5

De sfârşit de an

Iniţial mă pornisem să fac un fel de bilanţ al anului ce tocmai trece şi să văd dacă mi-am respectat promisiunile făcute acum un an. Am şi început să scriu despre asta, dar undeva pe parcurs m-am apucat să fac curat prin cutii, sertare, dulapuri şi alte cele şi am dat de trecutul meu amoros. Mai exact, conversaţii întregi pe messenger şi mailuri listate frumos pe A4 şi puse bine, pentru vremuri de restrişte. Bună idee am avut atunci, dat fiind că acum nu le mai am salvate pe nicăieri altundeva.

Şi cum le citeam eu aşa şi mă râdeam de ce-a fost (cu drag râdeam, nu altfel), m-am gândit că cel mai bun “bilanţ” ar fi să dau citire unora dintre textele de pe atunci. Aşa se face că am ales două. Ăstea mi-au căzut cu tronc pe moment şi m-am bucurat mai tare de ele.

Prima este o descriere a mea făcută acum vreo 12 ani de unul dintre iubiţii mei, vorbitor de altă limbă, ca urmare textul redat integral va fi în engleză. Evident că era îndrăgostit pe vremea aia de mine şi a scris de bine, dar are şi chestii critice, care, tre’ să recunosc, mă caracterizează. A doua este un fel de scrisoare de dragoste de a mea către un alt iubit, pe care o pun tocmai pentru că uitasem că am scris vreodată astfel de chestii şi, mai ales, că am ştiut scrie aşa siropos şi naiv.

So, la sfârşit de 2012 şi început de 2013, cam asta a fost şi a gândit Laura acum mulţi ani. Nu că m-aş fi schimbat prea tare între timp…

1.

Laura – by G.

Laura is -not- a dreamer. Almost the opposite, she has clear goals that she aims at and she knows very well what she likes and what not. She is well aware of her great social skills and she can be very good in getting what she wants. Rational and pragmatic, some people might call Laura a cold person. But most people are charmed by her humorous and joyful personality. Laura is easygoing and talkative, and a very attentive listener. People instinctively want to talk to Laura.

Laura is a warm person. This warmth expresses itself in her love for children and her faith for her friends. Furthemore, maybe to her own surprise, Laura can loose herself in romance, suddenly fiding herself in the arms of a stranger. 

Laura can make a brilliant partner for somebody who knows when to be rational and when to kiss. There are two dangers of a relationship with Laura: one is that, because of her talkative nature and her tendency to discuss, fights occur about the most bizzare subjects. The second is that it’s not always clear what she expects, and the wrong choice can lead to trouble.

The good sides of the Laura-relationship are innumerous. Examples: she will fight in times of trouble and she easily and naturally accepts affection. She’s very open and honest, and you do not have to be scared of her: she’s an adult and independent person. 

Wow, what a girl”. 

2. 

“De dor

…de ieri seară am un dor continuu de tine. Şi fluturi în stomac. Şi dorinţa de a te săruta peste tot. La ora asta probabil că dormi dus. Dacă s-ar putea, aş veni să acum să mă strecor încet şi cuminte în aşternuturile tale aşa încât să nu te trezesc, m-aş plia aproape de tine în poziţia cu nume de tacâm şi te-aş ţine o vreme în braţe. Nu te-aş trezi. Mă gândesc că nu îţi place să fi trezit aşa, tam-nesam. Poate că te-aş săruta uşor, uşor, cât să nu mă simţi, dar cu siguranţă te-aş lăsa să dormi până când ai vrea tu. 

În timpul ăsta, m-aş mulţumi să mă uit la tine. Mi-ai lipsit atât de mult încât nu cred că m-aş sătura uitându-mă. Şi mi-aş închipui cum ar fi să te am al meu 24 de ore încheiate. Să te pot săruta cât vreau, când vreau şi cum vreau. Să mă trezesc şi să adorm lângă tine. Să pot râde cu tine sau să tac lângă tine. Să pot citi o carte, acceaşi carte pe care o citeşti tu, dar în cealaltă parte a patului. Sau, pur şi simplu, să te iubesc în linişte. 

La un moment dat, probabil că te-ai trezi, aşa, din bun senin. Dar n-aş mai fi acolo, ci într-o altă lumea, mult mai departe şi muuuult mai reală. 

