Nu înţeleg cum se potrivesc lucrurile şi se întâmplă, iar felul în care se construiesc uneori, ca un puzzle, mă sperie tocmai pentru că nu pricep de ce e aşa. Să dau câteva exemple ca să înţelegeţi mai bine. Acum o săptămână mă uitam la un episod din „Grimm” şi o replică din el mi-a rămas în minte. Era vorba despre dispariţia broaştelor care, spunea unul dintre personaje, atunci când se va întâmpla, va fi primul semn că omenirea e pe cale de dispariţie. Am ţinut minte chestia asta pentru că mi-am bătut capul mai apoi să văd care ar fi lanţul trofic care ar susţine ipoteza asta.
La două zile după, ce articol îmi apare mie pe facebook de pe pagina revistei Descoperă? Nici mai mult, nici mai puţin decât „2.000 de specii de amfibieni vor dispărea în următorii 70 de ani„! Cum naiba s-au potrivit informaţiile ăstea două, nu-mi explic. Dar nu e singurul exemplu. Marţi, în drum spre agenţie, am trecut pe Podul Elisabeta şi am văzut o grămadă de lacăte prinse de el. Am sunat la prietenii mei de la Ora de Cluj şi a ieşit un articolaş mişto: „Obicei european la Cluj – îndrăgostiţii prind lacăte de Podul de Lemn” (ca dovadă că a fost mişto, Realitatea Cluj şi Ziua de Cluj l-au preluat fără să citeze sursa; dar asta e o altă poveste).
Ei bine, ieri seară mă uit la un episod din „Homeland” de data asta, şi ce îmi văd ochii?? O scenă în care personajul principal îşi duce fiica lângă un gard de fier plin de lacăte puse de îndrăgostiţi! Nu-mi spuneţi că nu sunt freaky coincidenţele ăstea, că nu vă cred!! Pe mine chiar mă pun pe gânduri…
***
Mi-ar plăcea să fie Laszlo Attila primar. Ştiu că clujenii nu ar înghiţi un primar ungur, dar mie mi-ar plăcea.
***
Ştiţi că doream să cunosc oameni noi-nouţi şi care zâmbesc des şi vorbesc frumos de ceilalţi? Mi s-a îndeplinit dorinţa cu ocazia festivalului SoNoRo la care Vitrina, agenţia unde lucrez, a fost partener. Cum i-am ajutat un pic pe partea cu presa clujeană, am şi povestit cu ei şi a fost ca o gură de aer proaspăt. E foarte odihnitor să vorbeşti cu oameni necunoscuţi şi veseli. Mai vreau!
***
Se anunţă un decembrie colorat, iubitor, sclipicios şi vesel. Cred că astrele-s de vină, mânca-le-ar mama.
***
Văd că e la mare modă să scrii pe tema De ce iubesc România. Am stat şi m-am gândit ce aş pune eu pe hârtie, dar nu mi-a venit nimic în minte. Nici măcar un rând. Am să mai cuget pe tema asta pentru că e de-a dreptul imposibil să nu găsesc un motiv. Vă anunţ de îndată de mi se arată. Până atunci ascultaţi nişte muzici mai altfel:
Incearca „Iubesc Romania pentru ce e si nu pentru cum arata” ca in filmele bune care iti iau 2 ore din viata si nu-ti dau nimic in schimb :)). Poti sa ma cunosti pe mine ca eu zambesc des, doar ca nu vorbesc frumos de ceilalti cand citesc articole din categoria asta :)).
şi eu care vroiam să încep cu „frumoasă eşti, patria mea!” 😀 😀
tre’ să îmi fac o listă cu oameni care zâmbesc des şi pe urmă să mă plimb prin lume să-i cunosc.
Nu stiu daca e un criteriu bun, ca ai putea sa incepi cu Iliescu :)).
asa-asa!!!!!
jung a numit-o sincronicitate.
si e tare interesant fenomenul.
🙂
ce bine ca blogul suna iara mai diminetzos si voios!
Barbu: da’ cred că e interesant de cunoscut şi Iliescu până la urmă. 😀 (Doamne, da’ mult îmi mai place numele tău!!)
l.: da, e sincronicitate, ştiam, dar tot e freaky. 😀
Sa stii ca e o pauza relaxanta de la „Nu, da’ numele mic care e? A, Barbu? Da’ de ce te cheama asa?” :))
tre’ să le spui că te cheamă aşa pt că părinţii tăi se ştiu, nu ca alţii 😀
Creepy ! Deschid ochii intr-o dimineata si singurul fragment clar din noapte pe care-l retin este o imagine lipsita totalmente de sens. Cateva faramituri de celuloza batute usor de vant spre un zid. Spre dupa-amiza plec dupa cumparaturi in oras. Destul de grabit pentru ca magazinele inchid. Undeva pe Mosilor trebuie sa ma opresc la un semafor pentru ca deja au pornit masinile. Injur la gandul ca trebuie sa astept, ma invart nervos si ce vad ? Cateva faramituri de celuloza batute usor de vant spre un zid. So what ? Nothing at all, doar ca ma facut pentru moment sa nu ma simt singur.
scena asta pe care ai povestit-o mi-a adus aminte de filmul „Inception”. habar nu am de ce. oricum, ar trebui sa iti faci blog (daca nu ai cumva) si sa-mi dai adresa. mi-ar placea sa citesc mai multe chestii scrise de tine, asa bogat cum esti 😀
Mai de curand, tarziu ce-i drept, mi s-a revelat secretul comunicarii de succes pe net. „a/s/l ?” si am inceput sa raspund (initial la misto de dragul unui „lol” ) ” 21 attractive female playboy mansion”. Sa vezi ce se inghesuie sa joace toti biliard cu mine ! Dar pentru asa ceva sa ma chinui sa-mi fac blog ? Deci NU !