Iubeşti pe cineva atât de mult încât nu te poţi gândi decât la persoana respectivă. Nu te poţi ataşa de nimeni altcineva, nu ai chef de nimic, nu vrei nimic. Emoţional, eşti o epavă. Tot ce îţi doreşti este să stai alături de acea persoană. Să fii cu ea zi şi noapte.
Doar că atunci când ajungeţi împreună realizezi că mentalităţile, ritmul de viaţă, valorile vă sunt atât de diferite încât comunicarea/comuniunea e un chin. Nimic nu merge, oricât ai încerca şi oricât te-ai strădui. Practic, nu poţi trăi nici cu, dar nici fără acea persoană. Ce faci?
Nu stiu, eu am fugit cand mi-am dat seama ca realitatea nu e ceea ce construisem imaginar.
şi cum ai trăit după?
te autoiluzionezi că a fost o iluzie
un fel de negarea negaţiei.
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/despre-iubirile-fericite
da, ştiu textu’ ăsta, dar părerea mea e că nimeni, nici chiar Pleşu, nu poate defini o iubire adevărată. până la urmă, adevărat e ce simţi tu, nu? şi tu poţi iubi şi suferi în acelaşi timp cu tot atât de mult adevăr în spate cât unul care iubeşte şi e fericit. sau nu? 🙂
pai incerci sa comunici. sa spui ce asteptari ai sa vezi ce asteptari are. incerci sa armonizezi, sa rezonezi. daca e iubire. daca nu e iubire, numai dintr-un egoism (sa nu fii singur) nu merita, ca singuratatea in doi e cea mai mare prostie la care se poate inhama un om, doi oameni. eu imi zic asa move on. asa ca move on sa fie.
hmm… nu cred că singurătatea în doi e rea. are anumite avantaje: ai posibilitatea de a vorbi din când în când cu cel de lângă tine şi de a face anumite lucruri împreună. când eşti singur eşti chiar complet singur. am experimentat amândouă variantele şi prefer singurătatea în doi, dacă e să aleg.
Cineva, care a trait dilema, ar spune ca sunt doua solutii: prima- ramai si te minti ca iti e bine si ca vei depasi barierele, a doua- pleci si te minti ca iti e bine fara el, lasand timpul sa produca uitarea. Ambele consuma suflet. Cineva, care a aplicat varianta nr. 2, iti spune ca au trecut ceva primaveri, pana cand a venit primavara.
varianta a doua am aplicat-o cei mai mulţi dintre noi. poate şi pt că e cea mai onestă. dar mai e şi varianta a treia, când îţi pui capăt zilelor. asta dacă trăieşti în vremuri de legendă 😀
Off topic. Am incercat sa scriu la postul cu Republica, dar nu mai accepta coments.
Tocmai am primit un mail pe grupul voluntarilor de la TIFF. Socant. Dau simply copy paste.
Salut!
Miercuri, 2 martie, de la ora 16:00 vom merge la Republica sa verificam daca
toate scaunele sunt in regula. Se pare ca unele desja s-au stricat, iar
altele nu sunt bine fixate.
Ideea e ca daca vom fi mai multi, va fi mai usor (sunt cam 750 de scaune).
Cine poate sa vina sa ajute, sa se inscrie aici, va rog:
http://doodle.com/e8dbxt88yama77u8.
Mersi!
salut. mii de scuze, dar nu m-am uitat în spam decât azi. 🙁
is sex good? n-ai precizat. :))
veeeeery good!! unfortunately?
pai atunci vorba lui Rammstein, what’s the problem?! :))
după cum spuneam, comunicarea fără schimb de lichide 😀 😀