Spartacus
Spartacus

De când am aflat de www.vplay.ro, viaţa mea s-a schimbat complet. Nu mai ies din casă decât obligată, nu mai am chef să citesc, nu mă interesează terasele, nu îmi pasă că e soare afară şi vorbesc pe mess cu oamenii numai câteva cuvinte, din politeţe. Tot ce fac, de dimineaţa până noaptea târziu, e să mă uit la seriale. Iar asta mă face extrem de fericită.

Am început această dependenţă (pentru că, de bună seamă, e o dependenţă) cu Gossip Girl. Nu ştiu cum şi de ce l-a ales, nu văzusem niciun sezon până atunci, dar cred că doream ceva uşor şi fără prea mari bătăi de cap. Ca urmare am ajuns să mă culc noaptea la 2.00, după ce terminam câte un sezon-maraton.

Habar nu am ce m-a atras la serialul ăsta, dar tare bine mi-a picat să văd cum îşi trăiesc viaţa copiii bogaţi, răi şi frumoşi ai New York-ului. Mă săturasem probabil de ţiganii noştri, de oameni prost îmbrăcaţi şi de chestii aşa-zise profunde, aşa că superficialitatea mascată a celor din înalta societate newyorcheză a picat la ţanc. După ce m-am pus la punct cu Gossip Girl (a se citit „am ajuns la zi cu toate episoadele”), am trecut mai departe.

La Brothers & Sisters, mai exact. Ei, bine, serialul ăsta m-a făcut să-mi dau seama de două lucruri. 1. Că nu mă pot uita deloc la doi bărbaţi care se sărută. Toate scenele de acest gen le-am petrecut cu mâna pe ochi sau cu privirea în altă parte. 2. Că pentru prima oară îmi doresc ce nu mi-am dorit niciodată: să fi avut o familie numeroasă şi complicată. Înainte de a vedea toate cele patru sezoane din Brothers & Sisters nu am tânjit după certuri amuzante în familie, aglomerări la masă, probleme sentimentale, complicităţi şi secrete care ies la iveală înainte de a fi spuse. Acum, lipsa unor fraţi (de preferat 4 sau 5) e singurul regret al copilăriei mele. Evident, fraţii la fel de simpatici şi faini ca cei din serial. Altfel, nu se pune.

De la cei cinci fraţi Walter am trecut la Spartacus: Blood and Sand. Ei, bine, aici aş fi stat zece sezoane dacă s-ar fi putut. Şi nu pentru că actorul principal, Andi Whitfield e unul dintre cei mai frumoşi bărbaţi în viaţă (dacă e să mă întrebaţi pe mine, cel mai frumos chiar), ci pentru că povestea gladiatorului care a băgat Roma în sperieţi m-a fascinat de când mă ştiu. Ba chiar multă vreme am cochetat cu ideea de a scrie un roman istoric despre ce s-a întâmplat cu Spartacus după răscoală.

Dat fiind că nimeni nu i-a găsit trupul printre cei morţi în ultima bătălie de la Lucania (filmul din 1960 cu Kirk Douglas nu respectă adevărul istoric când îl arată pe Spartacus răstignit), eu întotdeauna mi-am închipuit că a reuşit să fugă şi să îşi ia viaţa de la capăt. Nu ştiu însă cum vor rezolva acum producătorii situaţia, pentru că, din cauza îmbolnăvirii lui Whitfield de cancer limfatic (mă sperie câţi oameni tineri se îmbolnăvesc mai nou de cancer), sezonul doi (care începe de la evadarea sclavilor din Casa Batiatus) încă e în stand by. Sper ca Whitfield să învingă boala, să se filmeze din nou şi Spartacus să nu moară pe câmpul de luptă, pentru că altfel voi fi nevoită să scriu, totuşi, romanul ăla. 😀

Şi cum nu mă puteam opri doar la trei seriale (indiferent câte sezoane au fiecare), am văzut un al patrulea. Iar cu ăsta mi-am definit şi genul de iubit pe care mi-l doresc. 🙂 Serialul e The Big Bang Theory, iar „iubitul” e Dr. Sheldon Cooper. E adevărat că un tip ca Andy Whitfield îţi fură minţile şi te poţi reîndrăgosti la fiecare 5 minute de el doar privindu-l, dar cu fizicianul Sheldon Cooper viaţa este mult mai amuzantă şi mai colorată. Mă rog, şi mai enervantă, dar dacă n-ar fi aşa te-ai plictisi.

