Bărbaţii români

Zilele trecute căutam pe net ceva despre Stockholm şi am găsit pe un blog (Stockholm stories) un post despre bărbaţii suedezi. Tipa care scria acolo observase că multă lume ajunge la blogul ei căutând informaţii de genul “what are swedish guys like“, “learn more about swedish boys” sau alte astfel de întrebări, aşa că s-a gândit să le facă un pustiu de bine fetelor în cauză şi să scrie despre cum sunt swedish guys.

Am citit postul, evident, şi am observat că, potrivit ei, băieţii ăştia au o tot felul de calităţi şi sunt super mişto, ceea ce m-a provocat şi m-a făcut să mă întreb “dacă eu aş scrie despre bărbaţii români, aş zice oareşce de bine?“. Am încercat şi mi-a fost greu să găsesc niscaiva calităţi la ai noştri, aşa că mi-am provocat aseară prietenele şi prietenii din Karolina să îmi spună fiecare trei calităţi şi trei defecte ale bărbaţilor români. Defectele au ieşit fooooarte repede la iveală. La calităţi însă, am lucrat ceva. Practic, mai mult am luat unele chestii rele şi le-am întors ca să dea “de bine”. So, cam cum vedem noi bărbaţii români aflaţi mai jos.

sursa foto: www.librafilm.net

Pe bărbaţii români nu-i dă frumuseţea afară din casă. Nu sunt genul înalt şi binefăcut, nu au trăsături de zei, ci sunt mai degrabă comuni ca înfăţişare şi uşor delăsători cu fizicul lor. În fapt, după 36-37 de ani, majoritatea bărbaţilor români au aşa-numita “burtă de bere”, cu care uneori chiar se mândresc. Mai mult, ei nu sunt preocupaţi de modă, nu sunt dichisiţi deloc, nu ştiu să se îmbrace bine, ba am putea spune că au chiar o oarecare desconsiderare pentru bărbaţii care pun preţ pe aspectul exterior, catalogându-i cu uşurinţă efeminaţi sau gay. De asemenea, foarte puţini bărbaţi români folosesc parfum, aşa că nu prea dai peste bărbaţi care să miroasă bine. Nu miros nici urât, că de spălat se spală, dar atât.

Bărbaţilor români le place să bea. Sau, mai frumos spus, apreciază alcoolul. Oricând şi cu orice ocazie. Sunt amuzanţi şi povestitori când sunt băuţi, dar după un anumit timp încep să facă glume proaste şi să se dea în stambă, aşa că e mai bine să nu stai în preajma lor. Tot ei adoră femeia, adică sunt afemeiaţi şi înşală cu uşurinţă. Şi culmea, mulţi dintre ei consideră asta o chestie absolut firească şi de nepedepsit, dar dacă o femeie are acelaşi comportament o caracterizează drept curvă. Da, bărbaţii români au unităţi de măsură diferite pentru cele două sexe şi sunt puternic misogini.

Şi nu doar misogini, ci şi intoleranţi cu homosexualii. Cei mai şcolaţi dintre ei nu arată acest lucru, dar intoleranţa e acolo şi le e greu să accepte cu dezinvoltură gay-ul de lângă ei. Pe de altă parte, lesbienele le sunt foarte pe plac, ba chiar au fantezii cu asta. După cum spuneam, unităţi de măsură diferite. Bărbaţii români sunt manieraţi şi nu prea, mai exact nu-ţi deschid uşa la maşină, nu îţi trag scaunul la masă, nu îţi cară plasele, dar uneori îţi ţin haina când te îmbraci şi îţi plătesc câte o cafea sau un vin. Nu sunt generoşi peste poate şi nici nu cheltuie bani cu tine oriunde şi oricând, excepţie făcând cazurile în care au un interes sexual sau vor să se dea mari în faţa prietenilor. Nici cu şarmul şi subtilitatea complimentelor nu stau prea bine, ci sunt destul de direcţi şi fruşti când vor să cucerească o femeie.

