globalizare de alimentara

…odata cu deschiderea multasteptatului cora, mi-am adus aminte ca urasc supermarketurile. la fel de mult ca si mall-urile, de altfel. genul asta de comert imi da senzatia clara de indobitocire a “maselor largi, populare” si de pierdere a identitatii. eu prefer sa iau painea de la brutarie, vinul de la vinoteca, merele de la aprozar, iaurtul de la magazinul napolact si ziarul de la chioscul de ziare. asa cum imi placea cand in olanda plateam cu guldeni, in franta cu franci si in spania cu pesetas. e poate superficial sa fac asocierea intre globalizare si supermagazinele astea, dar pentru mine cele doua notiuni se aseamana foarte mult. e aceeasi “unitate prin diversitate” in ambele. absolut de plict.

ps: bunul simt imi zice ca ar fi  trebuit sa scriu despre subiectul zilei, vosganian. mi s-a facut lehamite insa de toata vanzoleala asta, chit ca initial m-am enervat cand am vazut cum suntem luati de prosti pe fatza. peste noapte, exact in momentul cheie, apar niste “dezvaluiri de senzatie”. ma leshi…..

3 thoughts on “globalizare de alimentara

  1. Io cred ca exact aceleasi produse le cumperi de la supermarket, ca si de la aprozar, brutarie etc, atat ca acuma sunt sub acelasi acoperis. Lumea de azi e comoda si grabita, nu are chef sa se plimbe cu plasa de la un magazin la altul.

    Cat despre Olanda, Spania si Germania, or fi avand ele moneda unica, dar nu vor deveni in veci Statele Unite ale Europei, stai linistita 🙂

  2. bineinteles ca sunt cam aceleasi produse. 🙂 nu de asta era vorba. ma dispera faptul ca se pierd plimbarile de la un magazin la altu’, discutiile cu vanzatorii care te stiu de o viata, savoarea micilor magazine personalizate, ca sa zic asa, toate amanuntele astea care iti colorau viata si care dadeau un anume stil de a fi, creau un mediu familiar, cu repere si implicit valori. stii ce vreau sa zic, nu? 🙂 si doamne fereste sa devenim SUE 🙂 🙂

  3. Da, mai ales in orase ca si Clujul, unde distantele is mai mici, mi se pare ca e mare pacat ca se pierd chestiile astea.

    Si tata e fascinat de pietze si magazine si intotdeauna are propriii furnizori, si fiecare baba, mos sau tanti de la tejghea sau taraba e aleasa pe spranceana, in functzie de gradul de avem nevoie de smantana, dar daca el ce prin piatza si se intalneste cu tanti Lenutza din Arad, musai sa ia smantana sau lactate de la ea.
    Daca trece pe langa nea’ Marcu din Maistiueiounde, trebuie sa ia ardei, chiar daca nu-icea mai buna marfa.

    Si cand am fost cu el la Arad mi-am dat seama ca testeaza mai intai omul si apoi produsul. M-am minunat cand am vazut ca o stat juma de ora sa tot guste vinuri la un tzaran si ana la urma nu o luat nimic, pentru ca nu i-o placut omul. Si apoi o mers la un nene vecin si de-acolo o cumparat in 5 minute:))
    Noroc ca era chiar bun vinul.

    Si faza asta cu targuitul si taclalizatul cu vanzatorii nu mai poate exista in epoca supermarketurilor.
    Tanti de la casa nici nu se uita la tine, numa tasteaza.
    Nu mai exista comunicare, nici macar schimbul de fluide psihologice pozitive sau negative intre cumparator-vanzator.

    E ca si in “Momo” de Michael Ende, cu domnii cenusii care fura timpul si oamenii isi construiesc fast-fooduri si nu mai au cand povesti, comunica, de fapt trai.
    Unde mai pui ca din cauza cardurilor ne moare caritatea si norocul. Adica nu mai dai la cersetori 5 bani ca nu mai ai hartii si monede si nici nu o sa iesi din masina sa iti scoti cutiile cu paine ambalata ermetic sa ii rupi o bucata si lui:))) Apoi, norocul nu-si mai poate exercita cum trebuie “menirea”, pentru ca nu mai ai sanse sa gasesti pe strada 500.000, 10 euro sau 100 de dolari.

    Doar ghinionul poate aparea, cand tzi se defecteaza cardul sau shmenaresc romanii bancomatele.
    HAHAHAHAHAHAHA!!!!

    Unde mai pui ce criza sociala o sa apara de la desfiintarea institutiei aprozarului.

Leave a Reply

Your email address will not be published.