Despre SMS Cluj 2012

Am fost zilele trecute la Social Media Summit Cluj 2012, un eveniment organizat de revista Biz la hotelul City Plaza. Nu am obişnuit ca blogger independent să merg la astfel de adunări pentru că nu le-am considerat necesare, dar acum am bifat şi asta dat fiind că fac ce fac acum. Şi dacă tot am bifat, hai să vă povestesc un pic despre.

De la început tre’ să recunosc că mi-a plăcut că totul a fost organizat simplu şi eficient, fără fiţe, preţiozităţi şi alte complicături. Te înscriai frumos pe site, primeai mail de acceptare, te înfiinţai la eveniment, îţi ridicai badge-ul rapid pentru că erau aşezate ordonat şi pofteai în sală. Sau dacă aveai chef, beai înainte un iaurt Danone, o bere Staropramen sau un whisky Johnnie Walker, prezen’i la locul faptei ca sponsori ai evenimentului. Nu m-am cinstit cu alcool, dar la un moment dat am băut juma’ de Activia cu fructe, dacă chiar vreţi să ştiţi. 😀

Summitul a avut trei părţi, două a câte patru speech-uri de bloggeri şi reprezentanţi ai sponsorilor, iar una de training despre Facebook, ţinută de Alex Negrea, Social Media Manager la BCR. Între speech-uri şi training a fost pauza de masă, oferită de Biz, şi aici mă opresc cu detaliile organizatorice pentru că nu-s chiar foarte importante. Ce era important însă pentru mine era să plec acasă cu niscaiva informaţii noi, neştiute şi necunoscute, or chestia asta a fost un pic cu du-te vino, ca să zic aşa. De ce? Iaca de ce.

În primul rând, cu tot dragul şi cu toată stima mea pentru Adi Hădean (îi apreciez bunul simţ şi felul în care s-a construit pe sine în online), mi se pare cu totul şi cu totul nepotrivit să vii la un astfel de eveniment şi să-mi spui că, de fapt, tu nu prea ai ce discuta pe tema dată pentru că tu ştii mai bine să faci un tort de portocale decât să vorbeşti despre social media. Păi atunci ce naiba cauţi acolo? Refuză-i frumos pe organizatori şi cu asta basta. Sunt perfect de acord cu el că mai bine bucătăreşte decât să dea lecţii despre online, dar nu mi se pare ok să aud asta la un summit despre social media. Sau oi fi eu prea pretenţioasă?

Ce nu mi s-a mai părut ok? Să văd în slide-urile de prezentare ale vorbitorilor greşeli de scriere, litere şi diacritice lipsă etc. Şi aici mă refer la cele ale mult cunoscutului blogger Chinezu şi a jurnalistei-blogger Cristina Bazavan. Înţeleg că sunt oameni ocupaţi şi că, probabil, din acest motiv au scris pe fugă prezentările cu care au venit, dar aş fi vrut să-mi arate un pic mai mult respect. Puteau da o ultimă privire peste ce au scris sau o puteau da altcuiva să o citească şi să le facă corecturile. Eram la un summit de comunicare, la urma urmei, mă gândesc că e esenţial să comunice cel puţin corect în scris, dacă altfel nu.

Iar dacă tot au venit să îmi vorbească despre etică şi îmi prezinte un cod de valori (şi aici mă refer la tânăra Bazavan), măcar să nu facă gafa stupidă de a spune următoarea chestie: “Am decis să nu mai răspund comentariilor răutăcioase de pe blogul meu, dar uneori o mai sun pe o prietenă şi o pun pe ea să răspundă“. WTF?? Asta e măreaţa lecţia de etică pe care mi-o oferă? Păi, în codul meu de valori, asta e un fel de fugă de răspundere combinată cu o doză de ipocrizie şi nu prea are nimic în comun cu etica. Şi dacă aşa stau lucrurile, nu mai bine vii tu şi vorbeşti despre altceva?

Ca să nu mai spun că textele ei cu “internshipul e forţă de muncă gratuită pentru companii” şi “conţinutul original pentru un post pe blog e la un telefon distanţă” pe care le vehicula au fost uşor stupide, ca să nu zic altfel. În primul rând, internii care vin într-o agenţie sau la un ziar (şi mi-au trecut destui prin mână) sunt destul de rupţi de realitate şi trebuie să-i înveţi inclusiv care sunt cele cinci întrebări de bază într-un ştire/comunicat de presă, ca să nu mai spun de cum se face un plan de comunicare şi alte cele. Până să ajungă să muncească cât de cât eficient trece multă apă pe Dunăre şi mult timp productiv din timpul tău.

Apoi, nu toţi bloggerii au şansa să lucreze în presă şi să aibă la dispoziţie numărul de telefon al te miri cui care să-i permită să scoată un conţinut original dintr-o ştire.  Că pot cita autorul unei fotografii sunt perfect de acord, da’ de aici până la a le pretinde să vorbească ei direct cu subiectul în cauză ca să fie “originali” e cale lungă. Ţinând cont de astea şi alte gafe făcute, domnişoara Bazavan a fost o dezamăgire pentru mine. Mă gândeam că poate mai mult şi mi-o închipuiam ceva mai modestă şi mai puţin agresivă.

Mi-au plăcut însă prezentările lui Groparu, Gaben şi Manafu şi am apreciat informaţiile expuse, dar şi modul onest, lipsit de înfumurare şi uneori amuzant în care au apărut în faţa publicului. Am fost, de asemenea, impresionată de dedicaţia, seriozitatea şi minuţiozitatea cu care tipul de la BCR şi-a pregătit trainingul despre Facebook şi cred că a fost momentul cel mai bun şi educativ al summitului.

Dacă ar fi să dau o notă acestei adunări pe teme de social-media ar fi un 7,5. Cu precizarea că mi-ar fi plăcut să văd mult mai multă atenţie din partea femeilor-speakeri la capitolul vestimentar. Bărbaţii s-au arătat mai grijuli cu înfăţişarea lor. Şi ca să trag o linie: un summit de social media înseamnă, de bună seamă, comunicare.  Comunicare vizuală, comunicare scrisă şi comunicare verbală. În aceste condiţii, speakerii prezenţi ar trebui să aibă grijă cum arată, cum scriu şi cum vorbesc. Eu, ca simplu participant, am aceste minime pretenţii de la ei, ca să nu ajung la concluzia ingrată că m-am dus degeaba să-i văd. Sau nu?

 

3 thoughts on “Despre SMS Cluj 2012

Leave a Reply

Your email address will not be published.