adevarul lui brouwers

…”cel mai bun lucru pe care oamenii si-l pot dori unul altuia este sa nu inceapa sa se iubeasca”. e statusul pe care, de cateva zile, o alta prietena de-a mea, bianca, si-l pune pe messenger. e un citat din “rosu ucigas” de jeroen brouwers, iar ei ii place la nebunie. pe mine ma intristeaza constatarea in cauza, dar nu pot sa nu-i dau dreptate.

atunci cand iubesti, te schimbi. si, cel mai des, in rau. femeile cel putin, o iau razna cu totul. chiar si cele mai calculate, calme si relaxate femei din lume, in momentul in care intr-adevar iubesc devin geloase, suspicioase, posesive si isterice. si daca, de obicei, nu prea iti batzi capul cu chestii de gelozie sau control, atunci cand ajungi sa iubesti cum n-ai mai iubit, faci cele mai reprobabile gesturi posibile. te uiti in mailuri care nu sunt ale tale, citesti sms-uri care nu-ti sunt dedicate, banuiesti, iscodesti, rascolesti lucruri care nu trebuie rascolite…

bineinteles ca am facut si eu asta. si nu cred ca exista vreo tipa care sa nu fi facut, macar o data, ceva de genul asta. mda… acum cand ma gandesc retroactiv, am fost o pacoste. nici macar eu nu m-as fi iubit, daramite altcineva. e drept ca am si avut motive, dar mi le-am si cautat. de parca faptul ca iubeam mi-ar fi dat toate drepturile posibile. (regula: faptul ca iubesti nu-ti da mai multe drepturi asupra celui pe care il iubesti decat au altii). din acest motiv, brouwers are dreptate. atunci cand NU incepi sa iubesti, esti fericit. iar asta suna al naibii de trist.

6 thoughts on “adevarul lui brouwers

  1. …nu m-am inghesuit sa scriu despre asta pentru ca si asa e plin netul, ziarele si tv-ul de ei.ย  maxim, ce sa mai zici? atitudinea generala printre ziaristii de aici este: “no, era vremea sa se intample si asta”. semnificativ, nu? ๐Ÿ™‚

  2. Ziua in care am plecat de la “Ziua de Ardeal” ramane si azi undeva in topul zilelor mele preferate :). Mihnea, merci inca o data! ๐Ÿ™‚ (ca tot mi-a zis Laura ca-i citesti blogul).
    Nu imi pare rau de nimic din ceea ce li se intampla, dimpotriva, astept sa-i vad langa Man si pe cei care au fost foarte langa el atatia ani si care, prin ceva “miracol”, vad ca acum scapa….

  3. ana draga, este frumos ca ai plecat de la “Ziua de Ardeal”. intrebarea este ce ai facut cat timp ai lucrat acolo. ai facut cumva niscaiva lucruri care au compromis etica jurnalistului ana sau te-ai pastrat dreapta ca bradul si ai scris doar la rubrica “stiri internationale” (vorba vine)? intreb si eu..

  4. DA, cam asa se intampla de-obicei.

    Totusi io cred ca iubirea poate mai mult. Adica in primul rand isi arata coltzii dimensiunea posesiva, care vine din dorinta de celalalt, care e o chestie misto de fapt. Adica ajungi sa recunosti un “tu” fara de care nu mai potzi sa traiesti ca si “eu” bucuros si plin.
    No, dar apare apoi o rascruce: una in care o iei pe aratura si ajungi sa-l ucizi prin devorare pe celalalt.
    Si alta, care e super-anevoioasa, in care iti stabilesti un raport de forte gravitational-centrifuge in care nimeni nu moare, da poate creste.

    Acuma e nevoie ca cele doua “entitatzi” (:))sa se potriveasca in nuclee, fortze si esentza etc. si sa urmeze aceeasi traiectorie.

    Io am vazut (putzine, e drept) cupluri care au ajuns la intelepciunea unei iubiri rare, care dospeste frumos pe masura ce trec anii, nu se mucegaieste.

    Deci solutzia nu e ne-iubirea (solutzia cinica si nihilista), ci sa accepti provocarea si sa-l primesti pe celalalt care este un altul (sa-i iubesti in toata libertatea lui). Da catzi inteleg si fac asta?
    Io as putea vbi foarte frumos despre iubire, dar nu stiu cat is dispusa sa dau (nu ca investitie sentimentala, ca aia e usor, ci ca si incredere si abandonare).
    Da trea sa remarc “generozitatea” confesiunii tale. adica daca spui chestiile astea pe blog, io cred ca e o mare reusita in toate sensurile. u know

Leave a Reply

Your email address will not be published.