sursa: bitchitudeblog.com/
sursa: bitchitudeblog.com

Acum câteva săptămâni, din bun senin am decis că e vremea să-mi aleg un sfânt protector. Totul a pornit de la o secvenţă de film, aşa că nu are nimic de-a face cu marea mea credinţă. Mi-a plăcut ideea în sine (superficial mod de a lua decizii, ştiu, dar atât de „eu”) şi mai ales sfântul, care e nimeni altul decât Iuda Tadeu. Nu ştiu câţi aţi auzit de el, eu nu auzisem până atunci, dar cert e că Iuda Tadeu nu este „acel” Iuda, ci vărul lui Iisus (sau fratele vitreg, la ortodocşi). Nu-mi aleg eu orişice sfânt, vorba aia. Ori lucrăm cu greii, ori nu mai lucrăm. 🙂

Să nu vă închipuiţi totuşi că nepotismul apostolic a tras atât de mult la cântar. A contat, de fapt, numele (am eu o febleţe pentru celălalt Iuda, de când am citit Evanghelia după el) şi faptul că este protectorul cauzelor pierdute. Or eu mă consider o cauză pierdută cam de multişor, aşa că numa’ bine mă poate ajuta, dacă e dispus.

În această idee am rugat-o pe Letiţia să îmi caute la ea acolo, în Milano, un medalion cu sfântul meu, căci pe aici nu am găsit. Văzusem pe internet un model fain şi speram să-l găsească. Nu a dat de modelul în cauză, dar în schimb a cerut un altul de la o mănăstire de călugăriţe carmelite din Roma. Mi l-a trimis prin poştă, iar azi l-am primit. Şi, ca un făcut, odată cu pachetul de la Leti am mai primit unul, neaşteptat, de la o altă prietenă.

Nu ştiu dacă e mâna Sfântului Iuda la mijloc, dar oricum e ceva dubios. Iar asta pentru că al doilea pachet conţinea o carte care care te învaţă cum să cucereşti inima unui bărbat. Se numeşte nici mai mult, nici mai puţin decât De ce bărbaţii se însoară cu scorpii. Mărturisesc, nu am citit până acum astfel de cărţi. Am trecut fără să clipesc pe lângă Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus şi alte literaturi de acest fel. Nu am crezut niciodată că îmi pot spune mai multe lucruri decât ştiu deja din propria-mi experienţă.

Cu toate astea, am deschis cartea-surpriză şi m-am apucat să citesc primele pagini. Şi la pagina 13 m-a izbit revelaţia: NU SUNT O SCORPIE! Culmea culmilor, NU SUNT! Chiar dacă eu credeam asta, chiar dacă voi credeaţi asta, chiar dacă prietenele şi prietenii mei cred asta, totuşi NU SUNT O SCORPIE! 🙁

O scorpie nu divinizează un bărbat din dorinţa de a-i arăta „cât de mult ţine la EL”.

O scorpie nu se dă de ceasul morţii să-i facă LUI pe plac.

O scorpie nu se întreabă dacă ea e de-ajuns de bună pentru EL, ci dacă el e suficient de bun pentru EA.

O scorpie nu spune niciodată „Trebuie să ştiu încotro se îndreaptă relaţia noastră”, chiar dacă prin asta vrea să câştige timp preţios pentru amândoi.

O scorpie nu îşi planifică niciodată timpul în funcţie de cel al bărbatului.

O scorpie nu crede că dacă un bărbat se culcă cu ea se gândeşte automat la un viitor împreună.

O scorpie e fericită şi dacă nu are un bărbat alături.

O scorpie nu spune „Te iubesc” în primele luni de întâlniri, ci cel mult „Îmi place jacheta ta”.

O scorpie nu răspunde la fiecare telefon de la EL, şi cu atât mai puţin la cele din timpul nopţii.

O scorpie nu acceptă nici cea mai mică manifestare de lipsă de respect.

O scorpie se poartă întotdeauna ca şi când nu şi-ar dori o relaţie oficială.

O scorpie este rezervată şi nu spune niciodată „Dacă tu nu mă vrei se vor găsi alţii care să mă roage să fiu cu ei”.

Da, o scorpie respectă toate cele de mai sus (şi multe altele în plus) şi ajunge să fie fericită exact cu cine vrea ea să fie fericită. Or eu nu fac nimic din toate astea. Am călcat în picioare „regulile” citate (şi multe altele în plus) de zeci de ori fără măcar să mă gândesc că nu fac bine ce fac. Am mers întotdeauna pe ideea că e mult mai bine să fiu sinceră în trăiri şi reacţii, chiar dacă asta îmi poate provoca neajunsuri.

Se dovedeşte că am greşit. Că am jucat de la bun început pentru a pierde. Nu ştiu dacă de acum înainte, aflând toate astea, o să devin o scorpie cum scrie la carte, dar poate ar trebui să încerc. Cine ştie ce rezultate grandioase voi obţine aşa!? Deşi bag seama că am început cu stângul transformarea mea într-o scorpie. Am încălcat deja regula de bază:

O scorpie nu scrie niciodată, dar NICIODATĂ un astfel de post.

8 Replies to “De ce nu sunt o scorpie”

  1. Si nu ma crezi daca iti spun ca tu esti eu? Tot astept sa public un articol despre Sf Iuda Tadeul facut aici pe 28 octombrie, ziua luil. Adica astept un interviu cu reverendul care il popularizeaza:)
    si totusi, eu sunt putin scorpie:)

  2. te cred, te cred! 😀 vezi că asta cu ziua lui e ciudată. eu am găsit două date: 28 oct şi 19 iunie, aşa că nu ştiu pe care să o iau de bună. 🙂

    şi cum eşti tu scorpie? ia spune tot 😀

  3. de ex eu sunt fericita si cand nu am un barbat alaturi:)si faza cu telefonul e valabila:) tin minte si acum cum imi suna telefonul si eu eram in fata la TVR la protestul pentru „lumea citeste” si n-am raspuns, fiind demna si scorpie totodata

  4. vezi, de-aia eşti tu măritată, că ai fost scorpie 😀 😀

    lăsând gluma la o parte, strategiile ăstea par a avea succes în unele cazuri. depinde câtă putere ai să le aplici cum scrie la carte. eu nu ştiu dacă, pe termen lung, aş putea să mă ţin de ele. aş uita cum tre’ să mă port şi ar trebui să umblu cu cartea după mine 😀

  5. eu am fost mereu rece si nesimtitoare,m-.a incalzit varsta. nu pentru ca as fi (fost) vreo diva, era timiditatea (suna aiurea dar jur ca iin viu grai sunt mai muta din fire). intre timp (am pus ceva la cuptor) mi-a venit o idee: nu facem articolul acela amandoua?vezi mailul meu?)

  6. ok. trimis mail. 🙂

    ps: apoi, nici eu nu-s prea caldă, ca s-o spunem pe ai dreaptă. m-aş putea numi cu uşurinţă „cutră”. da’ nu scorpie 😀

Dă-i un răspuns lui laura Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *