Mildred Pierce e o proastă. O maaare proastă! Iar asta nu e o cronică de film. E doar descărcarea mea nervoasă, după ce aseară m-am uitat, în sfârşit, la mini-seria HBO Mildred Pierce. Mă ardeau degetele azi-noapte, la finalul filmului, să scriu câteva chestii despre mama Mildred, dar mi-am zis că ar fi mai bine să aştept dimineaţa, ca să mi se mai cearnă sentimentele. Cum ar veni, să fiu mai detaşată.
Doar că şi la ora asta a zilei tot la fel de nervoasă şi pornită sunt pe Mildred. Genul ăsta de mame proaste până la Dumnezeu şi-napoi mă scoate cu totul şi cu totul din sărite. Mamele NU au voie să fie proaste, indiferent cât de mult îşi iubesc copiii sau cât de minunaţi sunt aceştia. Mamele TREBUIE să fie deştepte şi să nu se lase călcate în picioare, umilite, şantajate, duse de nas de progenituri.
Da, ştiu, nu sunt mamă şi orice femeie care a puiat poate să vină şi să-mi dea peste nas cu asta, explicându-mi cum se schimbă oareşce în interiorul lor, cum stau lucrurile cu relaţia mamă-copil, cum eşti dintr-odată alta, cum câte lună-n şi stele provoacă „miracolul naşterii”… bla, bla, bla. S-or fi schimbând, dar asta nu are nicio legătură cu prostia. Dacă devii mamă nu înseamnă să devii, automat, şi proastă. Maică-mea n-a devenit.
Dar Mildred Pierce da. Nu că n-aş fi ştiut cum era Mildred. Am amânat un an filmul ăsta tocmai pentru că am intuit că mă va enerva femeia asta. Acum mulţi ani am văzut prima ecranizare a cărţii lui James M. Cain. Doar că varianta alb-negru, cu Joan Crawford în rolul principal, îţi dădea o minimă satisfacţie ca şi spectator şi om cu bun simţ: la sfârşit, Veda, fiica-scorpie a proastei de Mildred, plătea cu vârf şi îndesat pentru toate răutăţile făcute şi pentru toată atitudinea snoabă şi de doi bani afişată în faţa maică-sii.
Iar asta pentru că, la vremea ecranizării, adică în ’45, Motion Picture Production Code, codul moral al industriei cinematografice americane, impunea ca personajele negative din filme să fie pedepsite pentru faptele lor. Ca urmare, regizorul filmului de atunci, ungurul Michael Curtiz (care a făcut şi „Casablanca”), a schimbat finalul romanului, trimiţând-o pe Veda în închisoare. Bun şi codul ăla la ceva, dacă e să mă întrebaţi pe mine! Bun în anumite limite, bineînţeles, respectiv cele care te ajutau să faci diferenţa dintre bine şi rău, moral şi imoral, frumos şi urât etc. Altfel, avea multe articole stupide.
Ecranizarea de anul trecut, însă, a urmat litera cărţii întrutotul, iar Kate Winslet a jucat atât de bine încât şi acum mă gândesc plină de nervi la Mildred. Nu că Crawford nu ar fi fost, la rândul ei, foarte bună. A fost. Ca dovadă a şi luat Oscarul pentru performanţă. Dar adevărul e că lui Winslet i se potriveşte muuult mai bine rolul de femeie din clasa de mijloc a societăţii. Poate şi pentru că Kate Winslet, în străfundurile ei, îmi pare doar o simplă gospodină britanică, deşi că se trage dintr-o familie de actori din tată-n fiică. Crawford era, prin natura ei, o rafinată şi asta se vedea inclusiv cum păşea prin cadru sau cum îşi purta uniforma de chelneriţă.
Nu trebuie să vă spun că, dacă a reuşit să îmi provoace astfel de sentimente, mini-seria cu pricina merită văzută. Înarmaţi-vă însă cu înţelegere şi indulgenţă, ca să nu păţiţi ca mine. Sau, şi mai bine, veniţi la Cluj, la TIFF, pentru că va fi o proiecţie-maraton a filmului cu pricina, iar după vizionare ne putem vedea la o bere, ca să dăm cu Mildred de toţi pereţii. Pentru că e o maaare proastă, nu de alta. 🙂
Asta cu codul care te ajuta sa faci diferenta dintre bine si rau e din categoria sa interzicem violenta, pt ca se propaga prin imitare.
e drept că în epoca asta postmodernistă şi fără de reguli pare stupid, da’ eu încă n-aş zice că nu cred în puterea exemplului. iar violenţa, într-un anumit context (vezi revoltele de stradă din Anglia, anul trecut), cred că se propagă şi prin imitare.
