6

poza de duminică

poza de azi mă bucură peste poate. mă face să râd, deşi pisica pare speriată rău. 🙂 dar seamănă cu pisica mea, aşa că pot să spun cu mâna pe inimă că e doar mirată. o astfel de pisică nu se sperie niciodată. e o curajoasă 😀

funny

foto: acrux

4

lucrurile care mă stăpânesc

…am dezvoltat o dependenţă faţă de anumite lucruri care au intrat în viaţa mea la un moment dat. (pfff, ce psihologico-pseudo-profesionist sună asta! 😀 ) well, ideea e că există câteva obiecte fără de care nu pot trăi. asta am constatat ieri. nu sunt ele cine ştie ce chestii şi nici foarte multe, dar dacă nu le am sau nu mă folosesc de ele într-o zi, mă simt incompletă. parcă nu aş fi eu. iată-le:

1. lingura de ciorbă. da,de când mă ştiu, mănânc supa sau ciorba cu aceeaşi lingură. e foarte uşoară şi are un model mai ciudat, cu o coadă ceva mai lungă decât a lingurilor obişnuite şi mai îngustă. în timp, cupa lingurei (sau cum s-o fi numind partea aia adâncă în care stă supa 🙂 ) s-a ros pe o parte şi a căpătat o formă aparte, la fel de strâmbă ca şi zâmbetul meu. dar mie îmi tihneşte. când sunt acasă, nu pot mânca decât cu ea, altfel nu mă satur. şi toată lumea ştie asta, aşa că nimeni nu mi-o confiscă. 🙂

2. inelul de argint. adică ăsta care se vede aici. l-am cumpărat cu vreo 5 ani în urmă, din spania, a fost vreo 7 euro, dacă bine îmi amintesc, şi de atunci suntem nedespărţiţi. ziua, că seara îl dau jos. dar dimineaţa, pusul inelului pe deget, e primul lucru pe care îl fac după ce mă spăl. foarte rar îmi pun un al doilea inel pe deget şi nici atunci nu renunţ la favorit. e inelul perfect.

3. merlin, laptopul roşu. cunoscut personaj, de altfel, laptopul meu sony vaio s-a dovedit a fi de foarte mare folos, deşi n-a intrat decât de un an şi-un pic în viaţa mea. chit că, în redacţie, stau toată ziua pe calculator, tot simt nevoia să deschid măcar pt 15 minute laptopul, seara, înainte de culcare. dacă nu aş face-o m-aş simţi vinovată că nu îi acord atenţia cuvenită bunului merlin. deşi acum e un pic stricat. nu mai vrea să citească niciun dvd sau cd. habar nu am de ce. 🙁

4. televizorul. asta e o dependenţă-problemă, care mă chiar enervează. cu toate că nu mă uit la el nici măcar un sfert din timpul în care e deschis, primul lucru pe care îl fac când vin acasă, e să îi dau drumul. merge singur, dat la sonor redus, pe cine ştie ce canal, doar cât să am eu posibilitatea să mai arunc un ochi din când în când. şi, da, e ultimul lucru pe care îl văd înainte de a adormi. nu-i bine deloc.

ăstea-s. nu-s multe, după cum spuneam, dar sunt puternice. o psihanaliză, ceva? 😀

ps: ia ziceţi, voi cum staţi la capitolul ăsta?

38

cum să faci faţă cu bine unei despărţiri

...partea cea mai proastă într-o despărţire sunt zilele ălea de început, când nu ştii cum să-ţi umpli timpul ca să nu te gândeşti la tot felul de chestii naşpa. dacă treci de ălea, viaţa începe să devină mai suportabilă şi ţi-e parcă mai simplu să mergi mai departe. cum sunt maestră în despărţiri, astea îmi ies cel mai bine şi mai des în ultimul timp, vă pot vinde nişte ponturi despre cum să rezistaţi intemperiilor.

1. bine e ca, înainte de toate, să vă clădiţi corect despărţirea. mai exact, atunci când aveţi discuţia finală, nu încercaţi să vedeţi mai departe de cuvintele care vă sunt transmise. dacă domnul în cauză vă spune un anume motiv, cel mai bine e să-l acceptaţi şi să nu credeţi că are o agendă ascunsă. luaţi-o aşa cum o zice. la ce bun să îl bănuiţi că minte? şi dacă ar face-o, după ce veţi afla doar vă veţi chinui. credeţi-mă, dacă a găsit de cuviinţă să vă aducă un alt motiv pe tapet, înseamnă că a căutat calea cea mai simplă pentru amândoi. ştiu ei, bărbaţii, de ce fac asta. daţi-le credit. măcar la final.