Bărbaţii români îşi iubesc mama şi o respectă mai mult decât pe soţie. Ai putea spune, de asemenea, că sunt familişti şi renunţă greu la cea de lângă ei, dar le place să-şi pună ouăle în mai multe coşuri (care să nu ştie unul de altul, pe cât se poate). Tot mai mulţi bărbaţi tineri români gătesc şi asta e cumva de bine dat fiind că tot mai puţine femei tinere românce stau la cratiţă. De altfel, partea asta de îndeletniciri casnice pare să câştige tot mai mult teren în rândul bărbaţilor români, mulţi dintre ei spală vase, haine, aspiră, calcă şi fac tot felul de chestii muiereşti. O fi de bine sau de rău rămâne de văzut în timp.

Bărbaţii români se pricep la fotbal cu toţii, deşi puţini dintre ei sunt genul sportiv şi chiar ies pe teren să dea cu piciorul în mingea aia. Bărbaţii români au simţul umorului, dar multe din glumele lor au caracter sexual şi nu aduc nici pe departe cu umorul fin englezesc, să zicem. Tot ei sunt cei care înjură mult şi colorat, dar o fac atât de natural şi de aşa multă vreme încât femeile nici măcar nu mai observă acest lucru. Bărbaţii români fumează foarte mult şi nu se prea gândesc să-i protejeze pe cei din jurul lor care nu fac acest lucru. Nu le prea pasă.

Pe lângă toate astea, bărbaţii români sunt iuţi la mânie şi le scapă repede mâna când se enervează. Chiar şi cei mai şcoliţi şi fini dintre ei pot, la un moment dat, să-ţi tragă o palmă dacă ei consideră că “meriţi”. De altfel, ideea asta că femeia “şi-o cere” sau “merită să fie din când în când bătută” e extrem de vie în mintea lor şi nu pare să dipară cu uşurinţă. În acelaşi timp poţi spune despre bărbaţii români că-s masculini, şi nu doar pentru că nu-şi rad decât puţini dintre ei părul de sub braţ. Au ei, aşa, un aer viril şi oarecum sexos, deşi unele ar spune că e neanderthalian. Depinde din ce unghi priveşti.

Ai noştri bărbaţi români sunt inventivi şi isteţi, reuşind să facă din nimic ceva. Sau din rahat bici, cum se mai spune. Nu că ar ţine mult timp ceea ce fac, dar pe moment te scot din impas. Tot ei sunt cei mai descurcăreţi bărbaţi din lume şi stau foarte bine la capitolul “inteligenţă primară”, deşi nu şi-o prea cultivă şi ajung mai mult nişte şmecheri decât nişte intelectuali. Despre bărbaţii români se mai poate spune că sunt dârji. Nu ştiu dacă la fel de dârji ca spartanii la Termopile, dar cert e că au o incredibilă cantitate de curaj, cutezanţă şi încăpăţoşenie în ei, iar asta îi transformă uneori, din te miri ce motiv, în mici eroi. Unde mai pui că sunt şi mândri peste poate, chit că nu întotdeauna sunt îndreptăţiţi să fie.

Dacă sunt taţi buni sau nu, nu putem spune. Cert e că nu se dau pe o lume dacă soţiile le nasc băieţi şi sunt mai puţini fericiţi dacă au fete. Până la urmă se împacă şi cu asta, dar după ce mai încearcă de două sau trei ori să vadă dacă nu le iese moştenitorul. De implicat în creşterea copiilor se implică doar cei de la oraş, ca să zic aşa, cu studii, restul neconsiderând asta drept o treabă a lor.

Acestea fiind spuse, aş recomanda bărbatul român vreunei tipe din Vest? Ohhh, da. Nu strică să vadă şi ea un altfel de bărbat, ca să înţeleagă cu ce ne confruntăm noi pe aici. Poate aşa vor aprecia mai mult ce au acasă. ok, ok, just kidding 😀

De bună seamă că asta a fost un joc fără pretenţii de “literă de lege”. Dar e cert că sunt câteva chestii care îi caracterizează în masă şi pe care toate le vedem şi le dezaprobăm. Dacă ar putea pe ici, pe colo unii bărbaţi români să se schimbe, ar fi extraordinar. Dacă nu, asta e. Ne îndrăgostim de ei la fel de aprig oricum. Ce-om face, la urma urmei?

Şi, domnilor, nu disperaţi. În curând voi scrie şi cum sunt femeile românce. Şi nu va fi chiar de bine, ca să zic aşa. 🙂

11 thoughts on “Bărbaţii români

  1. Ma bucur sa te “aud” dupa asa o lunga pauza (chestiile alea oficialicioase de pe la conferinte, nu se pun).

    Ceasurile sunt înaintate, sa trecem la cestiune:

    – eu nu ma regasesc in majoritatea atributelor. am o dilema: nu sunt român sau nu sunt barbat ?

    – de fapt, ce e aia barbat (in afara de litera aia din buletin) ? mai bine precedai cu un articol definitie, nu crezi ?

    – nu pot fi de acord cu misoginismul, românii nu le urasc pe femei. le iau la misto, nu le acorda aceeasi importanta ca prietenilor si rudelor barbati, dar nu le urasc. ori misoginism eu stiu ca asta ar insemna.

    – in rest, oi avea tu datele tale, nu pot contesta 😀

    – aaa, uite un caz particoler. eu unul nu m-ash da cu parfum nici sa castig o cina cu Angelina aia, Jolie. bine, poate pentru o cina cu Kristin Scott-Thomas as face o concesie. dar cestiunea: multi ani, ca orice om normal m-am tzistiit zilnic cu deodorant (implicit parfumat). pana ce intr-o zi am ajuns la dr si mi-a zis ca sa nu mai dau cu parfum. pai nu dau domle cu parfum, zic ! atunci nici cu deodorante pafumate. si uite asa, eu dau o gramada de bani sa-mi comand din strainatate deodorante fara parfum, fara alcool, fara aluminiu, cam cat dau doamnele pe chanelle si ricci-uri si tot eu trec drept neparfumat. mama ei de viata !

    si ceva despre svezi: pai aia daca erau masculi feroce, erau si ei mai multe milioane. am zis.

  2. Hmm, ce să zic…din experienţa proprie, sunt chestii cu care sunt de acord, altele cu care nu sunt de acord…
    Da, bărbaţii români nu se prea chinuie cu stil, modă, fashion si parfumuri. De fapt, chiar am remarcat că mulţi dintre ei continuă să se îmbrace, toată viaţa, cum se îmbrăcau în “perioada lor de glorie” (18-22 de ani).
    De chestia cu înselatul, eu una n-as zice, dimpotrivă, comparativ cu alte naţii, bărbaţii români chiar mi se par aaa, fideli, si atasaţi valorilor familiei, în sensul că pun, în general, nevasta si copiii pe primul loc. Nici de faza cu mamele nu pot zice că-s de acord, adică, na, depinde cu cine îi compari, eu am un prieten italian de 35 de ani si primul lucru pe care îl face dimineaţa, când se trezeste, e să o sune pe maică-sa. La fel face si pe la prânz, si seara înainte de culcare. Din ce zice nevastă-sa, majoritatea bărbaţilor italieni fac la fel, asa că ai nostri români stau bine, comparativ
    La faza cu gay-ii: ai dreptate. Nu numai că-s intoleranţi, dar par a fi de-a dreptul înspăimântaţi de persoanele gay 🙂
    Si da, ai dreptate, bărbaţii români sunt foarte inventivi, pricepuţi si cu mult simţ practic, ceea ce eu apreciez foarte mult. Adică, e foarte misto să ai în casă un bărbat care se apucă de orice si să nu trebuiască să dai bani la instalator, la faianţar, la parchetar, la electrician, etc. Cred că asta e calitatea mea favorită (din perspectiva femeii care s-a mutat nu de mult în casă nouă si la care i-a făcut bărbatu-so toată munca de genul ăsta) 🙂

  3. Oh da, de acord cu partea legată de vestimentaţie (deşi mi se pare că au scuza istoriei noastre, poate). Eu în schimb, deşi aş generaliza în necunoştinţă de cauză, apreciez faptul că bărbatul român e moderat de distant faţă de mamă în comparaţie cu mammonii italieni şi cu băieţii declaraţi dispăruţi din familiile anglo-saxone.
    Mai apreciez şi faptul că sunt tehnici, chiar dacă nu toţi mari meşteri prin casă(mai ales din ultima generaţie de vajnici români)

  4. scuze tuturor pentru răspunsul întârziat, dar nu am avut timp zilele ăstea nici să respir.

    val: pfff, nu mă pune să definesc bărbatul pentru că iar tre’ să fac un brainstorming cu prietenii. 😀
    misoginismul nu e doar ură. mă rog, asta e definiţia strictă, dar conceptul în practică e ceva mai larg. şi atitudinea negativă şi desconsideratoare vizavi de femei intră tot la capitolul ăsta.
    şi măcar un atribut, acolo, tot tre’ să-ţi găseşti. mai încearcă.

    Deea: părerile ăstea au fost adunate de la mai multă lume şi, noah, fiecare a avut experienţa lui/ei. dar când ne-am gândit nu am luat în considerare doar zona noastră de confort şi cunoaştere, ci ne-am gândit şi la bărbatul din cartier şi la ăla de la ţară, de la munte, de la mare, din Deltă etc. diferite nivele sociale, diferite grade de educaţie, etc. de-aici diversitatea. 😀

    andreea: nu e o calitate. e un dat.

  5. Monica: comentariul tău era în spam. oare de ce?
    la partea cu italienii nu te contrazic, că doar îi vezi zilnic, nu ca mine. iar tehnici sunt, e drept. prea tehnici, aş zice 😀

  6. @Laura: nu ma vad nici pe departe perfect. doar ca nu ma regasesc in “majoritatea atributelor” (asa am scris). am eu altele, nu ma pot plânge… 🙂
    am mai putea adauga ca multi români sunt experti la jocul de table. eu am invatat de 3 ori (stii tu… sa nu fiu izolat social 🙂 ) si de 3 ori am uitat. nu se prinde de mine deloc.
    bine, retractez ce am zis cu misoginismu’. eu am luat-o mai strict si as fi zis ca badarani/violenti conjugal/needucati. ca doar cand ii da o palma nevestei, da cu toata dragostea, nu ?

  7. Mi se pare că am dat click de două ori ca să-l public. Or asemenea insistenţe sunt plătite. Dragă, am cunoscut mulţi netehnici nu ştiu cu cine ai compilat de ţi-a ieşit că sunt toţi miniTehnicus.

    Cât despre misoginism, l-am perceput exact ca tine, mici clişee de care poate nici nu-şi dau seama. În trafic, de exemplu.

  8. val: daaa. dă cu toată dragostea de care e în stare. şi e al dracului de mare şi de grea dragostea asta. 😀

    Monica: nu toţi, dar îi caracterizează mai mult decât pe alte naţii, zice lumea. adevăru-i că eu nu m-am prea ciocnit de necunoscători în ale tehnicii. toţi meştereau câte ceva, cu succes chiar. nah, chestie de întâmplare 🙂

  9. ce mai faci Laura ? buna seara ,ti-am adunat boabele de litere asternute si pot spune ca tare m-am amuzat si mi-a placut ce ai scris .Usor acid dar presarat cu putina dulceata .Da ,sunt de acord cu tine ca bipezii purtatori de falus romanesc sunt destul de dificili si au lacune dar … sunt si fascinanti ,nu te poti plictisi langa unu adica … sa nu-ti iei tu un pum in gurita sa nu iti scoata tie o coasta sau sa … nu te masoare cu cureaua si pe urma dupa toate aceste bunatati si bune cresteri sa nu iti aduca el o floare sa iti spuna te iubesc ? sunt doar sarcastic si am chef de umor negru ,nu ma lua in seama …:-) Ne mai auzim ,ai grija de tine si…. iubeste mult si bineeeeee.
    p.s pe cine trebuieeee
    S’baneadzi mshato !

  10. salutare. nu fac mare lucru, nici măcar pe blog nu intru aşa des ca altadată, ca dovadă am văzut târziu comentariul tău. îmi cer scuze.

    dar când vine vara sper să-mi revin din amorţeală. şi, evident, să iubesc mult şi bine şi pe cine trebuie. promit. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.