Blogul Licuricei

Nu mi-a plăcut niciodată statutul de „Cealaltă”. Mi-am setat, mai mult sau mai puţin conştient, creierul şi simţurile în aşa fel încât să nu mă îndrăgostesc de bărbaţi căsătoriţi sau de iubiţii prietenelor. Nu poţi ţine astfel de lucruri sub control, veţi zice. E adevărat, dar pentru mine astfel de domni au anulată din start funcţia sexuală, sunt asexuaţi, aşa că nu mi-e prea greu să rezist tentaţiilor.

Din acest motiv am fost pusă de multe ori în situaţia de a înghiţi texte precum „Nu şti ce pierzi” sau „Nu înţelegi nimic din viaţa asta”, minimalizându-mi-se astfel gratuit experienţa şi trăirile de femeie modernă. Mă jignea şi mă deranja foarte tare o astfel de atitudine, cu atât mai mult cu cât explicaţiile mele sincere ajungeau să se întoarcă împotriva mea, fiind suspectată de ipocrizie, laşitate, conservatorism sau mai ştiu eu ce. Colac peste pupăză, m-am trezit nu o dată că mi se atribuie, pe ochi frumoşi, relaţii adulterine cu te miri ce prieten de-al meu căsătorit. Ceea ce nu e prea plăcut, sinceră să fiu. E chiar enervant.

So, există mai multe motive pentru care nu-mi place statutul de „Cealaltă”. Primul şi cel mai puternic ţine de mândrie. Am un orgoliu incomensurabil (nu ştiu unde am citit expresia asta, dar îmi place al naibii cum sună) şi nu mă mulţumesc să fiu ţinută doar pentru sex. Nu văd nimic onorant într-o astfel de „poziţie” şi nu mă simt „mai femeie” atunci când cineva vrea să şi-o pună cu mine. Prefer o conversaţie spumoasă la bere decât torsul gol al unui bărbat cuplat cu altcineva.

Al doilea motiv ţine de un fel de superstiţie. Încerc, pe cât se poate, să respect regula „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face”, pentru că am constatat în timp că faptele rele mi se întorc însutit înapoi şi mă lovesc în locuri care mă dor mai tare decât aş putea anticipa. Oricum viaţa e nedreaptă cu mine şi fără să fac eu nimic rău, de ce să o mai şi provoc?

Motivul al treilea vine dintr-un fel de respect şi solidaritate feminină (deşi nu sunt foarte sigură că un astfel de concept există şi la propriu, nu doar la figurat). E adevărat că nu toate femeile merită respect, ba ştiu câteva pe care n-aş da nici măcar un scuipat, dar până la urmă chiar şi ăstea suferă din dragoste. Şi e naşpa să suferi din dragoste. E cea mai cumplită suferinţă ever. Aşa că am evitat cât am putut să fiu motivul suferinţei cuiva.

Nu spun că mi-a şi ieşit. 😀