După ce m-am plimbat ieri şi azi pe la pneumoftiziologie, dermatologie şi ORL, şi am suflat în tot felul de chestii şi mi s-au făcut vreo 13 teste alergice, s-a ajuns la concluzia că am astm bronşic intermitent, traheobronşită acută şi sunt alergică la „praful de casă”. Adică la acarienii ăia microscopici, care cică sunt peste tot – cărţi, lenjerie de pat, covor etc., şi de care nu poţi scăpa orice ai face.
Ca urmare, voi face o vreme tratament cu Avelox, Erdomed şi Aerius, după care va trebui să iau, de trei ori pe zi Baraka. Şi între timp să îmi mai şi sprayez (şpreiez se scrie oare?) laringele şi ce-o mai fi pe acolo cu Bioparox, un aerosol pe care nu l-am găsit încă pe la farmaciile la care am fost. Trebuie să mai caut.
Asta cu mine. Cu mama e altă mâncare de peşte. Cum nu e ok nici ea, ieri am dus-o la control la plămâni şi a rezultat că nu plămânii sunt problema, ci inima, care e foarte mărită, mai exact „până la nivelul peretelui toracic”. Aşa scrie pe foaia aia de examinare radiologică. Aşa că azi, de la 15.00, avem programare la un cabinet de cardiologie în speranţa că rezolvăm cu nişte medicamente şi fără internare.
Altfel, totul sub control. Mai puţin acarienii 😀
Bioparoxul are un gust/ miros execrabil, am luat si eu si imi facea greata.
Multa sanatate tie si mamei tale!
Aouleu! Esti o doamna foarte serioasa, dar eu sincer cred ca sindromul alergic atipic intermitent vine de la sine si trece de la sine. Sanatate!
lady io: mda. mi-a zis şi letiţia că are gust rău. 🙁 o să mă gândesc la copilărie, când eram obligată să iau untură de peşte. nu poate fi mai rău de atât. sper
iana: de la sine a venit de vreo două luni jumate. a fi vremea să treacă tot de la sine odată.
amândurora: mulţam pt urări. 🙂