Blogul Licuricei

Dragă Eu,

Nu ştiu de ce, dar am un feeling că, la un moment dat, independent de voinţa ta şi fără să ai habar cum, vei ajunge din nou în anul de graţie 1990. Nu ştiu de unde sentimentul ăsta ciudat şi persistent, care îmi stă în suflet şi pe creier de ceva vreme. Poate că mă uit la prea multe seriale SF sau poate am o dorinţă ascunsă de a o lua de la capăt şi aşa mi-o împlinesc.

Indiferent de motiv, cert e că, odată ajunsă acolo, vei avea nevoie de nişte sfaturi pertinente, ca să nu mai faci greşelile pe care le-am făcut eu (adică tu) de atunci încoace. Fă bine şi ascultă-mă, nu pune prea multe întrebări că nu are rost, şi ţine cont de tot ce îţi zic mai jos. Toate poveştile ăstea ale mele te vor ajuta şi îţi vor face viaţa muuuult mai uşoară şi mai frumoasă decât am avut-o eu. Crede-mă pe cuvânt.

Întâi şi întâi, când te vei trezi în primul an de după revoluţie (o scriu fără majusculă pentru că se va dovedi în timp că a fost o făcătură), vei constata că eşti studentă în anul II la Chimie, loc în care ai ajuns datorită voinţei mamei noastre şi nu a propriei dorinţi. Nu-ţi place chimia, nu ţi-a plăcut niciodată şi nu-ţi va folosi la nimic. Nici măcar creme sau săpunuri de casă nu vei ajunge să faci, aşa cum fac unele colege de-ale tale astăzi. Ca urmare, retrage-te cât poţi de rapid şi du-te acolo unde ai vrut prima oară să mergi şi nu ai fost lăsată: la Litere. Destinul tău se va învârti oricum în jurul cuvintelor şi nu a substanţelor chimice, aşa că nu-ţi pierde cei mai relaxaţi ani din viaţă făcând chestii inutile.

Odată ajunsă la Litere, fă bine şi apucă-te să înveţi limbi străine. Nu una, nu două, ci vreo trei-patru. Şi, dacă se poate, cât mai puţin cunoscute de masele largi populare. Nu fii comodă, aşa cum erai în liceu, şi nici nu te mulţumi cu ce înveţi la cursuri. Eşti tu deşteaptă şi prinzi relativ repede, dar nu ai o înclinaţie nativă spre limbi străine (ştii asta de pe acum, dar te faci că nu pricepi), aşa că pune-te cu burta pe carte. Va fi una dintre cele mai importante chestii pe care le vei putea face în perioada aia. Nu o rata!

Dacă faci Litere, ţi se vor deschide o mulţime de oportunităţi, iar una dintre ele va fi, mai mult ca sigur, presa. Va fi ceva nou pentru acele vremuri, aventuros, neplictisitor, inedit. Te vei simţi atrasă şi ţi se va potrivi destul de bine, dar sfatul meu e să te ţii departe de acest domeniu în acel moment. De ce? Pentru că presa te va schimba. Din fata aia cu bun simţ cât pentru două persoane care eşti acum vei ajunge o tipă plină de tupeu, extrem de vocală, certăreaţă chiar, care nu va avea îngăduinţă pentru oamenii mai săraci cu duhul şi care nu va şti când trebuie să tacă şi când să vorbească.

Vei dovedi însă unele talente didactice, aşa că le poţi fructifica. Ai avut şansa să lucrezi în învăţământ şi în varianta mea, cea de acum, dar nu ţi-a plăcut pentru că trebuia să predai Chimia sau Fizica. Ca profă de Română cred că te-ai simţi totuşi bine, aşa că poţi lua în considerare acest aspect (nu de alta, dar vacanţe precum în învăţământ nu vei mai avea niciodată). Plus că vei putea face club de lectură cu elevii, sau de teatru, sau vei găsi câte şi mai câte alte găselniţe ce îţi vor colora viaţa profesională. Te vei distra şi te vei juca totodată. Doar că pe bani puţini.

Sfatul meu e totuşi să pleci din ţară cu oareşce bursă (va fi plin de ele după ’95) şi să te dedici cercetării lingvistice. Sau să te faci agent literar pe undeva prin Europa. Sau scenarist. Sau orice altceva îţi permite să te joci şi să brodezi cuvinte, stări, emoţii. Nu lăsa România să-ţi intre sub piele şi nici nu te dedica ei. După 20 de ani vei ajunge la concluzia că e o ţară pierdută, lipsită de valori, repere şi coloană vertebrală, care nu va fi niciodată aşa cum o visezi acum. În plus, va fi mereu mult mai frumoasă de la distanţă decât atunci când o vei vedea zi de zi, în cele mai mici amănunte.

Dacă pierzi momentul Litere şi vei continua, totuşi, să termini Chimia, atunci nu am încotro şi trebuie să te îndrept spre presă. E cea mai bună şansă a ta de a ajunge să te foloseşti de cuvinte, aşa cum eşti dăruită. Dar măcar acum fă-o ca lumea şi devino o jurnalistă de top, care nu se mulţumeşte cu puţin. Ca urmare, deschide-ţi ochii un pic mai repede şi vezi că fix lângă casa vecină de cea în care te joci de când eşti copil e redacţia ziarului „NU”. Du-te pe acolo ori de câte ori poţi.

