Fericirea poate fi sintetizată. Nu în laborator, ci în mintea umană, de către aşa-numitul sistem imunitar al psihicului. Ea este „preparată” atunci când nu obţii ceea ce doreşti de la viaţă. Fericirea asta sintetică, să-i spunem FS, nu e cu nimic mai prejos decât fericirea naturală – FN, care apare spontan în momentul în care obţii ceea ce doreşti. Ea e la fel de reală, autentică şi de folositoare ca şi FN. Nu o spun eu, ci psihologul american Dan Gilbert.
Asta e o veste super bună. Practic, înseamnă că putem fi cu adevărat fericiţi şi dacă nu am primit de Crăciun ce ne-am dorit, şi dacă nu ne găsim sufletul pereche, şi dacă nu putem avea copii, deşi ne dorim, şi dacă suntem săraci în loc să fim bogaţi. Creierul nostru e atât de înţelept încât ne salvează din orice problemă. Totul e să nu fim absurd de ambiţioşi în a obţine ce vrem şi a ne da seama că uneori a nu îţi ieşi planurile e la fel de acceptabil şi de bine ca şi a-ţi ieşi.
***
Din „fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziţia primului-ministru” s-au alocat 14 milioane de euro (!!) ca Tişe să-şi termine stadionul. WTF??? Prim-ministru’ vieţii nu avea altceva mai bun de făcut cu banii ăştia?
***
E foarte simpatic şi minunat bradul meu din anul ăsta. E bogat şi nu are mai mult de 1,5 metri înălţime, şi l-am aşezat, ca de obicei, într-un coş de răchită, după care l-am împodobit cu globuri albastre şi maro, să se asorteze cu zugrăveala din cameră (care e bleu cu ciocolatiu). În plus, pe ici pe colo, brăduţul meu are câteva globuri şi steluţe aurii. Şi un îngeraş în vârf. Seara, mai ales, când sunt aprinse beculeţele din el, e frumos-frumos. Sunt tare mândră de el.
***
Mi-am dezactivat contul de Facebook. Mă enerva de moarte. Era timp pierdut şi nu mă alegeam cu mai nimic. Aşa că mi-am zis: „Destul cu el. Vom socializăm în viaţa reală, nu în neant”. E drept că am mai făcut asta de vreo trei ori, da’ după câteva zile intram din nou şi se reactiva ca prin minune. Acum trebuie să mă rabd două săptămâni să nu-l mai deschid deloc şi va fi şters cu totul. Aşa au promis mai-marii Facebook. Sper să se ţină de cuvânt.
***
Se întâmplă ca uneori să te îndrăgosteşti de persoana nepotrivită. Nu ţi-ai planificat asta şi nici nu ai cele mai bune motive să o faci, dar pur şi simplu aşa ţi-e dat. Ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus, vorba aia. Acea persoană nepotrivită nu e un criminal în serie (deşi şi asta e posibil), ci e cineva care, pe termen lung, nu te face fericit. Nu ştie cum, nu poate, nu vrea sau nu îi este dat să o facă. Şi stai ancorat în chestia asta un timp, mai lung sau mai scurt, depinde de cât de ambiţios eşti în a obţine ceea ce vrei.
Dar, la un moment dat, creierul tău face un click şi, pe nepusă masă, realizezi că trebuie să alegi ce e mai bun pentru tine. Click-ul ăsta se poate întâmpla după ce mai citeşti sau auzi oameni mai înţelepţi decât tine cum vorbesc despre dragoste, sau după ce primeşti un mail de ziua ta în care scrie: „Aici ninge şi asta îmi aduce aminte de tine”. Tu, care îţi aminteşti de el sau de ea indiferent de vreme, te trezeşti brusc la realitate. Şi după asta începi să mergi mai departe singur. Nimic rău în asta, de fapt.
***
Putin sucks.
