…dragul meu prieten scripi (un tip porno-shic, destept si cu o memorie de elefant totodata), spunea acum vreo doua seri, pe cand ne aflam in insomnia si discutam despre lume si viata, ca blogurile sunt „exhibitionism si work in progress”. nu m-am recunoscut in prima parte a afirmatiei, dar nici nu m-am straduit sa combat cele spuse pentru ca nu le-am perceput ca pe o critica la adresa celor care isi pun mintea pe un blog. era o simpla constatare, fara de rautate sau dezaprobare. (n-avea cum fi altfel dat fiind ca scripi este un admirator neconditionat al oricarei manifestari care, printr-o forma sau alta, poate fi legata de sex. 🙂 ). dar azi m-am ciocnit din nou de aceeasi afirmatie, de data asta citind editorialul lui umberto eco din business magazin. aducand pe tapet o polemica din presa italiana, eco aminteste spusele unui poet laureat care considera mare parte din poezia de pe internet „exteriorizari emotionale ale prostilor satului”, iar blogurile „facute in principal de exhibitionisti”. nu sunt chiar atat de citita incat sa-mi dau seama cine e poetul in cauza si nici nu cred ca scripi l-a rasfoit in prealabil ca sa-i copieze spusele. faptul ca am intalnit aceeasi afirmatie la un interval de doua zile, la doua persoane diferite (trei, de fapt, ca eco parea a fi de aceeasi parere) m-a pus pe ganduri. sunt oare exhibitionista si aceasta este forma in care am ales sa ma manifest? mai exact, sunt maniaca in a ma expune ostentativ in public, in dorinta de a obtine admiratia celor din jur? evident, nu scriu doar pentru mine si evident, imi place cand plac, dar in ce masura acest lucru este rau (pentru ca, spre deosebire de nuditate care nu deranjeaza publicul, exhibitionismul deranjeaza si este perceput ca un lucru negativ)? in acest moment, nu am un raspuns. insa mi-e greu sa ma percep ca o exhibitionista. am doar un blog. s-atat.
scrippie: mersi papushe
scrippie: ca ai scris de mine pe blog
scrippie: daca mai scrii inca o data deja l-am egalat pe andi
licurici: esti foarte politicos
licurici: inseamna ca nu ti-a placut
licurici: :))
scrippie: ei, mi-a placut
licurici: oricum, de tine am scris mai frumos decat de andi
scrippie: pai da
licurici: nu stiu daca ai observat
licurici: ca sa nu spun ca deja ai starnit invidii 🙂
scrippie: am citit
scrippie: m-am bucurat ca l-ai facut pe andi ciudat 🙂
licurici: cum am postat textul cu m-a apelat un prieten, andrei, sa-mi zica „de mine de ce nu scrii niciodata ca sunt destept si porno-shic?” 🙂
scrippie: hahaha
scrippie: pai trebuia sa-i raspunzi ca pentru ca nu e
scrippie: eu ma duc la film la victoria de la 8
scrippie: nu vii?
licurici: ca altfel da prost :))
licurici: ce film?
scrippie: hirtia va fi albastra
licurici: nu ma duc la filme romanesti
scrippie: hmm, naspa
scrippie: cica e foarte bun filmu
licurici: poate ca
licurici: dar eu nu pot sta sa ascult romaneste in sala de cinema. sechele de pe alte timpuri
licurici: si mi se pare ca suna fals
scrippie: un film nu poate decit film bun sau prost
scrippie: restul e o timpenie: filme romanesti, comedii, de groaza etc.
