Partea proastă la a fi femeie singură e că nu are cine să-ţi ducă plasele când vii de la piaţă sau să-ţi mute mobila în casă atunci când faci curat în casă. Şi nu zic asta în bătaie de joc. Ca „femeie tânără, belă şi de nimeni nu depend” te descurci şi găseşti soluţii mulţumitoare pentru orice, chiar şi pentru sex, dar când vine vorba de ridicat greutăţi realizezi că eşti neputincioasă şi că ai da un regat pentru nişte braţe sănătoase de bărbat.
Asta nu înseamnă neapărat că minimalizez rolul bărbatului într-o relaţie de cuplu, Doamne fereşte! Cred că, odată ajunşi acolo, unii dintre ei fac faţă cu succes responsabilităţilor, se dovedesc iubiţi tandri şi parteneri de nădejde. În plus, pot fi spirituali, grijulii şi loiali. Dar toate aceste talente ale lor le poţi obţine şi dacă nu eşti implicată într-o relaţie.
Poţi oricând suna un prieten pentru a sta de poveşti la o bere, un altul să-şi pună relaţiile în funcţiune pentru a-ţi rezolva diferite probleme şi un altul cu care să faci sex atunci când vrei să înlocuieşti vibratorul. La astfel de acţiuni, toţi prietenii bărbaţi sar să te ajute, cu atât mai mult cu cât sunt lucruri avantajoase de ambele părţi.
Dacă e vorba, însă, de a monta nişte amărâte de jaluzele la verandă sau de a-ţi muta dulapurile dintr-o cameră în alta înainte şi după zugrăvit, constanţi că te loveşti de o mare problemă. Acest „domeniu” nu este acoperit de prietenii tăi. Iar asta dintr-un motiv de-a dreptul paradoxal: lucrurile ăstea făcute de bărbaţi se dovedesc a fi intime şi „de cuplu”. Atât de intime încât ţie nu îţi vine să apelezi la ei, iar ei nu se înghesuie să te ajute.
Să mă explic. Dacă prietenul respectiv e căsătorit, îl ştergi de pe lista de „ajutor la mobilă” de la bun început. Nevestelor nu le place să existe o prietenă care să beneficieze de calitatea de „bărbat de casă” a soţilor lor. Practic, asta face diferenţa între una căsătorită şi una necăsătorită. De-aia şi-a luat soţ, la urma urmei, să nu trebuiască să facă ea treburile de bărbat în casă.
În momentul în care soţul merge să-i bată covoarele vecinei, e începutul sfârşitului sau cel puţin i-ai băgat nevestei mortul în casă. Chiar dacă nu o să-ţi spună niciodată în faţă că nu i-a plăcut că ai apelat la „al ei”, nevasta va ţine minte asta şi te va privi cu suspiciune de atunci încolo, întrebându-se de ce nu ai apelat la soţul alteia. Ba i-ar mai putea reproşa amărâtului, în timpul unei certe de familie, că „la aia te-ai dus să-i baţi covoarele cum te-a chemat, dar eu te rog să schimbi becul în cămară de o lună şi tot ars e”.
Cum tu, ca femeie singură, ştii toate astea intuitiv şi nu ai nevoie de discuţii aiurea, te abţii a apela la soţii prietenelor pentru astfel de treburi. Îţi mai rămân pe listă prietenii necăsătoriţi. Dar şi cu ăştia e o problemă. În momentul în care îi chemi să îţi mute dulapul, e ca şi cum i-ai invita să-ţi cunoască familia duminica, la masa de prânz.
Se deschide o uşă diferită, care îi conferă respectivului un statut ciudat pe care nu ştii cum să-l gestionezi. Nu e nici iubitul tău şi nu e nici „doar un prieten”. Chiar dacă tu ai putea face faţă noii situaţii, îţi va fi imposibil să-i explici mamei tale, care aşteaptă de o viaţă să te vadă „la casa ta”, că nu nimic între voi.