PS: După cum observi, nu m-am gândit că locul de lângă tine ar fi ocupat deja 🙂 “.

 

Acestea fiind scrise, vă doresc un 2013 straşnic de bun! La mulţi ani!

5

Dragă Moş Crăciun,

Aş vrea să pot să cred în ce-am crezut odată, aş vrea să te (re)văd măcar o dată, şi aş mai vrea să fiu din nou copil, să fie totul mai puţin dificil…  Nu eu zic, ci ăştia de la Robin and the Backstabbers, dar ia-le şi mata ca şi cum ţi le-aş spune eu.

Şi mai ia în considerare următoarele:

– aş vrea să faci cumva să simt aşa cum simţeam acum 25 de ani, să nu mai am emoţiile alterate şi îmbătrânite.

– aş vrea să mă ajuţi să îmi uit prejudecăţile.

– aş vrea să pui o vorbă bună acolo unde trebuie ca să îmi găsesc ideea şi, mai ales, motivaţia necesară de a scrie cartea “aia” de care tot povestim cu toţii de atâta timp.

– aş vrea să mă dăruieşti cu răbdarea de a face lucruri meşteşugite şi măiastre.

– aş vrea să mă ghidezi astfel încât să îmbătrânesc frumos.

– aş vrea să îmi aduci în cale oameni care să mă uimească, să mă bucure şi de care să mă îndrăgostesc la fiecare 5 minute, şi iar, şi iar, şi iar…

– aş vrea să îmi dai vacanţe lungi, colorate şi vesele, în locuri neştiute şi nevăzute.

– aş vrea să îmi schimbi un pic modul de a gândi, pentru că m-am cam plictisit de al meu şi vreau să încerc altceva.

– aş vrea să mă sfătuieşti cum să fac să am suficienţi bani ca să-mi renovez toată casa, din cap până-n picioare.

– aş vrea să mă ajuţi să mă îndrăgostesc din nou.

Şi, mai presus de orice, INSPIRĂ-MĂ în tot şi în toate! Am mare nevoie. Foarte mulţumesc.

Cu bucurie,

licurici


11

Bărbaţii români

Zilele trecute căutam pe net ceva despre Stockholm şi am găsit pe un blog (Stockholm stories) un post despre bărbaţii suedezi. Tipa care scria acolo observase că multă lume ajunge la blogul ei căutând informaţii de genul “what are swedish guys like“, “learn more about swedish boys” sau alte astfel de întrebări, aşa că s-a gândit să le facă un pustiu de bine fetelor în cauză şi să scrie despre cum sunt swedish guys.

Am citit postul, evident, şi am observat că, potrivit ei, băieţii ăştia au o tot felul de calităţi şi sunt super mişto, ceea ce m-a provocat şi m-a făcut să mă întreb “dacă eu aş scrie despre bărbaţii români, aş zice oareşce de bine?“. Am încercat şi mi-a fost greu să găsesc niscaiva calităţi la ai noştri, aşa că mi-am provocat aseară prietenele şi prietenii din Karolina să îmi spună fiecare trei calităţi şi trei defecte ale bărbaţilor români. Defectele au ieşit fooooarte repede la iveală. La calităţi însă, am lucrat ceva. Practic, mai mult am luat unele chestii rele şi le-am întors ca să dea “de bine”. So, cam cum vedem noi bărbaţii români aflaţi mai jos.

sursa foto: www.librafilm.net

Pe bărbaţii români nu-i dă frumuseţea afară din casă. Nu sunt genul înalt şi binefăcut, nu au trăsături de zei, ci sunt mai degrabă comuni ca înfăţişare şi uşor delăsători cu fizicul lor. În fapt, după 36-37 de ani, majoritatea bărbaţilor români au aşa-numita “burtă de bere”, cu care uneori chiar se mândresc. Mai mult, ei nu sunt preocupaţi de modă, nu sunt dichisiţi deloc, nu ştiu să se îmbrace bine, ba am putea spune că au chiar o oarecare desconsiderare pentru bărbaţii care pun preţ pe aspectul exterior, catalogându-i cu uşurinţă efeminaţi sau gay. De asemenea, foarte puţini bărbaţi români folosesc parfum, aşa că nu prea dai peste bărbaţi care să miroasă bine. Nu miros nici urât, că de spălat se spală, dar atât.