scrippie: si eu am auzit ca asta e un film foarte bun
licurici: eu nu zic ca sunt proaste. pur si simplu ma irita sa aud pe ecran limba romaneasca. si actorii romani joaca teatru in film si asta imi displace
licurici: sunt falsi, fortati. mie asa mi se pare
scrippie: cacat
scrippie: nu-ti place sa auzi limba romana ok, singura rezolvare, vorba cuiva, e change country
scrippie: ca e vorbita pe strada, la teatru, in film, la aprozar
scrippie: tot limba aia e
scrippie: o sa scriu pe blogu tau ca eu is un fost coleg de servici si un actual coleg de snobism (la modu ca mergem impreuna la concerte de jazz, la filme de arta si artele)
licurici: adica definesti ce inseamna snobism in cazul nostru? (si nu am zis ca nu-mi place sa ascult romana pe strada, mai)
scrippie: pai o sa zic ca sintem niste nenorociti de snobi pina la urma si ca tu esti putin si mai snoaba ca mine, ca scrii pe blog de evenimentele la care mergem impreuna
licurici: :))
licurici: asa sa faci 🙂
licurici: baga-ma pe mine in fatza sa te scoti
licurici: si sa pari tu ala cool
licurici: acum dupa ce m-ai facut exhibitionista poti sa ma faci si snoaba, ce naiba 🙂 🙂
scrippie: si o sa zic ca pe blog esti un fel de sarah jessica parker de cluj, din sex in the city, numa ca fara super-gagicile alea misto pe post de prietene
licurici: cum adica? nu am prietene misto?
scrippie: si putin mai provinciala
scrippie: pai ai, da nu umbli toata ziua cu ele, ca parker
licurici: acum fa-ma si provinciala, taran ce esti 🙂
scrippie: hihihi
licurici: nu ca n-as fi :))
licurici: dupa ce ca eu scriu asa de frumos de tine si dupa ce te-ai RUGAT de mine sa te fac vedeta, acum mi-o tragi
licurici: minunat :))
scrippie: pai nu ti-o trag, o sa scriu ce-mi vine acuma in cap viss-a-vis de blog
licurici: ok. da-i drumu
scrippie: daca vrei nu mai scriu, decit sa stergi ce-am scris
licurici: nu sterg, mai, nimic
licurici: doar nu crezi ca te cenzurez
licurici: simte-te liber
licurici: 🙂
licurici: auzi, cu cine votezi la mari romani?
scrippie: cu nimeni
scrippie: ti-am zis ca-s monarhist, eu l-as vota pe carol sau pe ferdinand
licurici: da’ nu-s romani :))
licurici: pai si eu sunt monarhista
licurici: da’ ma gandeam ca l-as vota pe cuza
scrippie: da nu o fac pt ca sint de parere ca pina la urma campania asta a fost facuta pt imbunatatirea cunostintelor de istorie, arta etc. romaneasca, nicidecum sa faca un top ten, top five, new entry etc.
scripi: gata, am scris comentariu pe blog
licurici .: o sa intru sa vad. la un mom dat mi-a trecut prin cap ca o sa pui discutia noastra
licurici .: da’ banuiesc ca poti mai mult de atata
licurici .: 🙂
scripi: hahaha
licurici .: stai sa vad
scripi: pai mi-era lene sa scriu
licurici .: AI POSTAAAAT CONVERSATIA!!!!
licurici .: 🙂
scripi: doar stii ca-s un tip super-lenes
licurici .: ce previzibil!!!!! 🙂
scripi: ei, nu o postam daca nu era o conversatie misto
scripi: care sa ma avaantajeze hihihi
licurici .: 🙂 🙂
scripi: plus ca intotdeauna cind am avut o discutie misto pe mess mi-a parut rau ca n-aveam unde s-o public
scripi: acuma am avut hihihi
licurici .: 🙂
Păi după logica asta oricine îşi publică memoriile e exhibiţionist… Eco îmi place mult, dar în afirmaţiile astea e surprinzător de rău. Cât priveşte „proştii satului” :D, dacă orice sat îşi are proştii, de ce nu şi cel global…
scripi e liviu scripcaru din vatra dornei si de la clujeanul de acum 5-6 ani??? 🙂
auzi, laurici, ca tot am citit conversatia voastra, cum esti tu, draga mea, anti-europa si pro-romania, si nu-ti place limba romana la film? Uite, ala „A fost sau n-a fost” mi s-a parut excelent, autentic si ne-fals. Io savurez limbajul din filmele romanesti…mai ales cand injura cate una cu naduf…
cate despre exhibitionism si nudism, io-l prefer pe asta sub forma de cuvinte si mi se pare de admirat, cand oamenii pot sa fie sinceri in fata atator necunoscuti; si daca esti jurnalist, aproape automat iti faci un blog, ca bineinteles ca iti place sa dai oamenilor de citit…sau nu?
