De-ale mele (17)

Mi-am cumpărat un MacBook Air din pur snobism. Nu cred că îl voi folosi la adevarata lui capacitate, nu ştiu nici măcar dacă îmi va plăcea să lucrez pe el, dar l-am vrut din tot sufletul pentru că e subţire, argintiu şi “altfel”. De fapt, aşa cum mi l-am dorit pe Merlin pentru că era red sangria şi Sony Vaio, aşa mi l-am dorit pe Gandalf pentru că e Mac (evident că va avea un nume de vrăjitor şi evident că numai Gandalf poate fi acest nume din moment ce el e gri). Problema e că mi l-am cumpărat de trei luni şi încă nu îl am. Stă undeva în Chicago, la Ana, aşteptând un călător care să-l treacă mările şi oceanele fără ca eu să plătesc taxe şi alte cele. Când va fi asta, nu prea ştiu. Ce putem învăţa de aici? Nimic din ce nu ştiaţi deja: sunt snoabă până la Dumnezeu şi-napoi.

***

Nu-mi place să trimit din proprie iniţiativă urări de Paşti şi de Crăciun nici prin sms, nici altfel. O fac foooooarte rar şi numai chiar la oameni cu totul şi cu totul speciali. Nu am nicio explicaţie pentru asta. Pur şi simplu nu simt nevoia să spun ceva. Mi se pare fals şi mă simt o impostoare zicând oareşece, aşa că mai bine tac. Răspund uneori când mi se trimit mesaje, mai ales la cele amuzante, cum e acesta primit sâmbătă: “Îţi doresc numai bine şi tot ce-ţi doreşti câtă vreme, bineînţeles, nu mă afectează negativ pe mine”. 😀 Spuneţi voi, cât poate fi cineva de egoist încât să facă o astfel de urare?!? Nici măcar eu, egoismul întruchipat, nu ajung la nivelul ăsta. Funny, oricum. M-a binedispus. 😀

***

Am nevoie de o vacanţă luuuuuungă şi plină de soare. Undeva unde să nu cunosc pe nimeni. Şi dacă se poate cu un singur om, fain de tot, alături. Ce poate fi atât de complicat în asta, nu? 🙂

***

Acum, în momentul ăsta, îmi mai doresc aşa: imaginaţie (precum a lui George RR Martin), libertate (mă simt prinsă în chingile vieţii mele comune), dragoste (ca în poveşti)… şi cam atât. Cam multe şi imposibile, aşa-i?

***

New entry in my life. De la Bogdan, colegul cu bicicletele. 🙂

6 thoughts on “De-ale mele (17)

  1. Cioc-cioc! …n-am mai trecut de ceva vreme pe-aici pe la tine. Oare ma mai tii minte ? Ale tale doruri toate… 🙂

    (Big)Mac/Book ti-a trebuit ? Atunci sa te bucuri de el ! 🙂 Drumuri asa de departe nu fac, probabil o sa mai astepti un pic si cine stie de unde sare un calator-curier si pentru tine. Cat despre partea cu “Air”, ce sa zic… se pare ca in ultima vreme bate un vant rece si amenintator din est, nord-est… Se suprapune “la fix” peste o primavara plangacioasa, indecisa. Numai de bine, cum s-ar zice.

    Uite, iti las un dar, atat cat pot. Te-o incalzi si pe tine un pic 🙂
    http://youtu.be/cLohVs6M4Uk

  2. cum să nu îmi amintesc? 🙂 atâta doar că trec rar pe la mine pe-acasă şi de-aia răspund greu. iartă şi foarte mulţam de muzică 😉

    ps. Mac-ul încă nu l-am recuperat aşa că Air se făcu…

  3. Laura,

    O sa fiu la Chicago pe 16 octombrie. Doar pe aeroport,intre doua avioane. E in timpul saptaminii (joi) si in timpul zilei ( cica ajung la 11:50 si plec la 15:46, desi e posibil sa existe ceva diferente la ore). Daca Ana are timp si poate veni la aeroport, pot incerca sa ies spre Arrivals si apoi sa ma intorc la poarta mea.
    Si planuiesc sa vin in Romania in decembrie. Inca n-am definitivat ideea si datele, dar se va intimpla si asta in urmatoarele zile ori urmatoarea saptamina. Romania insemnind pentru mine Iasi, cu trecere prin Bucuresti de obicei doar pentru aterizare/ decolare (eventual o zi prin zona).

    M-am uitat azi sa vad ce ai mai scris (ca tot verific) si mi-am amintit de dilema cu Gandalf. Daca inca n-ai gasit alta solutie, da-mi de stire. N-ar fi mare chestie sa ti-l aduc, partea mai complicata tine de aliniat agendele si potrivit planurile ca sa-l pot prelua si apoi sa-l pot preda (undeva, cindva, cuiva).

    Poti sa-mi scrii direct, fara sa publici comentariul, daca vrei sa incerc.

  4. sărumâna, Paula, da’ între timp s-a rezolvat. a venit un prieten din Chicago de vreo luna-două şi mi l-a adus. e peeerfect! 🙂 mulţumesc tare mult de intenţie şi pt asta dau o bere când vii în Cluj, aşa că dă un semn. 🙂

  5. Pai da, ca nu m-am gindit sa te intreb intii :-). Doar ca am gasit ieri rindurile noi si m-am uitat si-n urma, am schimbat site-ul, dupa care s-a format conexiunea ‘Chicago? Eu ajung la Chicago’.
    Ca sa scriu un pic in tema postarii noi, nu a celei de mai sus, trecerea prin Chicago e in drum spre Boston. Unde ma duc sa ma fac leaf-peeper, adica sa vad culorile toamnei in New England. N-am masina, nu conduc, asa ca atunci cind merg in concedii ( de obicei singura, cind aveam pe cineva sufeream pentru ca trebuia sa merg unde voia el si locurile nu corespundeau cu interesele mele) caut tururi locale. Merg mult pe jos ori cu transportul in comun cascind gura la chestii, dar daca vreua sa ajung intr-un loc mai putin accesibil caut pe net furnizor de excursie la locul respectiv. Poate e o solutie pentru vacantele tale – sa iei doar avionul/ trenul spre undeva, unde sa devii parte dintr-un grup care apoi se misca pe coordonate decise de altii ( in cazul in care nu vrei singura ca sa nu ai de facut rezervari si organizari). Eu n-am incercat excursii de grup mai lungi, imi amintesc de un film vazut cindva la TV si tradus ‘Daca e marti, e Belgia’ :-).
    Multumesc pentru invitatia la bere si scuze ca am dat buzna.

  6. 🙂 ăsta nu e dat buzna. e omenie curată pentru care nu trebuie să-ţi ceri scuze.

    chestia asta cu leaf-peeper sună foarte romantic şi îmi aduce aminte de locuri pe care nu le-am văzut decât în filme. sper să-ţi tihnească (sau să-ţi fi tihnit, dacă între timp s-a terminat vacanţa ta). m-a gândit şi eu într-o vreme să merg pe tururi organizate, dar încă nu m-am motivat suficient ca să o şi fac. poate odată ş-odată… o să scriu oricum de se va întâmpla. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.