…nu inteleg de ce oamenii isi parcheaza masinile pe trotuar si mai ales de ce naiba le aseaza pana langa zidurile cladirilor in loc sa le puna, frumos, langa bordura. si mai ales cand ploua, ca azi, de exemplu… oare isi inchipuie ca in felul asta stresinile de deasupra le vor feri de apa din ceruri?? sincer, ma cam indoiesc. la o adica, parcatul asta pana in buza casei e o lipsa de respect vizavi de umblatorii ca mine. din cauza asta imi vine uneori sa iau un cui si sa zgariu toate masinile care troneaza pe trotuare. n-as rezolva nimic, dar macar mi-as descarca frustrarile…
…maica-mea are o pasiune pe care nu o pricep defel: ceasurile. daca ar fi dupa ea, ar pune cate un ceas in fiecare camera, pe fiecare perete, pe fiecare masuta si inclusiv in baie (unde, de altfel, a si intentionat sa puna unul, ca sa stie cat timp trebuie sa stea in cada atunci cand face nu stiu ce fel de baie (?!?!) noroc ca am oprit-o la timp). vrea sa stie mereu cat e ora, de parca s-ar teme ca nu mai are suficient timp pe Pamantul asta. azi, de exemplu, a mai cumparat un ceas pe care are de gand sa il aseze „undeva pe veranda”. nici nu vreau sa ma gandesc unde anume pe veranda. partea proasta e ca nici nu pot sa-mi dau cu parerea despre noua ei achizitie (care, intre noi fie vorba, e un kitsch absolut), ca s-ar supara foc pe mine. asa ca nu-mi ramane decat sa stau sa privesc cum ne invadeaza ceasurile. care mie, una, nu-mi plac defel. da’ defel. nu am avut, nu am si nici nu o sa am niciodata asa ceva. nu am nevoie de ele ca sa ma trezesc dimineata, nu am nevoie de ele ca sa fiu la timp in diferite locuri, nu am nevoie de ele ca sa stiu cand au trecut cele 3 minute de fiert ouale, nu am nevoie de ele deloc… si nu-mi plac nici macar ca si bijuterii si nu inteleg de ce se investesc bani seriosi in astfel de accesorii. de regula, cei care achizitioneaza astfel de mecanisme la preturi astronomice sunt cei care intarzie la orice intalnire, se lasa asteptati pentru ca statutul le permite. s-atunci la ce bun sa investeasca in ceasuri?? sa nu mint: imi plac ceasurile din turnurile bisericilor. atat.
…una din stirile zilei: „becali isi pune clante de aur la usi”. „daca il tzine”, ar zice prietena mea, letitia. pai, il tzine, de buna seama. dar nu asta e problema. pentru mine, definitoriu pt ce se intampla in tara asta nu e atat stirea in sine, ci modul in care i-au fost livrate acasa clantele de aur: ambalate in… ziar.
…aseara am avut parte de un desfatz muzical. pornisem cu letitia aiurea prin oras (era seara, cald si liniste) si, ca intotdeauna aproape, ne-am oprit o secunda in insomnia, la o poveste. n-am stat pret de 10 minunte, cand a intrat florin octavian (un filosof local, de formatie germana, traditionalist ortodox din cate am observat, mare iubitor de wagner si jucator de sah mental, printre altele), si cu aerul lui bonom, de mos craciun, s-a asezat langa noi, la pian, si a inceput sa cante. bach – preludii si fugi din clavecinul bine temperat. si nu a cantat rau defel. ba din contra. m-am umplut de bine ascultandu-l. partea proasta e ca totul n-a tinut decat vreo juma’ de ora, caci am uitat sa spun ca in Insomnia, dupa ora 22, nu mai ai voie sa canti. se supara vecinii.
Da, intr-adevar, si mie mi-o ramas mintea la nenea ala, care e un tip super-rara avis.