da, scripi e liviu. 🙂
si nu sunt anti-europa! sunt anti-globalizare, ceea ce e o MAAARE diferenta. europa imi place (mai ales asa cum era inainte de moneda comuna). la fel si limba romana. daca citeai atent ai fi vazut care era problema mea: filmele romanesti de azi mi se par fortate. nu avem scoala de cinema, ci de teatru si asta se vede. da’ suntem cool in teatru, e drept. insa felul in care actorii rostesc cuvintele, cum intoneaza, modul teatral (nu in sens de afectat, ci in sens de scenic) in care joaca in film nu imi place. culmea e ca ma uit cu placere la filmele romanesti dinainte de ’89, dar asta pt ca exista o oarecare nostalgie a faptului ca erai singurele chestii de care ne bucuram pe atunci. chiar daca sunt la fel de teatrale. 🙂 no, am si eu piticii mei. n-am zis ca sunt perfecta daca am blog :):):)
asta cu exhibitionismul mi-a dat de gandit pt ca m-am intrebat de ce am nevoie sa fiu sincera in fata atator oameni? ce imi lipseste si de ce vreau sa fiu citita? oricum, sunt genul care spun tot ce mi se intampla prietenilor, de ce trebuie sa le mai spun si necunoscutilor? dezgolirea asta sufleteasca si, pana la urma sinceritatea, o fi o forma de exhibitionism? si pana unde poti merge pe un blog, la urma urmei? no, complicat…. 🙂
ai un blog interesant.Dar e foarte greu de citit. Sparge si tu textul in mai multe fragmente. Pur si simplu pare o fraza neterminata sau un kilometru de text.
In general pe net se citeste greu.
🙂 mie imi place asa cum e. il sparg doar in situatiile in care simt ca o cere textul. oricum, esti primul care s-a plans. si, pana la urma, cred ca nu trebuie sa fie chiar totul pe lumea asta mura in gura. fara suparare…..
cred ca gradul de exhibitionism e variabil. daca iei de exemplu blogurile in care sunt postate majoritar chestii voit socante sau la limita principiilor generale, da, acolo e exhibitionism observabil cu ochiul liber.
dar asa, acest principiu poate fi extins la aproape orice. de la simplul fapt ca ne imbracam in mare parte pentru a fi vazuti si admirati pana la faptul ca toti artistii fac ceea ce fac pentru ceilalti. daca U. Ecco nu se include si pe el in categoria exhibitionistilor, inseamna ca e un mare ipocrit. cartile lui sunt scrise de el pentru cititori, pentru a fi cumparate, citite si comentate.
cat despre partea cu prostia… s-avem pardon. nici in bransa lui nu sunt toti genii, din contra. dar doar printr-un astfel de contrast ne putem da seama ce e bun si ce nu.
ca sa fiu malitios pana la capat, as spune ca tocmai afirmatia lui este exhibitionista, prin faptul ca e destul de provocatoare pentru a atrage atentia celor din jur.
Stai linistita, ca si pe plaiurile mioritice sunt cunoscatori in ale jurnalismului care dau cu pietre in noi. Problema lor! Sper ca nu o fac din invidie…
Am protestat si eu impotriva discriminarii bloggarilor de catre batranii lupi de mare ai jurnalismului pe annadarie.wordpress.com. Si sa stiti ca nu e exhibitionism linkul meu!:)