Indiferent câte teorii psiho-socio-economico-culturalo-şi-Dumnezeu-mai-ştie-cum aş aplica şi indiferent de câte ori aş face-o şi cum, mă tem că voi ajunge la aceeaşi concluzie: habar nu am ce au bărbaţii în cap când vine vorba de femei. Pentru mine vor rămâne o eternă enigmă şi am decis să nu-mi mai bat capul nici măcar o secundă spre a-i înţelege. N-au decât să mă surprindă.
***
Aşa cum m-am săturat în a-i mai analiza pe bărbaţi, aşa m-am săturat în a mai auzi sau a mai zice răutăţi despre noi, românii. Dacă nu o să pot spune ceva bun, o să tac. Nu că am început dintr-odată să iubesc poporul ăsta, că n-am început, dar măcar nu o să îl mai desconsider.
***
De la o vreme încoace mă simt nedefinită. Nu mai ştiu cine şi ce sunt. Şi, ce-i mai rău, e că nu mai ştiu ce vreau de la viaţa asta. (Iar acum nu-mi veniţi cu faza cu copiii că dacă era să-i am, îi aveam până acum).
***
Ziceam mai demult că există cărţi care se cer singure la citit atunci când au ele chef. Ei bine, există şi cărţi care nicicum nu se lasă citite. Cartea care mi se împotriveşte din răsputeri de ani buni, chit că am încercat tot felul de strategii cu ea, este Maestrul şi Margarita. Da, Margarita, nu Margareta, bine am scris. Ăsta e numele corect al romanului şi al eroinei. Da’ chit că ştiu numele corect, tot nu pot citi cartea. De patru ori am început-o, în etape diferite ale vieţii mele, şi de patru ori am abandonat-o, tot cam pe la aceleaşi pagini. Zilele astea, după ce termin Jocul de smarald al lui Culianu, am decis să o încep a cincea oară. Da’ de, da’ de…
***
Nu ştiu de ce mă bucur foarte tare ori de câte ori citesc câte un articol care dovedeşte că acuzaţiile împotriva lui Strauss-Kahn sunt cusute cu aţă albă. Poate pentru că de la bun început mi s-a părut ciudat totul, sau poate din solidaritate de breaslă cu nevastă-sa care a fost ziaristă… Ca să vezi cu ce-mi bat şi eu capu’ uneori…
***
Bogdan, unul dintre colegii mei de la Creaţie, mi-a făcut un tricou pe care scrie Femeia de lângă bărbatul puternic. Mă binedispun şi îmi vine să zâmbesc ori de câte ori mă gândesc la el. La tricou, nu la Bogdan. Bine, şi la Bogdan, dar din cauza tricoului.
***
Apropo de Culianu. A scris în 1987 cartea pe care ziceam că o citesc acum. E plină de mistere, ezoterism , magie, astrologie, crime şi alte cele, totul petrecându-se într-o Florenţă a secolului 15. Nu mă dau în vânt după scriitura lui Culianu, recunosc, dar cartea abundă în tot felul de informaţii interesante. Ce m-a uimit, însă, e un pasaj ciudat în care eroul cărţii spune că ziua de 11 septembrie are o importanţă deosebită pentru el, deşi nu ştie dacă e o zi tristă sau veselă şi nu ar putea spune exact de ce i-a rămas în inimă. Straniu, nu?
***
Am trăit-o şi pe asta: mi-e dor de vară în plină vară. Fuck!
cartea lui Bulgakov…hmm… cred ca tine de modul in care e sucit sufletul fiecaruia 🙂 daca nu-ti prea place gustul ei o arunci si gata
De ce sa te chinui sa termini ceva? mai bine alege alta carte.
http://www.youtube.com/watch?v=fyMhvkC3A84
pt că mă enervează că toată lumea spune că e super faină, unii au dezvoltat chiar un cult vizavi de ea, şi vreau să văd de ce e ATÂT de iubită. şi pt că, undeva în cap, am ideea stupidă că trebuie doar să trec de paginile „ălea” şi după aia voi descoperi cea mai minunată carte din lume. am I wrong? 🙂
😀 mie mi-a placut foarte mult cartea
Acum cativa ani am incercat sa citesc Idiotul si nu am putut sa o duc pana la capat. Am incercat din nou anul asta si am fost impresionata la maximum. Ce am facut inainte sa o citesc? Am citit toate pasajele din Biblie care cuprindeau replicile lui Isus si apoi, pe parcursul cartii am incercat sa vad asemanarea. Poate ar trebui sa faci la fel. Sa citesti din Biblie discutia lui Isus cu Pilat din Pont… poate va ajuta la ceva 🙂 ( compari perspective)
Exista un risc sa ramai intr-o tacere eterna legata de poporul roman :)).
drept şi asta, da’ cred totuşi că mă risc. 😀
Ha ha ha Laura…acum o să te enervez si eu, o să-ţi spun că Maestrul si Margareta într-adevăr e super faină, e mare păcat dacă nu o citesti…eu am păţit ceva de genul ăsta cu Versetele satanice (salman rushdie) am abandonat-o de n ori, până la urmă am citit-o si nu prea m-a încântat. după vreun an, am recitit-o si m-am conectat mult mai bine la ea, mi-a plăcut enorm.
Asa că dă-i o sansă maestrului si Margaritei lui (ce-as mai bea o Margarita…)
🙂 faina imaginea cu scoicile….
e bine daca nu te mai poti defini, inseamna ca e loc de noutati despre tine si viata ta.
Deea: oooo, sper să ajung ziua în care să REcitesc Maestrul şi Margarita! 🙂
leti: cum reuşeşti să vezi tu binele acolo unde alţii ar vedea numai rău. ţi-am mai zis vreodată că eşti dăruită? ţi-am mai zis, da’ repet: eşti cu har. 🙂
deja ai recitit-o de multe ori …dar nu pe toata
😀 😀 e şi ăsta un mod de abordare a situaţiei
primul punct nu cadreaza ca inaltime cu celelalte, poate exact de asta ai problema de la primul punct. consideri subiectul mult mai complicat decat este. treaba e simpla dar nu stiu daca e frumos sa trantesc aici niste cuvinte de anatomie, pe langa atata beletristica 😀
wrong. ca înălţime e la mijloc, ca să zic aşa. are trei rânduri, iar restul au patru şi două. asta înseamnă că nu-l consider nici foarte complicat, da’ nici foarte siplu. 😀
you see, my dear Watson….
daca la un atribut atat de simplu ca „înaltime” eu am luat ca de la sine inteles un sens si tu ca natural un alt inteles, atunci cum sa-i inteleaga ele pe ei !? si daca ele pe ei, nu, oricum n-ar ajuta la nimic ca ei pe ele sa da.
dar, macar o zi buna sa ai ! 🙂
noah, cand mai scrii de-ale tale?