Mai cunosteam eu un tip asemanator ca si structura si factura:))tot cu pianu, foarte citit si iubitor de om si iubit de oameni (Pr. Romi Pop). Numa ca al meu nu mai printre noi si era nu doar filogerman, ci filo-occidental radical,totusi fara sa sara peste cal si sa atace maretia „duhului” estic.
Apropo de duh estic, nenea din Insomnia emana clar ceva rusesc, nu doar datorita infatzisharii, temperamentului dsu parjolitor si in acelasi timp bonom, da e ceva din firea lui ce imbina fortza si gingasie, very rusky. Mai mult decat ceea ce canta, era chiar el spectacol. Si m-am bucurat ca se mai vad astfel de personaje in timpul ordinar la berile de seara. la noi in Cluj, in Romania. si e cool cum se poate concilia spiritu nemtzesc cu duhu pravoslavnic:D
Si un amendament draga Licurici: e copilaresc sa folosesti termeni ca traditionalist/fundamentalist intr-o aura de suspiciune si amaraciune. (nu ma refer la textu de acum, ci in general, u know…)
E ca si cum anumiti oameni faini (ai si tu destule exemple), desi-s culti si de treaba, din pacate sunt „fundamentalisti”, adica ceva nasol. Saracu de el, daca nu ar fi fundamentalist ar fi cel mai ok tip, dar asa, ce sa faci?, asta e handicapul lui s.a.m.d.
Te-ai gandit vreodata ca fainu’ din omul ala isi are originea si in (sau tocmai in) „altfelul” acela de-a privi si trai? Ca ceea ce vedem noi la primul nivel (convingerile declarate)nu sunt doar scheme teo-ideologice si moraliste ci o perspectiva descoperita in timp, a carei lumina nu o putem cu totul intrevedea? Poate ca si ei abia au intrevazut ceva si par(sau poate chiar sunt uneori) rigizi pentru ca inca nu stiu cum sa „procedeze” cu acel ceva, dar si-l doresc mai mult decat confortul monde real fatza
scuze ca m-am intins iara, cred ca mi-i mai umflat raspunsul decat textu:((((
da’ voiam sa intaresc si eu acest mic gand omagial pentru acest soi de personaj pe cale de disparitie: traditzionalistul ortodox umanist canteret la pian si bautor de bere:)))))))
de fapt am mai cunoscut la viata mea un alt derivat:
liberalistul umanist (oarecum inspre popular, ca e decojit de individualismul orb, plus ca depinde de tzara de origine, ca la unii liberalii-s de stanga si la altii, cam ca la noi, is mai de dreapta)asadar un „fundamentalist” catolic fumator de havana, beutor de vin (si bere) si cantaretz.
pana la urma sunt modele „de succes” existential si oricat i-ar vorbi cineva de rau, inima poporului vibreaza la asemenea figuri.
IOAAAAAAAAAiiii (is obosita ca nu am dormit de alaltaier, ca pe tren si de aia logoreez).
PLS sterge postul dupa ce-l citesti ca e prea lung.
Te pup. weekend fain
…bineinteles ca NU il sterg! si bineinteles ca NU am folosit termentul de „traditionalist” ca si cand ar fi ceva rau. doamne fereste. era o constatare, doar, dat fiind ca personajul mi-era cunoscut. e ceva ce il defineste, corect, dar nu in sens negativ. e drept ca atunci cand genu’ asta de personaje se uita la necredincioasa de mine ca si cand as fi handicapata afectiv (si mi s-a intamplat de n ori asta), parerea mea despre ele se schimba. dar tot nu consider ca au ceva rau. cred doar ca nu sunt toleranti. ca mine :)):)) (daca ar fi sa psihanalizez, acum as zice ca problema e in mintea ta, mai degraba, din moment ce eu nu m-am gandit asa). grij’ de tine pe unde esti. eu deseara ma duc sa-i ascult pe baietii cu jazz-ul. sic! 🙂