***
Mi-am dat seama că adevarata mea de dorinţă pentru anul care vine e să am parte de mai mult răsfăţ. Vreau să mi se facă toate poftele, aşa cum numa’ prinţeselor li se face. Să nu-mi bat capul cu nimic, nici să nu îmi termin de zis dorinţa şi să se şi întâmple. Da, vreau să fiu prinţesă. Am zis! Din câte îmi aduc aminte, am mai avut această umilă dorinţă şi anul trecut cam tot pe vremea asta. Iar replica Muntelui la ea a fost „tu maci glamour in iour head”. Mare dreptate avea. 🙂
***
Mi-a fost adus la cunoştinţă un site agregator de muzici. Se numeşte listen.grooveshark.com şi e o splendoare. Poţi asculta orice muzică doreşti ore întregi. Partea cea mai amuzantă e că, dacă dai drumul la muzici să sune în timp ce tu faci altceva, după vreo oră şi ceva se opresc şi apare o fereastră în care scrie, în limba română: „Nu aţi mai interacţionat de multă vreme cu noi. Vrem să vedem doar dacă mai sunteţi în viaţă”. Funny, nu? 😀 😀
***
Am văzut zilele trecute într-un magazin de decoraţiuni de acest tip o bilă mare din lemn, decorată cu romburi albe şi roşii, pe care tronează un broscoi verde cu o coroană aurie în cap. M-am îndrăgostit pe loc şi mă tot gândesc la el de atunci. Aşa că, deşi nu costă chiar puţin, am decis că mă duc mâine să îl cumpăr. Îl voi pune pe birou şi îl voi săruta zilnic, da’ de, da’ de…
***
Trebuie să recunosc: Moş Crăciun, totuşi, există. Mi-a adus jumătate din cadourile cerute, mai exact papucii de casă, o mamă mult mai veselă şi mai împăcată cu viaţa ca până acum şi o situaţie emoţională limpede ca bună ziua. Se ştie, dom’le, se ştie! 🙂
deci pentru FS ajung: o cutie cu ciucalata, niste pantofiori rosii de lac si altele asa?
Putin sucks, da.
da, da. numa’ să fie suficientă ciucalată 😀
O monsta de FN (fericire naturala):a venit Mosu la mine anul acesta pentru prima data(in 38ani). 😀 A fost cu fisticeala rau de tot.Prietena mea nu e crestina si la ei nu exista acest obicei cu Mosu,dar pentru mine si pentru copii mei ea s-a imbracat mos (nu stiu unde a gasit ea costum de mos,dar sigur in alt oras).Surpriza m-a lasat fara cuvinte dar si fara limba necesara sa ma inteleaga mosu.
Imi ieseau numai jumatati de cuvinte romanesti.Asa.
Si mi-a adus si cadoul dorit.Ce mai,a fost frumos si sa stiti ca nu e tirziu ,nici la 40 de ani ,sa vina Mosu.
Sarbatori Fericite Laura!
FN am gasit-o anul acesta intr-o prietena buna care a facut tot posibilul sa fiu fericita de sarbatori chiar si departe de Cluj, de tara si de ai mei :d
WOW! de ce pt prima oară în 38 de ani?? până acum de ce nu a venit? hmm… nu cred că ai fost un copil chiar aşa de rău, totuşi, aşa că tre’ să îmi explici pe scurt cum a stat treaba cu Moşu ăsta timp de 38 de ani. dacă se poate spune şi nu e secret, evident. 🙂
da’ mai bine că a venit mai târziu decât niciodată, nu? 🙂 şi e bestial că ai o prietenă atât de bună.
Sărbători fericite şi vouă!
pai cum de ce ? ne zicea Nicolae Moromete ca l-a vazut el pe Mos Craciun?asa,nici eu nu l-am vazut ,ca el e o inventie mai noua si apartine altei lumi 🙂
asta eufemistic zis.
pai era tare nevoias, laura ,ca si Moromete al nostru.
Dar asta nu m-a impiedicat pe mine ,dupa ce am crescut ,sa fiu mosu de multe ori pentru ceilalti .
„Dar, la un moment dat, creierul tău face un click şi, pe nepusă masă, realizezi că trebuie să alegi ce e mai bun pentru tine. Click-ul ăsta se poate întâmpla după ce mai citeşti sau auzi oameni mai înţelepţi decât tine cum vorbesc despre dragoste, sau după ce primeşti un mail de ziua ta în care scrie: “Aici ninge şi asta îmi aduce aminte de tine”.”
Totusi, daca ai scrie o carte, eu as cumpara-o la prima ora.
🙂 mulţam de încredere. dar dacă o să scriu şi o să o mai şi public promit să ţi-o trimit gratuit.