Blogul Licuricei

Iar nu ştiu cu cine să votez. Îmi doresc să fiu un cetăţean responsabil, dar îmi dau seama că nu pot să mă decid cui să-i dau votul meu. Nu că sunt prea mulţi candidaţi buni şi nu ştiu pe care să-l aleg, ci pentru că nu îmi place cu adevărat niciunul dintre cei care vor să-mi fie primari. Mă rog, nu-i cunosc deloc pe mulţi dintre ei, că-s 7 la număr, dar pe ăia primii trei, care contează, îi ştiu cât de cât. Şi mi-e greu să pun ştampila pe vreunul din ei.

Emil Boc. Sunt sigură că va ieşi primar pentru că clujenii sunt legaţi la ochi (noi suntem cei care l-am avut primar pe Funar 12 ani, remember?), dar eu una nu-l suport. Nici pe el şi nici partidul din care vine. Pentru mine portocalii au fost dintotdeauna ciocoii noi, iar ciocoii noi sunt de o mie de ori mai răi decât cei vechi. Nu are să mă convingă nimeni că Boc nu ştia că Apostu fură, aşa după cum nu are să mă convingă nimeni că a făcut oareşce bine pentru Cluj. Orice alt primar care venea după Funar atrăgea investiţii, aşa că placa asta să o lăsăm deoparte.

Din punctul meu de vedere, Boc este lipsit total de viziune, nu are bun gust (iar asta contează când vine vorba de felul în care trebuie să arate oraşul, pentru că dacă nu are, nu ştie nici ce să pretindă), se înconjoară de oameni lipsiţi de scrupule şi ieftini şi are anvergură de executant, nu de lider. În plus, impresia mea e că nu mai dă doi bani pe funcţia asta după ce a gustat din cea de premier şi că pentru el a fi primar al Clujului e o retrogradare şi o corvoadă. Una peste alta, nu mi-l doresc defel pe Moţilor 1-3. Deşi, repet, va ajunge acolo în mod clar.

Marius Nicoară. Ştie să facă bani şi vede un pic mai departe decât Boc, dar vine dintr-un mediu cu prea multe fiţe şi aere ca să îmi placă. Mi se pare încrezut şi plin de sine într-un mod oarecum nejustificat. Se învârte în aşa-zisa lume bună a Clujului, ceea ce te-ar face să spui că e o lume rafinată şi elegantă, dar în fapt e o lume destul de superficială şi găunoasă, plină de snobi şi de bogaţi lipsiţi de şarm şi de substanţă. Nu ştiu ce rămâne din el dacă îl scuturi un pic şi dacă îi cad banii din buzunare. Nici măcar amuzant nu mi se pare că e. Aş vrea să îi găsesc un punct bun, în afara celui că îl poate detrona pe Boc, dar nicicum nu-mi iese. Nu îmi transmite nimic. Da’ nimic.

Eckstein-Kovács Péter. Ar trebui să nu am ce să-i reproşez. Mare parte dintre prietenii mei, mediul în care mă învârt, coordonatele între care îmi trăiesc viaţa, totul şi toate din jurul meu îmi spun că ăsta e primarul care mi se potriveşte. Cu el aş avea, în principiu, cele mai multe puncte comune. Iar faptul că e ungur e cireaşa de pe tort, ştiut fiind că eu nu am nicio problemă în a vota alte etnii şi în a-mi declara şi în felul ăsta multiculturalitatea şi cosmpolitanismul. Am şi eu snobismele mele. DAR…  DAR…. există ceva acolo, care nu-mi place.

Toată strădania asta a lui Eckstein-Kovács de a rămâne forever young şi de a fi boem cu orice preţ mă face să mă distanţez şi să simt că ceva e putred în Danemarca. Nu pot pune degetul pe rană; ştiu doar că atunci când e vorba de primarul meu mi-aş dori mai degrabă să fie un tată care să îmi impună să fiu acasă la ora 00.00 punct, şi nu un frate mai mare care să bea cot la cot cu mine la chefuri. Or Eckstein-Kovács nu e deloc tatăl care să stea cu ochii pe ceas până când vin eu acasă.

Ar mai fi Mircia Giurgiu, dar el nu are nicio şansă şi e muuuult prea sindicalist pentru gustul meu. Şi nici nu poate duce o pălărie atât de mare precum e Clujul. Unii oameni ar trebui să ştie unde şi când să se oprească, zic eu.

Ştiu, unii dintre voi veţi spune să mă uit la programele electorale ale fiecăruia. Com’on, câţi dintre noi facem asta? Nu ştiu pe nimeni care să aleagă în funcţie de asta şi nici care să le citească măcar. Mă rog, în afara lui Belu, care nu se pune pentru că e bărbat şi determinat, nu ca mine.

Acestea fiind zise, nu ştiu, zău, ce-oi face mâine. Probabil că stau acasă. Şi aşa e prea cald de ieşit.