Blogul Licuricei

…aseara m-a rasfatat mike stern. nu va ganditi la prostii. coordonatele fizice au fost foarte bine delimitate: el pe scena alaturi de bob franceschini (sax), anthony jackson (electric bass) si lionel cordew (drums), iar eu undeva in sala teatrului national alaturi de fana (o prietena fascinata de avioane), lehel (un prieten fotograf) si grindean (un bun amic). in jur, alte cateva sute de clujeni. cu toata distanta si cu toata lumea de fatza, m-am simtit rasfatata. fara sa vreau, mi-am permis luxul de a ma intoarce in timp, intr-un octombrie trecut, si de-a simti din nou ca iubesc intr-un mod imposibil si cozian. iar asta dupa ce, o vara intreaga, am incercat sa imi reprim si sa-mi gestionez sentimentele tocmai pentru a putea trai. nu stau sa-mi dau cu parerea despre noul album al lui stern – „who let the cats out?” – pentru ca nu-mi sta in putere. nu sunt abilitata, vorba aia. pentru asta exista virgil mihaiu sau roland szekely. eu stiu doar ca, pentru aproape doua ore, in seara in care pisicile lui mike stern au calcat in teatrul national, psihoterapia mea s-a dovedit inutila. si nu mi-a parut deloc rau.

ps: raspunzator pentru tot festinul asta muzical e bunul meu prieten andrei, care s-a dat de trei ori peste cap si mi-a dat cate invitatii am dorit. foarte multumesc, domnule. 🙂