14

De-ale mele (9)

summer mood

summer mood

Indiferent câte teorii psiho-socio-economico-culturalo-şi-Dumnezeu-mai-ştie-cum aş aplica şi indiferent de câte ori aş face-o şi cum, mă tem că voi ajunge la aceeaşi concluzie: habar nu am ce au bărbaţii în cap când vine vorba de femei. Pentru mine vor rămâne o eternă enigmă şi am decis să nu-mi mai bat capul nici măcar o secundă spre a-i înţelege. N-au decât să mă surprindă.

***

Aşa cum m-am săturat în a-i mai analiza pe bărbaţi, aşa m-am săturat în a mai auzi sau a mai zice răutăţi despre noi, românii. Dacă nu o să pot spune ceva bun, o să tac. Nu că am început dintr-odată să iubesc poporul ăsta, că n-am început, dar măcar nu o să îl mai desconsider.

***

De la o vreme încoace mă simt nedefinită. Nu mai ştiu cine şi ce sunt. Şi, ce-i mai rău, e că nu mai ştiu ce vreau de la viaţa asta. (Iar acum nu-mi veniţi cu faza cu copiii că dacă era să-i am, îi aveam până acum).

***

Ziceam mai demult că există cărţi care se cer singure la citit atunci când au ele chef. Ei bine, există şi cărţi care nicicum nu se lasă citite. Cartea care mi se împotriveşte din răsputeri de ani buni, chit că am încercat tot felul de strategii cu ea, este Maestrul şi Margarita. Da, Margarita, nu Margareta, bine am scris. Ăsta e numele corect al romanului şi al eroinei. Da’ chit că ştiu numele corect, tot nu pot citi cartea. De patru ori am început-o, în etape diferite ale vieţii mele, şi de patru ori am abandonat-o, tot cam pe la aceleaşi pagini. Zilele astea, după ce termin Jocul de smarald al lui Culianu, am decis să o încep a cincea oară. Da’ de, da’ de…

***

Nu ştiu de ce mă bucur foarte tare ori de câte ori citesc câte un articol care dovedeşte că acuzaţiile împotriva lui Strauss-Kahn sunt cusute cu aţă albă. Poate pentru că de la bun început mi s-a părut ciudat totul, sau poate din solidaritate de breaslă cu nevastă-sa care a fost ziaristă… Ca să vezi cu ce-mi bat şi eu capu’ uneori…

***

Bogdan, unul dintre colegii mei de la Creaţie, mi-a făcut un tricou pe care scrie Femeia de lângă bărbatul puternic. Mă binedispun şi îmi vine să zâmbesc ori de câte ori mă gândesc la el. La tricou, nu la Bogdan. Bine, şi la Bogdan, dar din cauza tricoului.

***

Apropo de Culianu. A scris în 1987 cartea pe care ziceam că o citesc acum. E plină de mistere, ezoterism , magie, astrologie, crime şi alte cele, totul petrecându-se într-o Florenţă a secolului 15. Nu mă dau în vânt după scriitura lui Culianu, recunosc, dar cartea abundă în tot felul de informaţii interesante. Ce m-a uimit, însă, e un pasaj ciudat în care eroul cărţii spune că ziua de 11 septembrie are o importanţă deosebită pentru el, deşi nu ştie dacă e o zi tristă sau veselă şi nu ar putea spune exact de ce i-a rămas în inimă. Straniu, nu?

***

Am trăit-o şi pe asta: mi-e dor de vară în plină vară. Fuck!