Nimic înălţător, doar o rochie

nu putem depasi momentul cu al doilea pact cu letitia? ca as mai citi ceva, îmi zicea azi pe la prânz un prieten pe mess. I-am răspuns iniţial că deocamdată nu, dar pe urmă întrebarea lui mi s-a tot învârtit în cap şi m-a făcut să mă simt al naibii de vinovată că nu am mai scris nimic de ceva vreme. Nu că aş sta eu la cheremul lui, dar nah, cititorul nostru’, stăpânu’ nostru’! Mă-nclin şi fac ce zice.

Partea proastă e că deşi am vrut zilele astea să scriu, nu am avut despre ce. Nu mi s-a întâmplat nimic care să merite a fi notat, nu m-am gândit la nimic demn de consemnat, nu am văzut, citit, auzit ceva memorabil. Zilele au curs banale şi cuminţi, cu unele mici izbucniri de vanitate şi frustrări acumulate în timp, dar cam atât. Deşi, ca să fiu cinstită până la capăt, ceva tot puteam zice. Spre exemplu puteam mărturisi că am realizat la un moment dat că urăsc din toţi rărunchii o anumită persoană.

În acest punct al discuţiei nu contează motivul pentru care o urăsc, dar cert e că e o ură îndreptăţită. La început, când am concretizat sentimentul, m-am simţit prost. Mi-era mie ruşine de mine şi vroiam să fac tot ce se poate ca ura să dispară. După care mi-am zis: De ce? De ce să nu urăsc aşa cum se urăşte? De ce să îmi reprim acest sentiment la fel de viu ca oricare altul? Numai de dragul convenienţelor şi a faptului că nu e frumos să urăşti? N-o fi frumos, dar e sănătos. Te face să simţi că trăieşti. Oricum nu trebuie să fim toţi buni şi de treabă, nu? Aşa că am decis să nu mai îmi fac mustrări de conştiinţă şi să urăsc cât o fi să fie.

În rest, după cum spuneam, viaţa a decurs normal. Am scris un text pentru revista cu care se pare că voi colabora, a ieşit quite ok cred, m-am gândit ce rochie aş fi dacă aş fi o rochie, m-am uitat la nişte filme, am mai tricotat o căciulă, am făcut tartă de mere, am fost la coafor să-mi vopsesc părul şi mi-am aspirat laptopul. Asta cu laptopul am făcut-o după ce am primit indicaţii preţioase pe facebook de la nişte domni foarte de treabă şi pricepuţi. Problema era că dragul de Merlin se încingea de numa’ şi începea să sune precum un vinil zgâriat. Dar aspiratul a rezolvat situaţia şi suntem din nou sănătoşi şi guralivi.

Şi uite-aşa, în 2.100 de semne uşor forţate, am depăşit şi momentul cu al doilea pact cu letiţia. Se poate scrie ceva şi despre nimic, după cum se vede. Iar înainte de a încheia bănuiesc că vreţi să vedeţi ce rochie aş fi dacă aş fi o rochie. Mi-a luat vreo două zile să o aleg, dar până la urmă am găsit-o. E din ultima colecţie semnată Ingrid Vlasov şi în 100 de ani nu-mi închipuiam că o să-mi placă vreo chestie făcută de ea. Dar, sincer, colecţia e chiar făinuţă. Iar rochia asta, deşi nu e cea mai frumoasă rochie din lume, e exact ce mi-ar plăcea mie să fiu: relaxată, versatilă şi sofisticat de simplă. Iat-o:

(Bine de ştiut: Jocul cu rochia e ideea Cristinei Bazavan de la Tabu)



15 thoughts on “Nimic înălţător, doar o rochie

  1. Foarte faina rochia!!!!

    si consider ca te reprezinta….

    O sa caut si eu una 🙂 mai bine.zis sa mi.o amintesc pe aia care imi placea cel mai mult.

  2. domnişoara T: nieee, asta ar însemna să tricotez toată ziua, or eu am doar perioade scurte când mă apucă chefu’.

    Hi: am văzut mai demult modul ăsta de împachetat tricourile, da’ nu l-am probat niciodată. ar trebui să încerc…

    zoo: na, eşti mulţumit acum că ai ce citi? 😀

    Leti: da, îi drăgu’. bine, mai sunt o mie de altele care îs super faine şi îmi plac, dar asta e aşa, cumva fără pretenţii şi bună la orice, dar stilată în acelaşi timp. de cursă lungă, mai exact 😀

  3. Monalisa: aş fi aşa cum e ea acum, cu chestia aia dedesubt. uşor transparentă, dar fără să spun chiar tot 🙂

    zoo: am observat că asta se întâmplă după ce ai vreo trei ani de bloggărit. până atunci merge şi fără împins de la spate

  4. Draga mea,
    Cu obraznicie iti cer sa imi gazduiesti un anunt, la tine pe blog, unde vad eu ca intra o gramada de lume buna, care ar putea avea obiectul de care am eu acum mare nevoie. Inchiriez, imprumut sau cumpar o boneta de domnisoara, in conformitate cu vestimentatia engleza a jumatatii de secol XIX.

  5. Iana, cand am citit anuntul tau prima data, am crezut ca scrie : cumpar, vand o boneta de domnisoara, in conformitate cu vestimentatia engleza a jumatatii de secol XIX.

    Am crezut ca faci afaceri cu bonete 🙂

    Sry ca nu te pot ajuta. Succes in a gasi ce model ai nevoie.

  6. @ 10. Si cea mai “simpatica” (neinspirata) modalitatite de a spune din cand in cand doar Hello.
    P.S. Regret ca nu o pot ajuta pe Iana in privinta modei, insa in pregatirea profesionala (lingvistica), ii pot recomanda un mare cunoscator al lb. de talie mondiala. Mai este si single. Cine stie ? Afinitatile comune pot fi adesea mai puternice decat mana destinului ….

  7. Iana are nevoie de bonetă nu pentru ea, ci pentru fetiţa ei, care va susţine un monolog în engleză la ceva concurs. şi cum Iana nu este single, nu cred că domnul în cauză prezintă interes. totuşi, apreciem intenţia de a face bine 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.