Aia de dadeau foc la tot ce le statea in cale cred ca erau niste calugari budisti in devenire, doar ca s-au uitat la filme cu batai si i-a luat de jos :)).
Crezi ca proastele supravietuiesc ca n-au fost destul de drastice regulile in audiovizual pe planeta?
Si epoci postmoderniste si fara de reguli n-au fost toate la vremea lor?
n-au fost toate postmoderniste. doar de pe la sfârşitul sec XX încoace, din câte ştiu. iar proastele supravieţuiesc tocmai pt că multe dintre ele respectă regulile, proaste fiind. 😀 😀
:)) imi pare rau ca ma amuz pe nervii tai…accept provocarea. Ma voi uita si voi reveni 😀
de-abia aştept păreri 🙂
da. e o proasta. cu P mare. dar nu m-am putut abtine, m-am uitat pana la capat…
YES! 🙂
(nici eu nu m-am putut abţine de la uitat, ce-i drept)
mai, fata, tu uiti cate avea femeia asta de compensat! Mie mi-a placut teribil si de mini-serie, si de Kate Winslet si de Mildred! 🙂
Stai, nu sari!
gandeste-te in cate chestii a fost inainte vremurilor ei, sa nu uitam ca era inainte de razboi, cand conditia femeii era sub talpa usii: divorteaza (bhuuu!), isi deschide propria afacere, isi intretine familia din asta etc.
Apoi, ii moare copilul cand ea nu e de fatza. Pai, vina si remuscarile alea explica tot comportamentul ei fata de copila ramasa in viata (aici vine partea cu „overcompensating”, de care ziceam la inceput).
Nu zic ca a facut bine sau ca o aprob, dar io am avut mai mult stima pt ea, decat enervare.
Io zic ca nu ea e proasta si evil, ci fii-sa, ca asa era natura ei. Uneori, nici macar o mama nu poate schimba asta! 🙂
nu sar, dar tu uiţi o chestie. ea de la bun început avea un comportament umil în faţa Vedei, chiar şi când trăia cealaltă fată. nu era vorba de niciun compensat sau overcompensat atunci, ci pur şi simplu de prostia ei ca mamă. s-a poziţionat singură sub fii-sa din dorinţa de a face din aia o doamnă cum ea nu era.
şi tocmai din cauză că a făcut atâtea chestii înaintea vremii ei, nu era normal să persiste atât de mult în umilinţă, a se citi „prostie”. având atâtea atuuri faţă de o femeie a timpului ei, trebuia să înţeleagă mai repede cum stă treaba cu fii-sa şi să fie altfel.
ok, teoretic e punctul ei slab, călcâiul lui Ahile, nucleul dur în jurul căruia se învârte filmul etc, da’ tot prostie se cheamă. un anumit fel de prostie, evident. 🙂
Eu m-am simtit razbunata cand a strans-o de gat pe Veda:) Dar prostie din asta din bunatate/respectat uzante exista.
La ce seriale te mai uiti? Eu am inceput cu Downton Abbey acum.
Laura- pai, si faptul ca vrea sa fie fie-sa o doamna cum ea nu a fost, tot overcompensating e :). Nu? Prea o judeci. In definitv, nu e decat un foarte tragic personaj…
Monica- iti recomand Homeland, daca nu l-ai vazut. Si, desigur, Mad men care tocmai a reinceput. Ai vazut The Big C? (aici ma-sa lui Ghitzi) 🙂
Monica, Downton l-am terminat demult, şi Homeland, şi Mad Men, şi de the Big C şi o grămadă. acum mă uit la Battlestar Galactica pt că m-a luat dorul de SF-uri. şi la Touch, Awake, The Firm, Alcatraz; Grimm, Once upon a time şi Game of Thrones. şi Spartacus 2. în paralel 😀
ana: nu. era doar o mamă proastă (cum sper să nu fii tu) 😀