Eşuând în Vamă…

În Grecia, cu mult timp în urmă...

În Grecia, cu mult timp în urmă

…ca o balenă ce sunt. Căci cum altfel mă pot defini la 164 cm înălţime şi 58 de kilograme (cântărite azi-dimineaţă)?? Chiar şi Fumi, care nu m-a văzut de multişor în America fiind, mi-a zis acu’ două zile când ne-am întâlnit că, citez, “ţi s-au mărit braţele”. Evident că s-au mărit! Unde naiba să se pună cele 9 kilograme dacă nu pe braţe, şolduri, cur şi burtă? Nu credeam vreodată că mie mi s-ar putea întâmpla aşa ceva, dar uite că s-a întâmplat. Şi acum am nevoie de strategii de slăbire, dar nu ori de care, ci din cele în care nu trebuie să depun niciun efort. Niscaiva vrăji, zic, că sport şi înfometare nu servesc.

Dar să revenim la Vamă, ca să lămurim eşuarea. Pe la începutul verii, când toată lumea îşi organiza vacanţele, am fost poftită în Grecia de nişte prieteni. Mai exact, în Mouresi, un sătuc la 50 de kilometri de Volos. Un fel de rai pe Pământ, dacă e să mă iau după fotografii. Invitaţia a picat la fix. Nu mai fusesem în Grecia de vreo 12 ani şi-mi era chiar dor. Plecarea urma să fie în 4 iulie, se mergea cu maşina (mijlocul meu preferat de transport), se stătea 10 zile, numa’ bine. Doar că n-a fost să fie. Prietenii respectivi închiriaseră un loc de 5 persoane, dar al cincilea era obligatoriu să fie copil sub 3 ani, pentru că patul era mic. Ca urmare, n-am mai plecat.

Şi aşa a început calvarul punerii vacanţei la cale. Într-o primă fază, mi-am mutat pe august concediul pe care urma să îl iau în iulie. Apoi am început să planific. Credeţi-mă pe cuvânt, o femeie singură la 43 de ani, fără maşină, cu un venit modest şi fără plăcerea de a călători singură, are şanse apropiate de zero când vine vorba de a pleca undeva în concediu. De ce? Păi, în primul rând pt că prietenii care sunt cuplaţi, chiar dacă nu sunt căsătoriţi, nu te iau în considerare ca potenţial partener de vacanţă şi nu te poftesc nicăieri. Nu ştiu dacă e teama femeilor din cuplu că le furi iubitul (ceea ce a absurd în cazul meu, ar trebui să mă cunoască mai bine de atât) sau pur şi simplu pentru că nu pari a fi amuzantă fiind singură. Indiferent de motiv, cuplurile ies rapid din lista de vacanţă.

Rămân rudele din străinătate sau prietenele la fel de singure ca tine. Varianta cu rudele din străinatate a picat şi ea pentru că atât vara-mea din Suedia, cât şi cea din Spania, aveau planuri de a veni în ţară exact în perioada în care eu aveam planuri de a pleca. Am trecut la ultima resursă şi am încercat să conving cele trei bucăţi de prietene singure să ne facem vacanţa împreună. De preferat undeva peste hotare. Au zis “pas”. Una dintre ele urma să se mute dintr-un loc în altul şi avea nevoie de bani, a doua urma să îşi ia de-abia în noiembrie concediu, ca să meargă la frate-so, în Singapore, iar a treia, din cauză de mamă cu probleme de sănătate, nu îşi putea planifica deocamdată vacanţa şi oricum nu se putea deplasa mai departe de Dunăre.

Şi aşa am ajuns să mă obişnuiesc cu ideea că îmi voi face concediul între betoanele Clujului. În acest timp, un amic mă tot trimitea în Vamă, de una singură, cu textul “e destul de new pentru tine locul şi sigur vei întâlni mulţi cunoscuţi”. Îl refuzam de fiecare dată cu îndărătnicie şi o oarecare enervare. Nu sunt fan Vamă şi niciodată nu m-au încântat poveştile despre acel loc. Am fost acolo o singură dată, prin ’91, şi nu cred că mi-a plăcut. Nu am nicio amintire despre el. Iar tot mitul ăsta cu Vama Veche pe mine m-a distanţat de plaja cu pricina, în loc să mă apropie. În plus, la noi la mare nu am  fost decât o singură dată în ultimii 18 ani, iar asta pentru că nu m-a tras defel aţa.

Doar că vineri după-masa, prietena mea care nu putea merge în vacanţă mai departe de Dunăre a venit cu propunerea să mergem în Vamă din 11 august. Mama i se simţea mai bine, iar câţiva prieteni de-ai ei aveau planuri de Vamă. Ce altceva puteam face decât să accept? Decât betoane, mai bine Vamă, nu? Şi uite aşa am început pregătirile pentru plajă: căutatul unui costum de baie onorabil, care să nu îmi scoată în evidenţă colacii şi burta.

