Blogul Licuricei

…totdeauna mi-a placut muzica populara evreiasca. ba chiar si evreii ca natzie mi-au fost pe plac, pana nu au sarit calul cu bombardarea libanului. (in paranteza fie spus, nu am fost, insa, niciodata incantata de faptul ca toata lumea trebuie sa aiba grija ce si cum vorbeste de holocaust ca nu cumva sa ii jigneasca. e suparator, totusi, sa vezi cum doar de mortii lor are un Pamant intreaga grija. e condamnabil ce li s-a intamplat, intr-adevar, dar sa ma ierte d-zeu, pentru nativii americani care au fost, la randul lor, decimati pe capete, nimeni nu-si cere niciodata scuze, spre exemplu. in plus, nici acei putini amerindieni care au mai ramas nu ridica vreodata pretentii ca si popor si nici nu-i baga nimeni in seama). dar, revenind, muzica evreiasca imi place si din acest motiv am fost in seara asta la casa tranzit unde concerta vienna klezmer band, o trupa de evrei austrieci, unguri si rusi. si am reusit sa ma enervez. mai exact, m-am simtit ca un roman sarac in imperiul austro-ungar, atat de sarac incat nimeni nu-l baga in seama. de ce? pai, de-aia pt ca liderul trupei vorbea in germana cu publicul dupa fiecare piesa, iar traducerea era in maghiara. si atat!! iar eu, imi cer scuze cu umilinta, dar nu stiu nici maghiara si nici germana. asa sunt eu, mai proasta. nu se prind limbile aspre si bolovanoase de mine, oricat ma straduiesc. in prostia mea nu mi-a venit, totusi, sa cred ca nu era asigurata traducerea in engleza, de exemplu, ca in romana nu indraznesc sa mai am pretentia. (ma intreb, totusi, nu s-au gandit oare organizatorii ca vor fi romani in sala, tinand cont ca era un concert ce avea loc… surprise!… in romania?). norocul meu a fost ca am stat langa loli, tziganul ungur care tzinea ore de romanesh, pe vremuri, in music pub, asa ca am avut parte de translator. in romaneste, ca nici romanesh nu stiu. inca.

…macar de-ar fi fost un super concert, da’ n-a fost.

…si, uite-asa, cu faze de-astea se duce toleranta mea pe apa sambetei.