Bărbaţilor români le place să bea. Sau, mai frumos spus, apreciază alcoolul. Oricând şi cu orice ocazie. Sunt amuzanţi şi povestitori când sunt băuţi, dar după un anumit timp încep să facă glume proaste şi să se dea în stambă, aşa că e mai bine să nu stai în preajma lor. Tot ei adoră femeia, adică sunt afemeiaţi şi înşală cu uşurinţă. Şi culmea, mulţi dintre ei consideră asta o chestie absolut firească şi de nepedepsit, dar dacă o femeie are acelaşi comportament o caracterizează drept curvă. Da, bărbaţii români au unităţi de măsură diferite pentru cele două sexe şi sunt puternic misogini.

Şi nu doar misogini, ci şi intoleranţi cu homosexualii. Cei mai şcolaţi dintre ei nu arată acest lucru, dar intoleranţa e acolo şi le e greu să accepte cu dezinvoltură gay-ul de lângă ei. Pe de altă parte, lesbienele le sunt foarte pe plac, ba chiar au fantezii cu asta. După cum spuneam, unităţi de măsură diferite. Bărbaţii români sunt manieraţi şi nu prea, mai exact nu-ţi deschid uşa la maşină, nu îţi trag scaunul la masă, nu îţi cară plasele, dar uneori îţi ţin haina când te îmbraci şi îţi plătesc câte o cafea sau un vin. Nu sunt generoşi peste poate şi nici nu cheltuie bani cu tine oriunde şi oricând, excepţie făcând cazurile în care au un interes sexual sau vor să se dea mari în faţa prietenilor. Nici cu şarmul şi subtilitatea complimentelor nu stau prea bine, ci sunt destul de direcţi şi fruşti când vor să cucerească o femeie.

Bărbaţii români îşi iubesc mama şi o respectă mai mult decât pe soţie. Ai putea spune, de asemenea, că sunt familişti şi renunţă greu la cea de lângă ei, dar le place să-şi pună ouăle în mai multe coşuri (care să nu ştie unul de altul, pe cât se poate). Tot mai mulţi bărbaţi tineri români gătesc şi asta e cumva de bine dat fiind că tot mai puţine femei tinere românce stau la cratiţă. De altfel, partea asta de îndeletniciri casnice pare să câştige tot mai mult teren în rândul bărbaţilor români, mulţi dintre ei spală vase, haine, aspiră, calcă şi fac tot felul de chestii muiereşti. O fi de bine sau de rău rămâne de văzut în timp.

Bărbaţii români se pricep la fotbal cu toţii, deşi puţini dintre ei sunt genul sportiv şi chiar ies pe teren să dea cu piciorul în mingea aia. Bărbaţii români au simţul umorului, dar multe din glumele lor au caracter sexual şi nu aduc nici pe departe cu umorul fin englezesc, să zicem. Tot ei sunt cei care înjură mult şi colorat, dar o fac atât de natural şi de aşa multă vreme încât femeile nici măcar nu mai observă acest lucru. Bărbaţii români fumează foarte mult şi nu se prea gândesc să-i protejeze pe cei din jurul lor care nu fac acest lucru. Nu le prea pasă.

Pe lângă toate astea, bărbaţii români sunt iuţi la mânie şi le scapă repede mâna când se enervează. Chiar şi cei mai şcoliţi şi fini dintre ei pot, la un moment dat, să-ţi tragă o palmă dacă ei consideră că “meriţi”. De altfel, ideea asta că femeia “şi-o cere” sau “merită să fie din când în când bătută” e extrem de vie în mintea lor şi nu pare să dipară cu uşurinţă. În acelaşi timp poţi spune despre bărbaţii români că-s masculini, şi nu doar pentru că nu-şi rad decât puţini dintre ei părul de sub braţ. Au ei, aşa, un aer viril şi oarecum sexos, deşi unele ar spune că e neanderthalian. Depinde din ce unghi priveşti.

