poarta din vecini si premierele

…primul lucru pe care il vad pe geam, dimineata cand ma trezesc, este poarta din vecini. din lemn masiv si fier forjat, cu stalpi si bolta din caramida rosie si cu un corcodus alaturi, poarta din vecini este una dintre cele mai frumoase porti din orasul meu. cand te uiti la ea ai impresia ca esti undeva, intr-un sat batran din sudul frantei, spre exemplu, si nu in plin centru al unui oras imbacsit de masini… ma gandesc uneori – mai ales cand anotimpurile se citesc pe corcodusul de langa poarta – ca le-as putea rupe bilete la intrare prietenilor care vin si se uita pe geamul meu, atata este de izbutit spectacolul portii din vecini. ei, bine, aceasta mica bucurie zilnica sta sa se termine. motivul? romanesc, evident. pe scurt: doamna doctor care locuieste in casa cu poarta respectiva si-a cumparat o masina. da’ nu una mica, de oras, care ar fi fost suficienta pt ea si singura fiica pe care o are, ci o skoda felicia, mare, alba si impozanta demna, chipurile, de o doamna doctor. problema este ca masina este atat de mare incat doamna doctor nu poate sa intre cu ea in curte pe poarta respectiva. si ce s-a gandit doamna doctor? sa demoleze minunata mea poarta si sa faca una noua, moderna, pe care sa incapa skoda. deocamdata, e in faza de primire a autorizatiilor de constructie. nu imi fac iluzii ca nu le va primi…..

…am o problema cu premierele. de orice fel, dar mai ales cele teatrale. problema mea e ca nu inteleg de ce se inghesuie lumea la prima reprezentatie a unei piese?? (nu ma refer aici la cei care merg la premiera doar sa fie vazuti, ci la cei care chiar inteleg ce se intampla pe o scena) am avut discutia asta deunazi pe mess cu un bunul meu prieten andi, si el era de parere ca, la premiera, ai parte de cea mai buna interpretare posibila. ei bine, eu una zic ca se inseala. e ca si cum ai face sex prima oara cu un partener nou. nu-ti iese din prima decat daca ai noroc cu caru’. altfel, presiunea e atat de mare de ambele parti, fiecare vrea sa-l impresioneze pe celalalt in egala masura, incat de cele mai multe ori, prima oara e doar sex si nimic mai mult. recunosc ca pot exista si exceptii care iti raman o viata in minte (asa-numitele de andi “dulci scapari”), dar astea nu fac totusi decat sa confirme regula: premierele sucks. a doua oara e mai bine.

Leave a Reply

Your email address will not be published.