe bloguri. Nu m-am simţit confortabil cu ideea asta de la bun început, de-aia am şi cerut atâtea păreri. Şi chit că toată lumea (cu o excepţie, Bianca) a zis să public, şi chit că am făcut chiar o primă selecţie a textelor, într-un final m-am răzgândit.
De ce? Din două motive.
1. Nu cred că textele mele au valoare literară. Sunt ele bune de virtual, dar nu le văd bune de pus pe hârtie. Dacă aş face-o, m-aş simţi o impostoare.
2. Nu aş putea să îi arat lui maică-mea cartea asta. Mi-ar fi pur şi simplu ruşine. N-aş putea să o las să citească inepţiile mele, să vadă că mi-am numerotat bărbaţii, că „am dat din casă”, că m-am lamentat etc etc. Ştiu sigur că s-ar supăra foarte tare pe mine că nu mi-am ţinut chestiile intime la sertar şi nu aş avea cum să mă justific. Pe scurt, nu m-aş putea mândri în faţa mamei cu realizarea mea, iar asta nu e ok.
Poate că, odată ş-odată, o să mă apuc de scris ceva. Nu ştiu. Poate. Dar până una-alta lucrurile rămân cum sunt.
Draga Eu, spui cum as fi zis eu.
Te sustin pentru decizia luata si iti propun, daca ai timp, sa ai doua feluri de scrieri: una ca de blog si una ca pentru publicat.
Licuriciul a tras concluzia 🙂
Tu stii cel mai bine ce trebuie sa faci 🙂
🙁 🙁
Spui si IO : cred, CRED, ca ai drptate.
Desi e pacat ca multe din posturile tale sa ramana doar aici, cred ca ai dreptate.
Argumentele tale sunt f. clare.
Mai adaug eu unul- textetele tale de aici (si vechile licurice pagini) au un farmec diafan in mediul asta. E riscant sa arunci fluturii in aerul rece al unei cascade, e riscant sa muti un licurici, din iarba lui, in poiana proaspat cosita ca un gazon.
Cred insa ca poti sa faci un blog nou, paralel cu acesta, unul „de colectie”… Un fel de bookblog, in care sa decantezi alchimic paginile din celelelate bloguri… Un fel de jurnal de blog.
Oricum- toate cele bune !
Nu fi nasoala, ca si eu am zis un NU hotarat! 😀
monica: foarte mulţumesc de susţinere. 😀 da’ nu ştiu dacă am atâţia nervi să scriu în dublu exemplar.
mierea: nu-s sigură dacă licuriciul sau Laura. sunt confuză 😀
andreea: 😀
samanu: vaaaai, încă un blog??? de-abia mă descurc cu ăstea, ce să mai fac un altul?! 😀
C.: ai zis? când ai zis? 😀
zilele trecute m-am uitat un pic pe textele tale mai vechi – ca, deh, eu n-am prins decat ultima suflare a pandorei, din cate vad – ce sa zic, mie chiar mi-au placut!
acum, tu faci cum crezi… 🙂
Regret sincer decizia. Atrag insa atentia ca exista riscul ca mama ta sa le citeasca in format electronic si atunci tot exista riscul sa se „supere”
O sa imi spui ca ea nu se „da’ pe net….
ok
numai bine, nu m-am suparat, respect decizia!
Edle: mă foarte bucur că ţi-au plăcut. 🙂
Tibi F.: da, mama nu stă pe net 🙂 şi înc-odată MULŢUMESC!!
stii, esti la mine pe blogroll. si asa te-a citit unul dintre bunii mei prieteni (il stii si tu, vb asta pe telefon). el mi-a spus ceea ce eu stia de multa vreme: că scrii excepţional. aşa că mai gîndeşte-te la chestia cu cartea. tu oricum te răzgîndeşti de mii de ori, ai acest exerciţiu
pune tu un M, acolo la EU STIA, ca l-am uitat
ştiu, şi tu eşti la mine în blogroll 😀
bunul tău prieten, pe care nu ştiu dacă totuşi îl ştiu, e mult prea bun cu mine. 🙂 şi nu cred că mă răzgândesc, dar poate odată şi odată mă pun şi scriu ceva serios. să vedem dacă mă mobilizez.