Prima zi de căutare, cea de ieri, a fost un eşec total. Noul meu corp arată DIZ-GRA-ŢI-OS în orice costum de baie, fie el întreg, două piese sau takini. Îmi venea să plâng ori de câte ori mă uitam în oglinzile din cabine. Am venit acasă depresivă şi cu două tricouri mărimea L să-mi ascund grăsimile (până acum vreo doi ani purtam S!). Totuşi, nu mă las. Mai fac o încercare azi, în cel de-a doilea mall. Şi dacă nu o să găsesc ce doresc, adică acel costum perfect care să distragă complet atenţia de la kilogramele mele dispuse imperfect, cred că voi avea o singură alternativă: nudismul. Ori tot, ori nimic. Să nu ziceţi că nu v-am zis. 🙂

 

11 thoughts on “Eşuând în Vamă…

  1. Nu am cure minune si nici idei de costume de baie. Dar cred ca ultimii 20-30 de ani ne-au alterat cam mult imaginea despre cum trebuie sa aratam. Da-le incolo de kilograme, gandeste-te mai degraba ca afisezi o silueta retro 😀
    Am vazut niste costume de baie cu niste culori dementiale la Benetton in Bulgaria, cu niste preturi absolut decente. Poti incerca, poate iti iei tu costumul care mi-a placut mie 🙂 Numai sa le aiba si in Romania si sa aiba aceleasi preturi decente.
    Iar daca tot mergeti la Vama Veche, iti recomand sa mergeti intr-o zi sa mancati scoici proaspete in Bulgaria, la Dalboka, destul de aproape de Romania.

  2. retro să fie 😀 sau chiar vintage 😀

    DAR între timp am învins!! am găsit ACEL costum care nu mă arată diformă, ci chiar uşor apetisantă, aşa pufoasă pe ici, pe colo cum sunt. 🙂 e vorba de acest costum de baie de la Camaieu, de foarte mult bun simţ. şi ieftin: http://www.camaieu.fr/pret-a-porter/Camaieu-/466572-Maillot_de_bain_femme_a_pois-0105-04.html

    şi mă mai tentează unul: http://www.camaieu.fr/pret-a-porter/Camaieu-/466573-Maillot_de_bain_femme_imprime_fleurs-3501-04.html

    acum mă pot duce la nudism liniştită 😀

    mi-a mai zis cineva recent că a mers în Bulgaria să mănânce scoici proaspete, dar nicicum nu-mi amintesc cine… oricum, o să încerc să trag o fugă până acolo. mersi de pont 😉

  3. Mi-e ciuda ca am stat si eu esuata ca o… placinta si n-am citit mai devreme ce (de)zbateri ai avut pe tema vacantei. Ca ti-as fi trimis (din)nou invitatia sa vii aici, si cu ocazia asta impuscam sincron tz iepuri/griji, cum ar:
    -“frica” ta de avion
    -mitul cum c-ai fi o balena, ca prin comparatie cu gazda,
    te-ar fi inscris astia, vrei-nu-vrei,la clubul de balet.
    -(ne)rusinarea mea de-a fi cat casa si masa la un loc.
    Poate la anu’, da’ de-or fi toate mai bine. Si kg si fricile si planurile si maiastra lor realizare.
    Cat despre costume,imi pare ca cel cu floricele e pentru Licurici nudisti:)

  4. ioooi, să ajung eu în Canada în vacanţă?? asta era chiar prea de tot. sunt atâtea ore de zbor!!! muream de 10 ori până ajungeam acolo. de-aia nu m.am dus niciodata în Chicago, la prietena mea Ana, care mă tot cheamă.

    dar îţi mulţumesc din sufleţel pentru invitaţie.

  5. Lady Io chiar are dreptate: ni s-a schimbat perceptia rau despre noi, zau asa. Ma duc sa vad despre ce costume vorbesti. Vacanta placuta!

  6. Pacat ca nu ai mai ajuns in Volos. Am fost acolo acum 2 saptamani, si e incredibil de frumos. Putini turisti din Romania, plaje de-a dreptul exotice si preturi decente.

  7. totusi esti o fericita. multe femei trec prin tragedia asta cu 20 de ani mai devreme 🙂

    si (ma refer la poza): sail ? sau era doar o sapca acolo.. !?

  8. val: drept şi asta. mă puteam îngrăşa pe la 20…. GOD!!! freaky :)))

    iar şapca o luasem din Olanda, cu vreo doi ani înainte, cu ocazia celebrului SAIL Amsterdam. 🙂

  9. toate scaunele de la terasa sunt maro inchis, cu exceptia a doua mai in spate si cel pe care stateai tu, lacuite in galben ros.

    interpretam ca nu-ti place sa fii in rând cu lumea ? 😀
    ——————

    mai aflu si eu lucruri noi. de Sail Amsterdam nu stiam (numai de ceva asemanator in Kiel).

    si deci navighezi ? indiferent daca in Gr sau Amsterdam 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.