Ieri am descoperit o piesă faină, faină şi de atunci o ascult într-una. Cu ea ar trebui să închei postul ăsta, dar îmi stă pe creier şi nu am cum să nu vorbesc de ea prima oară. E exact ce trebuie să fie. Şi mă tot minunez cum de unii oameni ştiu cum să spună unele lucruri atât de bine pe note.
***
O parte dintre comentatorii de pe Pandora’s, platforma pe care am scris şi eu acum o vreme, şi-au făcut propriul lor blog. Pistolul cu buline se numeşte. E la început, dar scriiturile sunt faine, iar oamenii care postează, deştepţi şi citiţi. Eu zic că nu strică să treceţi pe acolo când aveţi timp şi chef.
***
N-am mâncat niciodată cupcakes şi macarons. Şi nici nu ştiu să fac. Şi mi-e poftă. Şi în Cluj nu am văzut.
***
Conversaţie cu o elevă de clasa a XI-a, care pregăteşte un proiect pentru Cluj – Capitală Culturală Europeană. Proiectul include nişte afişe imense, ce ar urma să acopere spaţiile goale şi urâte din oraş.
Eu: Dacă tot trăim într-un oraş multicultural şi afişele vor conţine text, cred că ar trebui să pui text şi în maghiară, germană, engleză, nu doar în română.
Ea, după un timp de gândire: Mda, poate voi scrie şi în maghiară, da’ mai mic.
Eu, mirată: De ce mai mic? Nu suntem toţi egali?
Ea, promptă în răspuns şi convinsă de ce spune: Păi nu, că noi suntem mai egali decât ei.
***
Cineva mi-a furată soneria de la poartă. Era wireless. Oare ce face cu ea fără de receptor? Şi de ce să-mi fure soneria?
***
Iarna trecută mi-am promis (cu glas tare de m-au auzit şi alţii, că aşa îs eu, gură spartă) că, începând din acest an, nu voi mai sta niciodată în ţară de ziua mea. Doar că azi-mâine îmi bate la poartă ziua cu pricina (că de sunat nu poate suna, că nu am sonerie, după cum am spus) şi eu nu am făcut niciun plan. Şi nici nu mă grăbesc să fac, bag sama. Şi lumea deja mă întreabă unde merg de ziua mea. So, musai să plec. Unde, nu ştiu. Idei? Da, vedeţi, pe cât posibil să nu trebuiască să zbor cu avionul. 🙂
De ziua ta…
Am văzut o reclamă că sâmbătă, 16.45, pe tvr Cultural e o emisiune despre Nesebar.
Localitatea, pitorească cică, e aproape.
Curioasă, m-am uitat pe net – pare faină. Medievală blabla…
Eu, una, m-aş duce.
Laura, în Cluj nu s-a deschis niciun Paul? Că ei aveau macarons şi parcă auzisem că vor să se extindă în România.
Dacă nu, când vii prin Bucureşti, dăm o raită pe la Madame Lucie. 😀
http://www.madamelucie.ro/galerie.html
Ah, şi mulţam de pomenire.
Laura, cupcakes sunt chec toată ziua, cu un pic de glazură deasupra, si macarons sunt niste bezele cu ceva cremă, deci sigur ai gustat din ambele, dar sub alt nume. Trist să aud că tinerii gândesc în felul ăsta 🙁
Deea: faci o teribilă nedreptate. 😀 Macarons nu sunt doar nişte bezele. Asta o zice una căreia îi displac profund bezelele, dar moare după macarons.
Am o prietenă care s-a dus la un curs de macarons în Franţa. E teribil de greu să-ţi iasă ca la carte.
Nora: Da, ai dreptate, nu sunt chiar bezele, sunt bezele colorate! si cu gust de migdale 🙂
Au tot felul de gusturi. Cacao, trandafiri, violete. Miaaaam. 🙂
Deea, tu eşti Deea de pe Pandora’s? De nu-s prea indiscretă.
@Nora: da, de pe Pandora. De acolo am ajuns pe blogul Laurei, pe care îl vizitez din când în când că tare frumos scrie, dar din păcate cam rar! 🙁 acum am aflat că si voi aveţi blog colectiv, am intrat un pic pe el, e minunat! 🙂
T. : UAU! m-am uitat pe net. Nesebar arată cu totul şi cu totul minunat 🙂 mulţuuuu!!!
Nora: niciun Paul 🙁 şi cine-i Paul? e frumos? e deştept? e singur? :)) şi sigur vreau la Madame Lucie când voi veni la B.