Ăsta e deja un război greu de dus. Mereu ţi se va spune „Eu nu înţeleg ce nu-ţi place la băiatul ăla care ne-a mutat dulapurile. Vezi că nu mai eşti ce ai fost odată, îţi trece vremea şi o să mori singură şi a nimănui”. Unde mai pui ca s-ar putea ca respectivul să îşi facă şi el vise că e loc de mai mult în relaţia dintre voi. Doar ţi-a mutat dulapul, nu? Şi de aici, alte şi alte complicaţii.
Ca urmare, singura soluţie în astfel de situaţii e să apelezi la un necunoscut, care mută mobilă şi montează jaluzele pe bani. Dar, înainte de asta, ar trebui să-ţi iei un job, ca să ai de unde să-l plăteşti. 🙂
🙂 mi-era dor de genul asta de postari de-ale tale.
Vezi, de asta e bine sa ai frati, nu mai apar probleme din astea.
păi, da, dar mama mea nu s-a gândit la asta. nu ştiu ce-a avut în cap, de fapt, de s-a mulţumit numai cu mine. doar i-am dovedit că nu-s ce vrea, putea să mai pună de unul 😀 😀
http://www.mutam.eu/
O firma care se ocupa si cu mutatul mobilei, chiar daca e doar dintr-o camera in alta.
Pai invita fetele la o miscare de mobilier, pe principiul chinezesc „unde-s multi, puterea creste!” 😀
Of, Licurice, eu m-am incapatanat intotdeauna sa ma descurc singura in cea mai mare parte a timpului, cu toate ca am frate si au fost ceva prezente masculine prin preajma. Si acu’ de bine ce am invatat sa ma descurc singura, nu mai e nici un barbat in preajma :|. Cre’ ca am gresit undeva pe parcurs 😀
Lara: şi nu o să tragă de pe mine o sută de piei? 😀
C: asta a fost bună!! 😀 😀 tu crezi că fetele pot muta dulapuri? 😀
DomnisoaraT: la partea cu încăpăţânatul cred că ai greşit. şi mai ştim pe una aşa 😀
sunt de acord cu postarea. Problema e ca barbatii sunt un rau necesear si invers. Asa am eu impresia, dincolo de dezamagiri si altele asemenea. E greu insa sa iti gasesti partenerul de viatza, de asta sunt sigur.
As da o carutza de bani sa vad niste gagici cu chingile de mutat mobila pe dupa gat, cu cuiele in coltzul gurii si „ciocanul” intr-o mana montand jaluzele & stuff – for everything else there is Mastercard.
😀 😀 promit să fac poze şi să-ţi trimit dacă se va ajunge acolo. deocamdată caut soluţii alternative.
Draga Laura,
In problemele invocate de tine e nevoie de meseriasi, nu de barbati.
O problema poate fi lipsa banilor pt. a plati meseriasii.
Asta e problema comandatorului.
Daca comandatorul e o femeie si nu poate gasi alte solutii decat meseriasii- e treaba ei.
Orice problema- poate avea o rezolvare.
Femeile singure nu au decat o singura problema reala- asta isi doresc ele. Sa fie singure. Restul sunt doar chestiuni conjuncturale.
No offence !
Update: cu NO OFENSE sincer, reiterat:
-urasc „barnatismul” (cu conotile lui pragmatice si/sau „ideologice”). In aceasi masura urasc „feminismul” ca miscare ideologica, cu conotatile sale „Pargamatice”….
– Nu exista femei si barbati in lumea asta !!!! exista DOAR Oameni !!! Unii au un sex, altii alt sex. Unii traisc impreuna, altii solo. Fara nicio conotatie. Morala, pragmatica etc.
Cu maxima sinceritate, barbat trecut printr-un divortz mizerabil, care, insa, nu a invatat sa urasca, sa fie „sexist” (indiferent de gen-ul invocat… etc)… Care a invatat ca OMul e OM indifirent de sex, etnie, culoare etc ETC e OM sau mai putin om…
NEpolemic, OM
PS : comentariul meu NU are legatura cu postul tau, in mod direct !!! Din posturile tale anterioare rezulta ceea ce vream eu sa spun….