Ai noştri bărbaţi români sunt inventivi şi isteţi, reuşind să facă din nimic ceva. Sau din rahat bici, cum se mai spune. Nu că ar ţine mult timp ceea ce fac, dar pe moment te scot din impas. Tot ei sunt cei mai descurcăreţi bărbaţi din lume şi stau foarte bine la capitolul “inteligenţă primară”, deşi nu şi-o prea cultivă şi ajung mai mult nişte şmecheri decât nişte intelectuali. Despre bărbaţii români se mai poate spune că sunt dârji. Nu ştiu dacă la fel de dârji ca spartanii la Termopile, dar cert e că au o incredibilă cantitate de curaj, cutezanţă şi încăpăţoşenie în ei, iar asta îi transformă uneori, din te miri ce motiv, în mici eroi. Unde mai pui că sunt şi mândri peste poate, chit că nu întotdeauna sunt îndreptăţiţi să fie.

Dacă sunt taţi buni sau nu, nu putem spune. Cert e că nu se dau pe o lume dacă soţiile le nasc băieţi şi sunt mai puţini fericiţi dacă au fete. Până la urmă se împacă şi cu asta, dar după ce mai încearcă de două sau trei ori să vadă dacă nu le iese moştenitorul. De implicat în creşterea copiilor se implică doar cei de la oraş, ca să zic aşa, cu studii, restul neconsiderând asta drept o treabă a lor.

Acestea fiind spuse, aş recomanda bărbatul român vreunei tipe din Vest? Ohhh, da. Nu strică să vadă şi ea un altfel de bărbat, ca să înţeleagă cu ce ne confruntăm noi pe aici. Poate aşa vor aprecia mai mult ce au acasă. ok, ok, just kidding 😀

De bună seamă că asta a fost un joc fără pretenţii de “literă de lege”. Dar e cert că sunt câteva chestii care îi caracterizează în masă şi pe care toate le vedem şi le dezaprobăm. Dacă ar putea pe ici, pe colo unii bărbaţi români să se schimbe, ar fi extraordinar. Dacă nu, asta e. Ne îndrăgostim de ei la fel de aprig oricum. Ce-om face, la urma urmei?

Şi, domnilor, nu disperaţi. În curând voi scrie şi cum sunt femeile românce. Şi nu va fi chiar de bine, ca să zic aşa. 🙂

3

Despre SMS Cluj 2012

Am fost zilele trecute la Social Media Summit Cluj 2012, un eveniment organizat de revista Biz la hotelul City Plaza. Nu am obişnuit ca blogger independent să merg la astfel de adunări pentru că nu le-am considerat necesare, dar acum am bifat şi asta dat fiind că fac ce fac acum. Şi dacă tot am bifat, hai să vă povestesc un pic despre.

De la început tre’ să recunosc că mi-a plăcut că totul a fost organizat simplu şi eficient, fără fiţe, preţiozităţi şi alte complicături. Te înscriai frumos pe site, primeai mail de acceptare, te înfiinţai la eveniment, îţi ridicai badge-ul rapid pentru că erau aşezate ordonat şi pofteai în sală. Sau dacă aveai chef, beai înainte un iaurt Danone, o bere Staropramen sau un whisky Johnnie Walker, prezen’i la locul faptei ca sponsori ai evenimentului. Nu m-am cinstit cu alcool, dar la un moment dat am băut juma’ de Activia cu fructe, dacă chiar vreţi să ştiţi. 😀

Summitul a avut trei părţi, două a câte patru speech-uri de bloggeri şi reprezentanţi ai sponsorilor, iar una de training despre Facebook, ţinută de Alex Negrea, Social Media Manager la BCR. Între speech-uri şi training a fost pauza de masă, oferită de Biz, şi aici mă opresc cu detaliile organizatorice pentru că nu-s chiar foarte importante. Ce era important însă pentru mine era să plec acasă cu niscaiva informaţii noi, neştiute şi necunoscute, or chestia asta a fost un pic cu du-te vino, ca să zic aşa. De ce? Iaca de ce.

În primul rând, cu tot dragul şi cu toată stima mea pentru Adi Hădean (îi apreciez bunul simţ şi felul în care s-a construit pe sine în online), mi se pare cu totul şi cu totul nepotrivit să vii la un astfel de eveniment şi să-mi spui că, de fapt, tu nu prea ai ce discuta pe tema dată pentru că tu ştii mai bine să faci un tort de portocale decât să vorbeşti despre social media. Păi atunci ce naiba cauţi acolo? Refuză-i frumos pe organizatori şi cu asta basta. Sunt perfect de acord cu el că mai bine bucătăreşte decât să dea lecţii despre online, dar nu mi se pare ok să aud asta la un summit despre social media. Sau oi fi eu prea pretenţioasă?