Deea: da, chiar e trist. şi i-am zis că nu-mi vine să cred că la vârsta ei gândeşte aşa şi mi-a replicat: „ce să fac dacă aşa gândesc?”. na, asta e generaţia aşteptată, vorba unui amic. 🙂
iar cupcakes şi macarons probabil nu-s foarte diferite de alte chestii mâncate până acum, dar eu ziceam că sub forma aia colorată şi veselă sub care le văd pe net, nu le-am gustat never ever. chit că am fost în Franţa, la mama lor acasă. 🙂
Paul e un lanţ de cofetărie franţuzesc. În Bucureşti, sunt vreo câteva. La noi sunt percepute ca fiind aşa, de fiţe. La ei, sunt de mijloc. 😀 Oricum, am aflat de curând că pe toate le primesc semi-preparate de acolo, iar asta m-a cam dezumflat.
Madame Lucie se laudă că le face singură, cu ingrediente franţuzeşti.
Acum, sinceră să fiu, aduc, dar nu răsar cu alea de la http://www.laduree.fr/. Dar na, ăia le fac de 150 de ani, Madame Lucie de vreo 2-3.
Poate vă plictisesc, dar sunt o mega obsedată de dulciuri.
Deea: merci, suntem la început, învăţăm. 🙂
Da, e chiar mişto Nessebar, am fost şi eu acum vreo 4 ani, cred. E un soi de Sighişoara, numai că e la mare.
Pentru o vacanţă scurtă şi liniştită, e perfect.
A propos de generaţii, ieri venise vorba de evrei. Un tip de 37 de ani a zis că au o vină de ispăşit şi, până nu şi-o recunosc, vor fi „prigoniţi”, insistând asupra ideii de păcat individual şi păcat de naţie.
Iar altul, de 28 de ani, a zis că el nu recunoaşte statul Israel. El, ca individ, desigur, că nu-l întreabă nimeni altfel. 😛
Mno, văz că îţi zise cineva de Nessebar. Eu voiam să zic de Balcic :D. Poate le combini
Cred ca poti manca macarons la Starbucks in Iulis mall.
domnişoara T: şi eu care credeam că tu mi-ai zis, că nu m-am uitat la adresă. 😀 şi între timp m-am gândit şi la Balcic. 😀 telepatia
ana: zău? cum nu prea beau cafea, nu am fost decât o dată acolo, întâmplător. da’ atunci nu erau.
Nora: laduree.fr arată atât de… french 😀 n-aş mai ieşi de acolo odată intrată 🙂
apropo de evrei. am citit azi un interviu foarte mişto cu Amos Oz în The One. are acolo o amintire despre bunicul lui absolut delicioasă. să citeşti, o să-ţi placă 🙂
hei! nu numai că ne-ai pomenit, dar ne-ai şi aşezat frumuşel, acolo, în stînga! 🙂 fain, fain, mulţumim!
Nessebar, da, uof, e foarte frumos , e aproape, e foarte pitoresc. dar, atenţie!!, mie mi s-a făcut dor de amor acolo. 🙂
nici eu n-am mîncat macaroane din astea! e aşa de grav?
Din aia cu scrisu rezulta ca duduia a inteles ca ungurii vad mai bine decat romanii :)).
andreea: păi, e grav, pt că nu suntem în trend. 😀
Barbu: 😀 😀
vaz ca toata lumea te trimite spre sud, ca sa fie un pic de echilibru pe lumea asta, dau si eu cu sugestia: daca-ti plac muntii, Slovacia, Tatra.
n-am fost, dar asa, ca sa ma bag in vorba. totusi, cica ar fi frumos. aproape de CJ, cam cat distanta pana la Budapesta
îmi plac munţii, dar ce dracu’ fac în Tatra? mai ales primăvara, când plouă pe rupte 🙂
da’ geaca de ploaie n-ai !?
nu stiu ce sa faci acolo. ma gandeam ca te duci si abia apoi ne spui ce ai facut 😛
la fel si daca te duci la Nessebar (il descoperisem si eu pe googlish maps si îl notasem pe todo list). numai ca, din ce am citit mai sus in comentarii, in varianta Nessebar trebuie sa ne spui apoi si cu cine…
da’, de curiozitate, pe langa ca „fara-avion”, cat de departe maxim ai de gand sa fie ?
apoi bag sama că oi rămâne în ţară şi tura asta că s-a ivit la job o campanie de care trebuie să mă ocup fix în perioada aia 🙁
las’ ca-ti alegi tu anul asta o alta zi care sa fie ziua ta si sa iesi din tara, cand nu ploua cu galeata
La Multi Ani pentru cand o fi 🙂
mulţu 🙂