…daca ar fi dupa mine, o data la cateva luni i-as pune pe ziaristii romani sa se uite la doua filme. ma gandesc ca asa unii dintre ei si-ar aminti ce inseamna sa faci meseria asta din pasiune si din convingerea ca poti schimba ceva. (e drept ca, in acelasi timp, altor ziaristi le-as da sa citeasca niste carti. in felul asta nu as mai avea surpriza sa aud in redactii care se respecta intrebari de genul „amsterdam e totuna cu rotterdam?” sau afirmatii precum „aqualand e un vechi oras grecesc”).
revenind la cele doua filme pe care le-as face „lectura” obligatorie. primul dintre ele e un clasic in viata – ‘all the president’s men’ al lui pakula. mi-ar placea sa cred ca nu exista jurnalist care sa nu-l fi vazut sau care sa nu fi auzit de scandalul watergate, dar tinand cont ca vorbim de un film din ’76 si de o poveste petrecuta in ’72, exista mari sanse ca tinerele sperante sa le fi ratat (chit ca in facultate le sunt pomenite din cate am auzit). so, pentru ‘necunoscatori’, filmul e ecranizarea cartii jurnalistilor americani de la the washington post, bob woodward si carl bernstein, cei care au investigat afacerea watergate in urma careia presedintele nixon si-a dat demisia. in ’73, ziarul lor a primit premiul pulitzer for public service, woodward fiind considerat si acum cel mai bun jurnalist de investigatie din lume. nu stiu de ce nu se spune acelasi lucru si despre bernstein, ca doar au lucrat cot la cot, dar vorba aia, viata-i nedreapta. in plus, drumurile lor s-au despartit oarecum, woodward devenind un jurnalist destul de apropiat de george w. bush (a realizat vreo 4 interviuri cu acesta, pe durata totala a vreo 7 ore, fiind considerat ziaristul care a „pierdut” cel mai mult timp cu bush). berstein, in schimb, s-a situat oarecum de partea cealalta a baricadei, cerand spre exemplu senatului american, in aprilie 2006, intr-un articol din vanity fair, sa investigheze presedintia bush.
al doilea film nu e inspirat dintr-un caz real, dar e tare bine construit si destept facut. se numeste „state of play” (tradus la noi ‘stare de fapt’) si e semnat paul abbott. este un serial de 6 episoade produs in 2003 de bbc, un thriller politic in care se impletesc interesele corporatiste, legaturile politice primejdioase, relatiile extraconjugale si profesionalismul jurnalistilor de investigatii de la „the herald”. s-ar putea sa fiu subiectiva dat fiind ca, de regula, sunt mult mai atasata de cinematografia britanica decat cea americana, dar acest film m-a captivat mai abitir chiar decat „toti oamenii presedintului”. nu stiu de ce. poate pt ca fiecare personaj in parte e definit precis in complexitatea lui, lasandu-ti impresia clara ca nici unul din cei 6 nu e mai putin important decat celalalt si ca investigatia e intr-adevar o munca de echipa si nu o situatie in care orgoliile jurnalistice se zbat sa creeze vedete. in plus, scenariul e veridic si actual, foarte curat scris, fara cuvinte inutile si cadre in plus, aproape fiecare episod terminandu-se cu o noua intriga care te pune pe ganduri. dar, pana la urma, cum sa nu-mi placa daca joaca bill nighy* (in rolul lui cameron foster, editor al „the herald”), un actor savuros si original caruia nu am ce-i reprosa? l-am vazut prima data in „fairytale: a true story”, iar apoi in „love actually”, „enduring love”, „the girl in the cafe”, „ghidul autostopistului galactic”, „the constant gardener” si „piratii din caraibe – death man’s chest” si de fiecare data jocul lui m-a incantat. e un actor pe cinste.
evident, sunt o groaza de alte filme de acelasi calibru, precum ‘wag the dog’ sau ‘insider’, ca sa le spun doar pe primele care imi vin in minte, dar eu pe astea le-as alege pentru a mai ridica moralul jurnalistilor blazati si care nu mai simt de ce sunt ceea ce au vrut sa fie. vizionare placuta!
[Update – 16 ian ’07] – * nu pot decat sa ma bucur ca am un oaresce fler – preferatul meu bill nighy tocmai ce-a primit ieri globul de aur pentru cel mai bun actor intr-o miniserie sau film de tv („gideon’s daughter”). 🙂
aqualand oras grecesc… hm.. cind iti mai povesteste cineva din redactia ta despre aqualandul asta, da-i si numele, ca asa fac ziaristii profesionisti. fac referire la sursa. in plus, nu e frumos sa dai exemple de prostii scrise chiar la ziarul de unde acum maninci o piine. nu e deontologic. cred ca intelegi cuvintele astea, usor mai complicate. oricum, ce scrii tu, editorial la preturi si promotii, poate face si copilul meu de 6 ani. mult succes. oricum, nu a auzit nimeni de tine. si acum gata, ca am treaba.
super amuzant 🙂 🙂
1. din moment ce stii unde si ce scriu inseamna ca ai auzit de mine.
2. acest blog nu este un ziar ca sa fac referire la sursa, ci un jurnal personal unde pot scrie ce vreau, cum vreau si despre cine vreau.
3. de unde stii ca faza cu aqualand am auzit-o in redactia in care sunt acum? e foarte curios ca te-ai legat de ea si nu de cea dinainte, cu amsterdamul. e licenta ta literara cumva? 🙂 🙂
spor la treaba
astept cu interes sa citesc un articol de al tau. ca asta cu blogul tau vine mai mult dintr-o frustrare, asta e clar. succes, esti inca tinara.
ei, daca esti chiar atat de interesat/a da o cautare cu numele meu pe google si ai sa gasesti „n” articole de-ale mele in ZF, clujeanul, ZC…
cat despre, frustrari… hai sa fim seriosi… 🙂
licurici? 95.000 de raspunsuri. esti tare de tot. esti mai tare decit „viespe”, „viezure”, dar „vierme” te bate. ZF, ZC, CJ??? uau, am picat pe spate. BV, LOL, BRB!!
milkyway, daca stii unde scriu editoriale, ar trebui sa imi stii si numele real. iar daca nu il stii, il poti afla din aproape in aproape de pe net asa cum ai gasit blogul asta. tre’ sa-ti fac un desen sau esti suficient de destept/desteapta si te descurci? iar cand ai sa gasesti numele si articolele o sa intelegi si ce inseamna ZF, ZC si Clujeanul…
chiar mura in gura nu-ti dau ca nu ma intereseaza daca ma citesti sau nu, sincera sa fiu.
have fun 🙂
Asta da polemica 🙂
pai, nu? 🙂 ca sa vezi pe ce imi pierd timpu’…
hai ca deja te-am facut vedeta. prea multe comentarii. pa
vaaai, iti foarte multumesc! daca nu erai tu, nu ma cunostea nimeni si muream frustrata. :):):)
hahahhahahhaha, vorba crudutzei in astfel de situatii: „amice, esti idiot!”
ioi, in ce te-ai bagat, draga licurici!!! cred ca ai calcat rau pe coada pe cineva, sper sa nu primesti amenintari si bomba pana ma intorc io sa fac regula la cuj si in tzara:)).
se pare ca antagonistul tau face parte din clasa, familia, specia dobotoacelor inrudite cu fenomene ca vadim tudor&co care urla si ameninta atunci cand in sfarsit ceva just isi face loc in parlament.
e grav, oricum… idiotii dracului de romani prosti!!!!
ma adresez anonimilor care-si baga coada unde nu le fierbe mitocaneala. (acuma-s tare nervoasa pe niste chestii romanesti si de-aia orice vibratie mai acuta de idiotzenie ma face sa sar in sus)…
ooo, cu mitocaneala asta ma descurc eu. 🙂 important e sa vii tu mai repede pentru ca am nevoie de tine din cu totul alte motive. le stii tu….
