Blogul Licuricei

…de vreo trei saptamani asist la nasterea unei trupe de jazz. este vorba despre trei elevi de la liceul de muzica – un violonist (radu dunca), un chitarist (marian balan) si un contrabasist (dumi), care iubesc jazzul interbelic, sunt al naibii de talentati si care s-au apucat de cantat initial pe strada. acum au reusit sa isi gaseasca adapost intr-o cafenea din centru, pe nume bellini. intre timp au schimbat si vreo trei nume – trio nu-stiu-cum, bellini band, sin techo jazztics… acum s-au oprit la varianta scurta a celui din urma, ‘jazztics’. sper sa ramana aici pt ca deja devin confuza. ca sa nu mai spun ca saptamana trecuta si-au mai adaugat un om in trupa – un oboist (vali), asa cam ori de cate ori ma duc sa-i ascult, nu stiu exact peste cati voi da si cum se vor numi. stiu insa sigura ca voi avea parte, de fiecare data, de un ‘minor swing’ pe cinste. si, bineinteles, de un… ceardash, pentru ca intotdeauna se gaseste cineva din cafeneaua cu pricina (una extrem de fitzoasa, de altfel) care, la finalul celor 40 de piese de jazz, sa ceara un ceardash drept bis. n-am inteles niciodata de ce. cu siguranta, ceva imi scapa din viatza asta…

ps: am uitat sa spun ca violonistul este castigator al ‘lirei de aur’. de-aia ii iese ceardashul atat de bine 🙂