PS 2 : Colonelul e colonel (apropo: ne esti datoare cu o stire din zona !), telefoanelele incurcaate in barul Insomnia, raman asa., optinulie personale trebuie respectate etc.
Ceea ce eu subscriu. Cu respect, sincer.
PS3 (strict pe cititori !!!!): nu o cunosc pe Licurici, nici ea pe mine. Pura intalnire pe web. Intalnite, nu ciocnire. De ciocnit se ciocnesc doar cei care au doar carnet de conducere, fara insa a stii sa conduca; sau circula pe drumurile publice, fie si cu carnet, insa nu sunt siguri ca stiu sa conduca masina…
1. nu cred că atunci când ai fost căsătorit ai chemat meseriaşi să îţi mute mobila în casă sau să îţi bată nişte cui pt a-ţi fixa jaluzelele.
2. femeile sunt singure şi pentru că aşa e să fie, nu doar pt că asta îşi doresc.
3. dacă chiar crezi că sunt „datoare” cu o ştire, atunci poftim: Colonelu’ a murit la sfârşitul lunii mai.
@Laura
1. asa este
2. am inteles
3. Dumnezeu sa-l odihneasca.
ador sa mut mobila sa car papornita mandrei la shoping ,sa fac curat in casa ador sa spal covoare si vase.Nu ,nu sunt gay :-)) sunt doar un om ”anormal” intr-o lume ”normala” .Te contrazic in ceea ce priveste zicerea ca nu poti apela la un barbat casatorit ca sa iti mute mobila sau sa ti-o monteze,sa stii ca am prieteni care fac asta si sunt happy ca sunt de ajutor pt ele fetele ce le solicita ajutorul,chiar daca sunt insurati.ba mai pui ca primesc si berica cuvenita sau o gustarica dulce asa ca e rentabil :-))))iar nevestele lor sunt bine merci fara comentarii.Acum ,sigur o sa imi sara in cap unii si o sa imi spuna -baaa unde drq traiesti tu ba ,in ce lume ,asta e tacanit .Intr-o functionez dupa principii civilizate si respect fata de pers de langa mine doar atat.Te imbratisez
http://www.youtube.com/watch?v=sNJp3HgMso4
🙂 imi placeee
Ce cliseu. Pe cand ceva si cu „nu-stiu-ce, cea de toate zilele”? Ce i tampenia asta cu Dalai Lama, MoMA si tot restul?
Ce poti face tu pentru un barbat?
De ce esuati plimbandu va mamele, traind singurarati amfibii pe facebook si taraindu va prin bloguri?
Si crede-ma, nu esti prea desteapta for your own good. N ai inteles nimic. Cam inalte standardele, ma tem. Te asteapta o singuratate lunga, cred. Prietenii de pe facebook sant alarme false. Iar sufletul tau e deja consumat, dus.
Nasoalelor, stati acasa. Si sa aveti parte numai de nasoi care sa va mute mobila. Sa fiti uitate de toti barbatii buni la toate. Stinge vi s ar toate becurile din casa, arde vi s ar toate prizele. Prinde v ar molii exact covorul ala de la strabunica, ala pe care sta sicriul ala cu clape, pianul la care habar n aveti sa cantati dar da bine in sufragerie…
Numai pentru ca ati strambat din nas; si unele, ati avut din ce. Lasa fato, sotii de imprumut sant mai buni. Si ai sa ajungi si vremurile cand ai vrea sa ti vina si ala de strambi tu din naz AZI ca nu’s ce viseaza daca ti muta tie dulapu’. Hai sictir. Asta o fi povestea ta de noapte buna: ca mai sant si la ora asta cativa sa le poti intoarce curul. Trista mangaiere. Ce sa i faci, cand nu poti darui ceva, iti ramane sa intorci curul si sa spui „nu mi place” si „nu i de mine”.
Faaaaa, degeaba fusesi la MoMA :))))))
jerouen, morgan: mare bou eşti.
bine ca te a facut pe tine ma-ta desteapta, tristo.
esti o trista mica si umflata. esti john lennon travestit intr o fetita batrana. curaj, viata nu i chiar atat de lunga cum pare.
revenind: chiar eşti bou.