ioi tu. ioi letitia ce vocabular ai. unde faci tu reguli? „la cuj” si in tzara? lasa-ma sa ghicesc. esti la cules in spania si-ti povesteste licurici intamplari din lumea „dobotoacelor”?
milkyway, chiar daca s-a grabit cand a tastat, fii sigur/a ca letitia e cu cel putin 10 clase deasupra ta. felul in care ai reactionat la textul meu, lipsa de logica in afirmatii si faptul ca te-a deranjat ca nu am dat numele sursei in loc sa te deranjeze incultura celor care cica ar fi ziaristi, ma fac sa cred ca nu ii ajungi prietenei mele nici macar la degetul mic.
dar ai avea sanse sa devii foarte bun prieten/a cu persoana „aqualand”, daca nu esti deja. macar asa s-ar explica reactia stupida pe care ai avut-o.
iar daca lucrezi in presa clujeana, cum am eu impresia, si sustii astfel de personaje inculte, e de-a dreptul trist.
ps: letitia e in milano, la un masterat de scenaristica. asta pt cultura ta generala.la revedere.
vai cate frustrari pe metru patrat, nu-mi vine sa cred ce citesc!!!!!
hahahahhhaaaa!!!!!!!!!!!!!!!!!1111111111
… de fapt eu fac trotoarul la milano si prietenele mele de la cluj mi-au fabricat doar un alibi…
insa au dreptate cand spun ca-s cu 10 clase deasupra ta, pentru ca eu macar „fac trotoarul la milano” in loc sa il fac la cluj, unde banuiesc ca il faci tu, fie ca esti baiat sau fata..
eu cred ca esti fata, ca altfel nu ti-ai expune frustrarile acumulate pe un blog feminin in stil mare.
… scuze ca ma cobor la nivelul tau, asta era si intentia. lafel imi justific si limbajul mitocanesc din mesajul precedent de sustinere a licuriciului… si imi cer scuze pentru erorile de dactilografiere. capita…
chiar si la corectorii ziarelor clujene… ii iert chiar si pe cei din categoria „aqualad” – frecventi in presa, nu doar romaneasca, din pacate sau din fericire… – in conditiile in care nu se complac in idiotzenie… si iar imi vine sa ma enervez. si cum oamenii cu care am aici de-a face is prea de treaba si nu-i pot injura, va transmit voua, idiotilor de acasa,… pe… ba nu, nu va injur ca vine craciunul si e o chestie care depaseste tampeniile noastre.
ps. in plus, n-ai niciun pic de umor din pacate, draga Numele.
daca as fi adepta psihanalizei, din fericire nu-s pe deplin, as spune ca pseudonimul „numele” ascunde tocmai frustrarea lipsei sale, mai degraba a recunoasterii:)) hahahahha!!! ce imi place cand is malitzioasa, ar trebui sa fiu mai des… de exemplu, la cluj nu-mi placea ca nu prea aveam antipatii puternice.. a trebuit sa vin aici ca sa mi le creez.. ce tare!!!
Incredibil
Da’ multi frustrati mai sunt pe lumea asta
In fine, sa revin la subiectul postului tau, Licurici. May I?
Pot sa mai dau o sugestie tinerelor sperante? (Parca m-as baga si pe mine in oala asta)
Good night and good luck. Mai ales finalul. Merita.
🙂 ai vrea tu sa mai fi tanara speranta
si DA. „good night, and good luck” e foooarte bine facut. george clooney se dovedeste un regizor destept, de bun simt si care stie despre ce vorbeste cand vine vorba de puterea presei. da’ e de inteles dat fiind ca taica-sau a fost jurnalist. 🙂
nu erau aici mai multe comentarii? stiu ca lasasem si eu unu… de ce le-ai sters?
ba erau. le-am sters pt ca fata care se tot baga in seama pe aici incepuse sa imi jigneasca prietenii si sa-i puna pe altii sa scrie in locul ei. se lungeau discutiile aiurea. so…
apoi bine ai facut. eu o stiu pe tipa asta si e o mahalagioaica plina de fite.
whatever….
da! am acordat prea mult timp si spatiu unei cauze pierdute.