De dragul Laviniei

Prietena mea, Lavinia, s-a căsătorit acum două săptămâni. Aproape peste noapte, ai putea spune, dat fiind că şi-a cunoscut soţul de-abia vara trecută şi s-au “cuplat” în noiembrie, dacă bine îmi aduc aminte. Partea bună e că amândoi au făcut o alegere mai mult decât izbutită. Partea rea, ca norocu’, nu există. 🙂

Evident că nunta nu putea trece fără să nu punem la cale o surpriză. Ar fi fost cam de plict. Aşa că ne-am gândit să facem un filmuleţ cu poze de-ale Laviniei (că ale ei ne erau la îndemână, soţul fiind din Sud şi prea departe de noi), aranjate în ordine cronologică, şi după filmuleţul să îi cântăm ceva.

La ce anume să cântăm am avut oareşce discuţii, dar Izabella, cea mai bună prietenă a miresei, ne-a explicat că Lavi are, de când era mică, o relaţie mai specială cu piesa lui Dinu Olăraşu – “N-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit”. Sinceră să fiu, eu nu auzisem până atunci de piesa aia şi nici nu m-am dat în vânt după ea când am ascultat-o pentru că e al naibii de greu de cântat, da’ nah, nu era nunta mea. 😀

Aşa că, într-o seară, pe ascuns ca să nu afle Lavinia, ne-am adunat de-a fir în păr la Iza acasă, pentru repetiţii. Şi a fost super amuzant. Ne-am chinuit să învăţăm melodia vieţii, am gândit un scenariu şi ne-am râs pe rupte. După care am stabilit să ne mai vedem două seri la rând, să ne perfecţionăm. Doar că nu am apucat să facem asta din varii motive, aşa că la nuntă am intrat în joc cu o singură seară de repetiţii.

S-a dovedit că nu suntem chiar Corul Madrigal şi mă gândesc că şi din cauza asta a lăcrimat mireasa. Mai mult, cu toată strădania, surpriza serii nu am fost noi, ci Dinu Olăraşu, care, ca un făcut, avea concert în Cluj chiar atunci. Aşa că, după ce ne-am dat în stambă, mireasa a fost răpită şi dusă la concertul lui Olăraşu. Unde a mai ascultat o dată melodia cu pricina. Tot procesul ăsta al muncii a fost înregistrat frumos pe film de prietenul Moisescu şi pus pe youtube (mai puţin partea cu repetiţiile).

So, dacă aveţi chef să vedeţi o mireasă frumoasă de frumoasă şi să râdeţi de nişte ardeleni care cântă fals de fals, aruncaţi un ochi mai jos. Încă ceva: pe cartoanele ălea colorate scrie aşa: Mami, Buni, Câinele Ra, Copii, Mini Cooper, Pantofi, Rochii, Bani, Şi mai mulţi bani, Formentera, Insomnia, Alcool. Acestea sunt cele 12 “nu foarte multe” lucruri de care am zis noi, în glumă, că ar avea nevoie Lavinia ca să fie fericită. După care am întors foaia şi am zis LOVE. 🙂

17 thoughts on “De dragul Laviniei

  1. lacrima Monicai nu mai e singura 🙂
    superb montajul si eu zic ca si surpriza.
    si mirii.
    (ca sa vezi ce face omul conectat la tehnologie, isi tot da cu parerea)

  2. hai, nu-mi spuneţi că şi voi aţi dat un strop la şoareci! 😀 ce simpatic! de fapt, încep să mă frustrez că nu sunt aşa sensibilă şi nu reuşesc să plâng din orice. 🙁 ce-i drept mi-au tremurat genunchii la cântat, de emoţii că nu iese bine, da’ cu plânsu’ stau mai prost 🙁

  3. ne-a făcut mama nişte sentimentale, pe toate. 🙂

    şi eu m-am emoţionat! ce-ai făcut, Laura?! ne-ai zmotocit de tot… şi ce frumoasă mireasă… of!!

  4. chiar se simte că avem accent când cântăm??? foarte tare! eu nu îmi dau seama. sunt curioasă acum cum ar suna cu accent moldovenesc 😀

  5. mulţam. ca multe alte haine de-ale mele, e de la un second-hand (Tabita îi zice). 45 de lei, dacă bine îmi amintesc.

    iar site-ul ăla e chiar foarte mişto!! nu-l ştiam. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.