6

De-ale mele (17)

Mi-am cumpărat un MacBook Air din pur snobism. Nu cred că îl voi folosi la adevarata lui capacitate, nu ştiu nici măcar dacă îmi va plăcea să lucrez pe el, dar l-am vrut din tot sufletul pentru că e subţire, argintiu şi “altfel”. De fapt, aşa cum mi l-am dorit pe Merlin pentru că era red sangria şi Sony Vaio, aşa mi l-am dorit pe Gandalf pentru că e Mac (evident că va avea un nume de vrăjitor şi evident că numai Gandalf poate fi acest nume din moment ce el e gri). Problema e că mi l-am cumpărat de trei luni şi încă nu îl am. Stă undeva în Chicago, la Ana, aşteptând un călător care să-l treacă mările şi oceanele fără ca eu să plătesc taxe şi alte cele. Când va fi asta, nu prea ştiu. Ce putem învăţa de aici? Nimic din ce nu ştiaţi deja: sunt snoabă până la Dumnezeu şi-napoi.

***

Nu-mi place să trimit din proprie iniţiativă urări de Paşti şi de Crăciun nici prin sms, nici altfel. O fac foooooarte rar şi numai chiar la oameni cu totul şi cu totul speciali. Nu am nicio explicaţie pentru asta. Pur şi simplu nu simt nevoia să spun ceva. Mi se pare fals şi mă simt o impostoare zicând oareşece, aşa că mai bine tac. Răspund uneori când mi se trimit mesaje, mai ales la cele amuzante, cum e acesta primit sâmbătă: “Îţi doresc numai bine şi tot ce-ţi doreşti câtă vreme, bineînţeles, nu mă afectează negativ pe mine”. 😀 Spuneţi voi, cât poate fi cineva de egoist încât să facă o astfel de urare?!? Nici măcar eu, egoismul întruchipat, nu ajung la nivelul ăsta. Funny, oricum. M-a binedispus. 😀

***

Am nevoie de o vacanţă luuuuuungă şi plină de soare. Undeva unde să nu cunosc pe nimeni. Şi dacă se poate cu un singur om, fain de tot, alături. Ce poate fi atât de complicat în asta, nu? 🙂

***

Acum, în momentul ăsta, îmi mai doresc aşa: imaginaţie (precum a lui George RR Martin), libertate (mă simt prinsă în chingile vieţii mele comune), dragoste (ca în poveşti)… şi cam atât. Cam multe şi imposibile, aşa-i?

***

New entry in my life. De la Bogdan, colegul cu bicicletele. 🙂