Am promis că scriu, nu? Iaca…
După aproape doi ani de la retragerea din presă, alaltăieri a fost prima zi când mi-am fi dorit să fiu parte dintr-o redacţie pentru măcar 24 de ore. Din cauza subiectului „Apostu”, evident. Mi-a tihnit tot, de la un capăt la altul, i-am invidiat pe prietenii mei de la Ora de Cluj pentru că au putut fi parte din acţiune şi m-am bucurat că au fost cei mai adevăraţi reporteri de teren din oraş. Profi de profi! Bravo, again!!
***
Am trăit o viaţă cu impresia că zidul care uneşte casa mea de casa vecină e incredibil de gros şi nu lasă niciun sunet să treacă. Era mereu linişte în vecini, o senzaţie confortabilă, care îmi dădea siguranţă. De o săptămână, însă, de când s-a vândut casa cu pricina, realizez că zidul care ne desparte e mai mult decât subţire. De la şapte seara când ajung acasă, aud fiecare râs, plâns, strigăt al celor patru persoane, doi adulţi şi doi copii, care o locuiesc acum. E ca şi cum nu aş mai locui în casa mea. Interesant cumva, dar am pierdut complet acel sentiment de siguranţă pe care îl aveam. Mă simt expusă.
***
Întotdeauna mi-am dorit un partener care să se înscrie perfect în triunghiul iubit-prieten-amant. Doar că n-am avut parte de el. Am bifat prieten-amant, iubit-prieten, iubit-amant, sau fiecare separat, dar toate deodată nicicum. Ştiu că aşa ceva e posibil, am văzut la alţii, deci se există. Ca urmare, am decis ca de-acum înainte să nu mă mai mulţumesc cu două din trei. Or tot, or nimic. Am zis.
***
11.11.2011. Ce tâmpenie! Proşti suntem uneori…
***
Am citit în ceva articol cum că din cauza luminii albastre a laptopului nu dorm bine şi pielea nu îmi mai secretă melatonină în cantităţile optime. Aşa că azi mi-am descărcat f.lux, un soft care îmi schimbă lumina ecranului în funcţie de lumina de afară. Seara e roşiatică. Foarte ciudată şi un pic nelaîndemână, dar zice-se că asta e lumina bună. Vă spun peste vreo două săptămâni dacă dorm mai bine sau nu. Deocamdată mă doare capu’ de-mi puşcă…
***
Detectiv. Asta e meseria pe care am ratat-o şi care cred că mi s-ar fi potrivit destul de bine. Poate într-o viaţă viitoare.
***
Cam asta e starea mea de spirit în seara asta. Enjoy!
PArdon, un atestat de detectiv il poti lua cand vrei tu (dupa un examen). Pana si eu m-am gandit la asta!
era claaaar că şi tu te vei gândi!!! 😀 😀
Ca să folosesc un limbaj parlamentar, dacă bifai punctul 6, referitor la cariera de detectiv, poate te ajuta în găsirea rezolvării pentru punctul 3 (partener 3 în 1)!… 🙂
😀 😀 corect. în concluzie, se dovedeşte că aş fi fost un detectiv rău de tot. 😀
Şi eu tot cu Ora de Cluj m-am ţinut la curent :D. Cât despre case, tocmai ce s-a vândut casa din coasta casei mele, care va fi dărâmată şi în locul ei se va ridica o oribilăciune de 3 etaje plus mansardă :((
macar asta a mea din vecini e frumoasa. 🙂
O, dar ce mai detectiv am fost ca sa demonstrez ca am dreptate, ca nu ma las mintita, ca lucrurile stau asa cum le-am intuit, ca cei din jur ma minciunesc dar cu mine nu le tine figura. Apoi am recurs la investigatii amanuntite dar discrete ca sa aflu tot felul despre ssecretele fragede ale adolescentei mele fiice. Vezi tu, am profesat cu voluptatate chestia asta in timpul liber. Dar diploma, diploma si atestat nu mi-am luat. Intr-o existenta viitoare nadajduiesc sa-mi vina atestatul si pensia dupa atata truda. Si sa ma consider retrasa din aceasta activitate
nici eu nu am primit diploma, desi mi-am dovedit talentul de multe ori in fatza iubitilor. doar ca nu le-a convenit ce am aflat si atunci au spus ca nu-s un detectiv bun, ca ma insel si imi creez singura adevarul. elementar, nu? 😀
„Întotdeauna mi-am dorit un partener care să se înscrie perfect în triunghiul iubit-prieten-amant.”
Nu puteai s-o spui mai pe pohta mea, dar ceva imi spune ca astea trei chestii, tocmai fiindca-s asa de multe, s-ar putea sa vina la pachet cu altele… asa ca ai grija ce-ti doresti, ca poate ti se implineste!
😀 nu ma aduce cu picioarele pe pamant, pliz! lasa-ma sa cred inca in feti-frumosi si happy end-uri. si asa e scurta ca naiba viata asta si tot ce e bun se termina repede. macar sa visez, pot? 🙂
nu există. 🙂
îţi recomand 3. cîte unul în fiecare rol.
da’ nu există!! am văzut eu! şi nu doar în filme 😀 cu 3 ar fi prea complicat. nici cu unul nu mă descurc, darămite cu trei!!!
nu există, măi! e o minciună în falş! 🙂
ei se dau la început drept multifuncţionali. dar pe urmă, ştii tu, ca toate cosmeticele 3 în 1. se dovedesc a nu fi bune de nimic!
ce mă enervezi! ţi-i ciudă că tu nu mai poţi căuta, de-aia mă zăpăceşti pe mine de cap 😀 😀