Te vei ciocni de nişte misogini fără doar şi poate, care îţi vor închide uşa în nas sau te vor lua la mişto la început, aşa cum fac toţi bărbaţii-cocoşi, unii vor fi imposibili, alţii deştepţi, unii poate se vor da la tine, alţii nu –  nu fi mironosiţă, treci cu graţie peste tot ce poţi trece, pune-i la punct dacă e cazul, dar nu fă prostia de a pleca şi de a nu insista să înveţi de la ei cum se face un ziar.

Oricum pe câţiva dintre ei (cei mai faini, de altfel) ţi-e dat să-i întâlneşti  la sfârşitul anilor ’90 şi îţi vor rămâne cei mai buni prieteni-bărbaţi pe care i-ai avut vreodată. E păcat totuşi să pierzi câţiva ani aiurea, nefăcând nimic util, ci doar preumblându-te între laboratoarele facultăţii, Tarniţa şi chefurile din cămine. Poţi mult mai mult de atât şi, într-un final, meriţi mult mai mult de atât.

Dacă nu faci nicicum chestia asta în ’94 (de ruşine, de lene sau mai ştiu eu din ce motiv stupid), atunci ai grijă să nu ratezi momentul august 1998. Fă exact ce-am făcut eu: renunţă la învăţământ, ia ziarul Piaţa, caută anunţuri de job şi du-te la interviul pentru postul de secretară la firma fără nume. Vei vedea, de fapt, că e redacţia unui ziar, iar managerul elveţian de proiect Dieter Mittler va avea suficientă intuiţie cât să te angajaze. După care îi vei cunoaşte pe Mihnea, Fumi, Dragoş şi vei începe să faci presă. De-aia adevărată.

La un moment dat ţi se va da ocazia să lucrezi la Bucureşti. Just do it! Ascultă-mă bine: NU te trage pe cur cu texte de genul „nu îmi ajung banii să trăiesc în capitală” sau „nu-mi place oraşul ăsta”. Strânge din dinţi, obişnuieşte-te cu el, luptă şi vei vedea că totul rău va fi înspre binele tău. Vei cunoaşte oameni noi, vei simţi diferit, vei evolua altfel. Vei deveni altcineva. Şi-ţi va plăcea, cred eu.

Ar mai fi câteva puncte de lămurit şi cărora te-aş ruga să le acorzi atenţia cuvenită. În primul rând, nu te mai irosi în chestii mici şi meschine, în bârfe, discuţii fără rost, invidii, nimicuri. Nu are rost să duci un astfel de balast şi să te încarci negativ. Apoi alege-ţi prietenii, şi mai ales prietenele, cu grijă şi un pic de scepticism. Nu îţi pune tot sufletul pe masă şi nici nu le spune chiar tot. Nu le da posibilitatea să te fure de emoţii şi trăiri fără să-ţi dea nimic în schimb. Fii mai rezervată şi mai discretă. Vei fi fiind tu Gemeni, adică guralivă şi exteriorizată, dar ai ascendent de Scorpion în tine, aşa că foloseşte-l cât poţi de mult.

Cât despre partea cu dragostea, nu pot să-ţi spun decât: iubeşte cât poţi! Nu te da în lături, nu te ascunde şi nici nu te feri de dragoste. Fii onestă cu tine şi când ceva nu-ţi place la omul de lângă tine, spune-i-o direct, pe loc. Nu te uita în mailurile iubiţilor sau în telefoanele lor, nu invidia iubirea pe care le-o oferă altor femei, nu râvni la ce nu ai, dar nici nu rămâne prea mult timp ancorată într-o situaţie fără ieşire. Când îţi dai seama că o relaţie nu merge orice ai face, când nu primeşti ce vrei, pleacă fără să te uiţi înapoi şi fără să te întorci vreodată.

Nu crede că tot ce zboară se mănâncă, lasă-te condusă de propriile instincte şi ascultă-ţi intuiţia. Şi, mai presus de toate, nu accepta niciodată să împărţi dragostea unui bărbat cu mai multe femei. Chestia asta te va face mereu nefericită, oricât de deschisă la minte vrei să te crezi.

Cam astea le-am avut de spus. După cum te cunosc, vei citi chestia asta în diagonală şi vei crede că ai reţinut-o şi că ştii exact ce ai de făcut. Sper totuşi, ca printr-o minune, să ai mai multă minte decât am avut eu atunci şi să o buchiseşti cum trebuie. La un moment dat, îmi vei mulţumi.

Cu tot dragul,

Tu, cea din 2012

PS: Încă un lucru extrem de important. Indiferent prin ce perioade emoţionale treci, NU îţi tăia părul scurt. Bărbaţilor nu le place defel, iar ţie nu-ţi stă prea bine, ca să fiu sinceră. 🙂