Serialul este deştept făcut, iar Sheldon un geniu snob, plin de idiosincrazii, fără pic de modestie, simţ al sarcasmului sau umor, dar absolut fermecător în tot ce face. E un autist care îţi face viaţa imposibilă, dar de care nu te poţi lipsi. Nu ai cum să nu îl iubeşti. Mai ales că nici nu arată rău, dacă e să recunoaştem cinstit. E greu de crezut că cineva ar putea trăi cu un astfel de personaj, dar mie mi-ar plăcea să încerc. Bine, sunt conştientă că, după o astfel de declaraţie, mi se va spune (din nou) că am nevoie de psihoterapie, dar, vorba lui Batiatus, un om trebuie să-şi accepte soarta sau va fi distrus de ea. 🙂

Acestea fiind spuse, mă duc să mănânc, după care mă întorc la site-ul meu cu seriale. Am avut timp să scriu postul ăsta pentru că, de azi-dimineaţă până la ora 16.00, vplay.ro a fost în reparaţii.

25 Replies to “Cum îmi trăiesc eu viaţa prin seriale”

  1. da, este. dar serialul de acum nu are cum să nu-ţi placă. e mult mai lucrat dpdv istoric, ca şi costume, grafică, detalii etc. te simţi acolo de cele mai multe ori.

  2. deci ii clar, tre sa te scot din casa! serialele astea-s bune sa-ti faca ziua mai frumoasa cand afara ploua sau ninge, nicidecum cand e soare afara. asa ca eu propun ca la urmatorul soare(maine? poimaine?) sa iesim la o terasa. ca si asa o tot amanan de mult

  3. Ha, şi când mă gândesc că mi-ai trimis şi mie linkurile astea. Io cred că vrei de fapt să creezi un fel de sectă, ceva masonic aproape :D.
    P.S. Îi un fel foarte nice de a trece ceva timp. Dar uite că s-o făcut cald şi fain, deci toată lumea la teeeraaaaseeeee 😀

  4. păi, eu împart lucrurile bune cu toată lumea. sunt generoasă îm egoismul meu. 😀

    (la noi nu e aşa plăcut pe terasă încă. e cam frig)

  5. Ah, de-a mea esti! Deci fii atenta aici, in fara de cele enumerate de tine, uita-te la Dollhouse, Lie to me, Fringe, Being Erica, The good wife si Lipstick Jungle. Nu de alta, dar si eu imi traiesc viata in seriale – si sunt convinsa ca o sa iti placa!

    Astept sa imi multumesti dupa ce le dai o sansa de cel putin 2 episoade la fiecare 🙂

  6. the good wife, fringe şi lipstick jungle le-am bifat între timp (primul la tv, celelalte pe site-ul de care ziceam). lie to me, din păcate, nu are decât un episod pus pe site. dar îl aştept cu mare speranţă pt că e cu tim roth, unul dintre actorii mei preferaţi. până atunci am să mă apuc de being erica şi dollhouse. meeersi. 🙂

    apropo, am văzut de când am scris postul şi sanctuary, kings şi câteva episoade din eureka şi n-au fost rele deloc. faină viaţa asta fără job 😀

  7. hahahahah si eu fac cam acelasi lucru :)) is la zi cu gossip si cu desperate housewives…big bang ala nu imi place, insa am lie to me 2 sezoane si le pastrez, am vzt doar primul si acu ma apuc de al doilea, dar incet sa nu le termin :)))

  8. @Fana: ca să vezi cât de pătrunsă sunt de filme: de-abia acum m-am uitat pe blog să văd cine ce a mai zis. aşa că, scuză întârzierea răspunsurilor.

    weeds am prins întâmplător pe tv, câteva episoade şi mi-a plăcut. tre să îl iau de la început. da’ acum mă uit la Bones. e tare simpatic. şi m-am mai uitat la Greek, relaxant de tot. aaa, şi la Mercy. pfff, ce desfrâu 😀

  9. hahahaha m-am gandit eu ca de-aia nu ai raspuns imediat 😛 trebuie sa te uiti la ‘lipstick jungle’, tot in NY, dar cu femei frumos imbracate nu adolescenti, foarte bun!!!

    am vzt bones pe axn da nu m-o prins f tare 🙂

  10. incearca si drop dead diva e tare dragut..am vazut si eu the tudors primele 2 sezoane si putin din al treilea , gossip girl la fel, 10 things i hate about you dar l-au anulat iar astea populare ca lost , sex and the city , neveste disperate etc nu prea ma tenteaza deocamdata..vizionare placuta in continuare!:)))

  11. @alina: contul e gratuit. şi vizionarea. dar ca să meargă vizionarea mai repede, să nu aştepţi între episoade câteva minute, îţi poţi face abonament. e ieftin, vreo 5 euro pe trei luni, dacă bine îmi amintesc.

    @anemarrie97: am bifat drop dead diva deja. foarte fain 😀 şi dacă sunt numai două episoade pe zi nu eşti dependentă. te înscrii în limitele bunului simţ. eu văd de la cinci-şase în sus 🙁

Dă-i un răspuns lui laura Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *