Despre cum ştiu eu să fac afaceri

 

Eu, pe vremea când nu-mi băteam capul cu "afaceri"

Sunt un dezastru când vine vorba de administrat bani, încheiat contracte, negociat cu meşterii şi altele de felul ăsta. Niciodată nu m-am priceput şi niciodată nu o să mă pricep la asta. Nu m-aş mira ca, după ce voi rămâne doar eu cu mine în ditamai casa, să ajung să mi-o vând din cauza datoriilor sau a cine ştie cărei afaceri proaste. Ştiu că nu mă pricep, dar cum nu este nimeni care să facă astfel de tranzacţii în locul meu, sunt nevoită să trăiesc cu ele şi ele cu mine. Şi trăim destul de rău împreună.

Ultima “afacere” de acest fel, prăpăstioasă, cum ar veni, e închiriatul demisolului casei mele. În fapt, spaţiul ăla îl dăm în chirie de prin ’91, deoarece e mare, bine întreţinut şi nu am avut ce face altceva cu el. A fost, pe rând, magazin de închiriat casete video, internet caffe, bar, sediu de asociaţie şi altele. Nu au existat perioade moarte între o închiriere şi alta până în iunie 2011. Atunci, brusc şi dintr-o dată, am rămas fără de chiriaşi. Şi am ţinut-o aşa un an întreg, lucru care ne-a afectat bugetul considerabil.

Nu ştiu care sunt motivele pentru care nimeni nu a vrut să închirieze locul, cu atât mai mult cu cât nu ceream o sumă imensă, zic eu. Sunt vreo 100 de metri pătraţi, zonă centrală, şi nu aveam pretenţie la mai mult de 1.000-1.200 de lei, dar n-a fost să fie. Chestie de criză. După fix un an, s-a arătat şi chiriaşul. Mai exact, chiriaşa. O tipă de vreo 28 de ani, care dorea să facă un magazin de antichităţi. Maică-mea a făcut rapid o pasiune pentru ea, habar nu am de ce, poate pentru că era din oraşul în care m-am născut eu – Mediaş.

Aşa se face că, la începutul lui iunie anul acesta, am bătut palma cu fata pe 1.000 de lei, plus impozitul pe venit. De la bun început, însă, m-am dovedit o fraieră. Să mă explic. După ce, mult timp, am încercat să îmi găsesc chiriaşi prin agenţiile imobiliare, am renunţat la asta şi am pus afiş în geam. Într-una din zile, când eu nu eram acasă, a venit la maică-mea un tip, agent imobiliar, care a zis că vrea să vadă spaţiul pentru o clientă de-a lui. L-a văzut, i-a plăcut, şi-a chemat clienta şi aşa ne-am ales cu chiriaşa. Aşa, de pe o oră pe alta.

Doar că în momentul în care am semnat contractul, tânărul agent imobiliar a zis că trebuie să îi dăm comision pentru efortul depus. Oricât am încercat să-i explic că eu nu l-am chemat pe el, că nu l-am angajat, că nu e treaba mea comisionul ăla, nu am avut pe cine lămuri. Unde mai pui că maică-mea, panicată că scăpăm chiriaşa din mână, se tot băga în discuţie şi mă tot bătea la cap să-i dau omului bani. Fraieră cum sunt, am cedat şi i-am dat ăstuia 50% din prima chirie. S-a dovedit că, de fapt, numai noi i-am dat, pentru că fata cu pricina a fost, evident, mai deşteaptă decât noi şi a zis “pas” pe motiv că agentul îi e ceva prieten. Fain, nu?

Odată contractul încheiat, fata s-a apucat de modificări în demisol, după bunul plac. Într-o primă fază, însă, am dat eu jos tencuiala de pe un perete, până la cărămidă, pentru că ea avea impresia că acolo e o ţeavă spartă, iar repararea ei era obligaţia mea. S-a dovedit că nu era nicio ţeavă spartă, aşa că am plătit degeaba un meşter şi o maşină de dus la gunoi sacii de tencuială. Asta a însemnat în jur de 700 de lei cu totul. Când a văzut că peretele în cărămidă arată bestial (ce să fac dacă am o casă trainică şi frumoasă, construită din cărămidă şi piatră? 🙂 ), chiriaşa mea a decis să mai dea jos tencuiala de pe câţiva pereţi, ca să-i lase în cărămidă pentru că potriveau mai bine cu antichităţile pe urma să le aducă acolo.

În timpul lucrărilor, s-au luat jos şi două ferestre, un calorifer, s-a umblat la instalaţia electrică şi altele de felul ăsta. Nu mi-am bătut capul prea tare gândindu-mă că toate vor fi puse la loc când se va termina reamenajarea spaţiului. Toate bune şi frumoase timp de două luni, respectiv iunie şi iulie, când fata mi-a dat chiria la fiecare început de lună, cum ne înţelesesem. În august însă, a intrat în pământ. N-a venit cu chiria, nu mi-a răspuns la telefoane, nu mi-a răspuns la mesaje, nu a contactat meşterul care trebuia să termine lucrările din demisol. N-a dat niciun semn, indiferent ce făceam. Asta în condiţiile în care are chei atât de la demisol, cât şi şi de la poarta casei mele.

Am ajuns inclusiv să o caut la adresa din contract, în speranţa că dau de ea şi îmi recuperez cheile sau aflu’ ce dracu are de gând să facă mai departe. N-am găsit-o. Săptămâna trecută am avut o minimă speranţă ca lucrurile vor intra în normal, în momentul când mi-a dat un sms în care spunea “Acum am ajuns acasă. Sunt după ora 8”. N-a sunat deloc şi nici n-a mai răspuns la telefon în următoarele zile.

Ca să fac un sumar: afacerista de mine are, în prezent, demisolul întors cu curu-n sus, cu geamuri lipsă, calorifere date jos, pereţi nefinisaţi şi o lipsă la buget de 1.000 de lei. Plus alţi 1.200 de lei aruncaţi aiurea pe agentul imobiliar şi meşter. Iar ca să mă apuc să merg prin tribunale ca să îmi recuperez banii, e o bătaie de cap infernală şi nici nu ştiu dacă e o variantă viabilă dat fiind că nu am bani de aşa ceva. Dar, vorba aia, domnia şi prostia se plătesc. Or eu, doamnelor şi domnilor, sunt cea mai mare PROASTĂ în viaţă. Şi aşa o să mor.

8 thoughts on “Despre cum ştiu eu să fac afaceri

  1. Fuuai, nu-mi vine să cred! Numa 1000 de lei spaţiu central de 100 de mp în Cluj? Pe când stăteam eu cu chirie în Cluj, plăteam 200 de euro pe o nenorocită de garsonieră în Mănăstur. 🙁 Îmi vine să mă mut iar în Cluj, dacă-i asa ieftin acum. Criză criză, da preţul e…cum să zic, incredibil de jos. Dacă tot lasi preţul asa ieftin, data viitoare insistă măcar să semnezi un contract beton, cu chiria pe minim o lună drept garanţie, cu obligaţii clare ale tale si ale chiriasului etc. Succes!

  2. era contract cu obligaţii clare, da’ degeaba. azi mi-a dat, îtr-un final, sms că renunţă la spaţiu şi că nu plăteşte chiria pe august pentru că, citez, “n-a avut activitate”. de parcă eu sunt de vină că ea nu şi-a gândit bine planul de afaceri.

    iar preţul e jos pt că lumea nu are bani şi nici eu nu vreau să trag pielea de pe ei. dacă îmi plătesc utilităţile din chirie, mă declar mulţumită.

  3. Pai, agentului imobiliar i te-ai adresat pentru ca ti-a adus un clent rau platnic, el care si-a tras comision nu isi asuma nimic, nimic? Iar duduia tepara are nume si prenume ca sa o stim si noi?

  4. Imi pare rau sa aud ce ti s-a intamplat…dar ca un optimist incurabil ce sunt ma pot ineca in jumatatea plina a paharului! So – io zic sa vezi cat te-ar mai costa sa dai jos toata tencuiala si sa amenajezi tot demisolul “retro” in caramida, sa nu lasi chiriashii sa faca modificari de capul lor si sa-l dai la cat mai multe agentii cu stipulare in contract ca daca chiriasul nu sta cel putin 12 luni se obliga sa-ti dea comisionul inapoi.
    PS – In alta ordine de idei “rendez vous”-ul era la voi in demisol?

  5. daca ai nevoie de ajutor de orice fel iti stau la dispozitie. In alta ordine de idei obligatoriu tre sa ai o discutie cu pula ala de agent imobiliar, sa ii arati ce ai patit si poate iti da el ceva solutii. Altadat mai da si tu un telefon, sa te mai consulti cu amici in care ai incredere.

    Eu daca o prind pe aia o bat, dar cum nu o cunosc nu am sanse….Oricum ti-ai luat teapa urata. Sa nu mai accepti modificari de catre chiriasi, cu ce drept modifica ei? Ce, ei au construit casa??? Groaznic m-am enervat!

  6. elena: da, m-am adresat. a zis că încearcă să ia legătura cu ea şi mă anunţă ce şi cum. să vad ce va zice. dacă nu rezolvă, fac public numele domnişoarei. 🙂

    calin: da, ar fi fain retro, doar că asta înseamnă o grămadă de bani şi acum nu dispun de ei. asta cu comisionul e bună. o să o am în vedere. mulţam. şi da, rendez-vous a fost la mine, acolo. 🙂 îl deschisese o doamna care, înainte de pensionare, lucrase pe Eroilor, la Artă culinară. făcea prăji tare bune. 🙂

    tibi: păi, pot modifica spaţiul câtă vreme nu strică structura de rezistenţă. că doar oricine aşa face. uite şi la Diesel cum e, Buteanu l-a modificat după plac, deşi stă în chirie.
    data viitoare, dacă mai găsesc chiriaş, te voi consulta. mersi de susţinere 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.