Ce nu mi s-a mai părut ok? Să văd în slide-urile de prezentare ale vorbitorilor greşeli de scriere, litere şi diacritice lipsă etc. Şi aici mă refer la cele ale mult cunoscutului blogger Chinezu şi a jurnalistei-blogger Cristina Bazavan. Înţeleg că sunt oameni ocupaţi şi că, probabil, din acest motiv au scris pe fugă prezentările cu care au venit, dar aş fi vrut să-mi arate un pic mai mult respect. Puteau da o ultimă privire peste ce au scris sau o puteau da altcuiva să o citească şi să le facă corecturile. Eram la un summit de comunicare, la urma urmei, mă gândesc că e esenţial să comunice cel puţin corect în scris, dacă altfel nu.

Iar dacă tot au venit să îmi vorbească despre etică şi îmi prezinte un cod de valori (şi aici mă refer la tânăra Bazavan), măcar să nu facă gafa stupidă de a spune următoarea chestie: “Am decis să nu mai răspund comentariilor răutăcioase de pe blogul meu, dar uneori o mai sun pe o prietenă şi o pun pe ea să răspundă“. WTF?? Asta e măreaţa lecţia de etică pe care mi-o oferă? Păi, în codul meu de valori, asta e un fel de fugă de răspundere combinată cu o doză de ipocrizie şi nu prea are nimic în comun cu etica. Şi dacă aşa stau lucrurile, nu mai bine vii tu şi vorbeşti despre altceva?

Ca să nu mai spun că textele ei cu “internshipul e forţă de muncă gratuită pentru companii” şi “conţinutul original pentru un post pe blog e la un telefon distanţă” pe care le vehicula au fost uşor stupide, ca să nu zic altfel. În primul rând, internii care vin într-o agenţie sau la un ziar (şi mi-au trecut destui prin mână) sunt destul de rupţi de realitate şi trebuie să-i înveţi inclusiv care sunt cele cinci întrebări de bază într-un ştire/comunicat de presă, ca să nu mai spun de cum se face un plan de comunicare şi alte cele. Până să ajungă să muncească cât de cât eficient trece multă apă pe Dunăre şi mult timp productiv din timpul tău.

Apoi, nu toţi bloggerii au şansa să lucreze în presă şi să aibă la dispoziţie numărul de telefon al te miri cui care să-i permită să scoată un conţinut original dintr-o ştire.  Că pot cita autorul unei fotografii sunt perfect de acord, da’ de aici până la a le pretinde să vorbească ei direct cu subiectul în cauză ca să fie “originali” e cale lungă. Ţinând cont de astea şi alte gafe făcute, domnişoara Bazavan a fost o dezamăgire pentru mine. Mă gândeam că poate mai mult şi mi-o închipuiam ceva mai modestă şi mai puţin agresivă.

Mi-au plăcut însă prezentările lui Groparu, Gaben şi Manafu şi am apreciat informaţiile expuse, dar şi modul onest, lipsit de înfumurare şi uneori amuzant în care au apărut în faţa publicului. Am fost, de asemenea, impresionată de dedicaţia, seriozitatea şi minuţiozitatea cu care tipul de la BCR şi-a pregătit trainingul despre Facebook şi cred că a fost momentul cel mai bun şi educativ al summitului.

Dacă ar fi să dau o notă acestei adunări pe teme de social-media ar fi un 7,5. Cu precizarea că mi-ar fi plăcut să văd mult mai multă atenţie din partea femeilor-speakeri la capitolul vestimentar. Bărbaţii s-au arătat mai grijuli cu înfăţişarea lor. Şi ca să trag o linie: un summit de social media înseamnă, de bună seamă, comunicare.  Comunicare vizuală, comunicare scrisă şi comunicare verbală. În aceste condiţii, speakerii prezenţi ar trebui să aibă grijă cum arată, cum scriu şi cum vorbesc. Eu, ca simplu participant, am aceste minime pretenţii de la ei, ca să nu ajung la concluzia ingrată că m-am dus degeaba să-i văd. Sau nu?