Fusei la film. Alice în ţara minunilor, a lui Tim Burton. L-am aşteptat ca pe Dumnezeu din clipa în care am văzut afişele mari, cu un Johnny Depp machiat impecabil. Şi am avut o dezamăgire pe măsura aşteptărilor.
De la primele cadre ceva nu a fost în regulă. Mica Alice mi s-a părut artificială, îmbătrânită în expresii şi cu conştiinţa faptului că ea, un copil, joacă într-un film. Nu mi-a plăcut deloc şi mi-a şi rămas în minte tot filmul. Nici Alice mare (interpretată de Mia Wasikowska) nu a fost mai izbutită. Un joc plat, o faţă care nu exprima niciodată ceva emoţie, oarecum imobilă şi seacă. De plict.
E drept, Johnny Depp şi Helena Bohnam Carter au făcut roluri quite ok, machiajul şi costumele sunt foarte faine, lumea Ţării de Jos colorată şi plină de farmec, dar filmului îi lipseşte sarea şi piperul. Nu are nicio poantă şi e neimpresionant. Şi nu înţeleg de ce, că doar e Burton, for God’s sake! Se poate ca eu să fi fost de vină? Am avut prea mari aşteptări? Posibil. Sunt curioasă însă ce părere aveţi voi după ce-l vedeţi.
E primul comentariu negativ pe care-l citesc despre filmul asta.
Cred ca-l voi vedea si eu in una dintre saptamanile urmatoare, sunt curioasa cu ce impresii voi pleca.
AI FOST LA FILM :((((((((((
lady io: în cazul ăsta, înseamnă că a fost ceva cu mine dacă nu m-a plăcut chiar aşa 🙁
domnisoara T: nu trebuia? :((
:)). O, ba da, ba da. Eram in butoiul cu melancolie. Si invidioasa. Meri la film, sa povestesti, sa le „vaz” si eu :D.
Cred ca ce e impresionant la film e 3D-ul. Fix ca si la Avatarul lui Cameron. Frumos colorat, insa cu o poveste mai ciudata.
Alice era mult prea batrana pentru a se intoarce in Wonderland, efectele speciale uimitoare insa povestea… nu prea impresionanta. Desi marturisesc ca inca nu am citit complet Through the Looking Glass si poate ca de asta mi-au scapat niste lucruri.
poate în 3D arată mai spectaculos, dar eu l-am văzut pe 35 mm, pt că în 3D mă doare capul şi nu simt nicio plăcere. din păcate 🙁
dar înţeleg că nici tu nu eşti un fan al filmului. sau eşti? 🙂