2. după acest moment, daţi o fugă la coafor sau la cosmetică. sau la amândouă. nu vă uitaţi la bani, că oricum îi meritaţi. staţi acolo şi lăsaţi-vă răsfăţată. experimentaţi farduri noi, culori noi, freze noi. dacă nu vă iese tunsoarea care o vreţi, cu atât mai bine. în următoarele zile aveţi motive să vă vărsaţi nervii pe coafeză, şi nu pe fostul partener. ca să nu mai spun că e un adevărat deliciu să staţi şi să ascultaţi toate bârfele de acolo. aşa vă veţi da seama că sunt altele în situaţii mai rele ca voi şi veţi fi ceva mai fericite. sau chiar mult mai fericite.

3. scrieţi pe blog, spuneţi prietenilor, povestiţi mamei. daţi tot din casă ca să vă uşuraţi sufletul. e şi asta un fel de spovedanie. în felul ăsta împuşcaţi doi iepuri deodată: vă adunaţi în jur prietenii, care se vor simţi obligaţi să se ocupe de voi în următoarele zile, şi totodată le daţi un prilej de bucurie duşmanilor. ceea ce, credeţi-mă, nu e deloc rău. unele poliţe trebuie achitate la un moment dat şi mai bine le plătiţi acum, când vă e naşpa, decât să fiţi nevoite să faceţi plăţi când totul e bine. lăsaţi-i să se bucure. acum e vremea lor. oricum, roata se întoarce, chiar dacă ei uită asta.

4. faceţi haz de necaz. dacă staţi şi vă plângeţi de milă nu aţi rezolvat nimic. doar veţi enerva pe toată lumea şi veţi ajunge să plictisiţi. mai bine bateţi-vă joc cu eleganţă de voi, luaţi-vă peste picior singure, distraţi-vă pe seama greşelilor pe care le-aţi făcut de atâtea ori şi acceptaţi că aţi avut partea voastră de vină. nimeni nu este perfect, iar o femeie îndrăgostită cu atât mai puţin. învăţaţi să trăiţi cu voi imperfecte şi să vă bucuraţi de asta.

5. şi, mai presus de toate, găsiţi o prietenă cu simţul umorului, care să ştie ce să facă în momentele cheie. ştiu că asta e o loterie, dar măcar încercaţi. o astfel de prietenă vă poate oferi cea mai minunată şi mai râzăcioasă zi dintre toate. spre exemplu, dacă are un simţ al umorului cu totul ieşit din comun, vă aduce un surviving break-up mini kit, aşa cum mi-a oferit cru mie. pentru cele care nu ştiu ce anume conţine un astfel de kit, iaca vă spun:

– o carte de colorat cu tot cu creioane colorate (pentru copilul din tine)

– multe bilete la loto şi taloane de concurs danone (dacă tot nu ai noroc în dragoste)

– o cutie de ceai wellness refresh (pentru eventualele dureri de cap)

– beţişoare şi lumânări parfumate (dacă îţi trece prin cap să faci nebunii)

– trei perechi de cercei care de care mai haioşi (pentru femeia pisicoasă din tine)

– o supă alfabet de la maggi (să mai înveţi să şi găteşti, că e cazul)

– o sticlă mică, de buzunar, cu “matelot”, băutura spirtoasă cu aromă de rom (poate vrei să te faci mangă măcar o dată în viaţă, ăsta e cel mai bun moment)

– o cutie de toffifee (să nu mai fi aşa acră, că poate ai mai mult succes)

– o insignă cu “fuck you! I have enough friends!” (nu e cazul să o porţi, doar să ştii că e acolo)

– un catalog neckermann cu oferte turistice cu totul şi cu totul exotice (că şi aşa vine vara şi îţi vei face concediul singură)

– şi cireaşa de pe tort, o carte care se cheamă nici mai mult nici mai puţin decât “cum să ai întotdeauna dreptate” (nu că nu ai avea, dar în caz că îţi mai scapă  câte ceva).

un astfel de surviving kit te scoate din tristeţe fără doar şi poate. e vrăjit, de-a dreptul. foarte mulţumesc, cru!

şi, uite-aşa, mai treci peste o despărţire. 🙂

20

şi fuse al zecelea

…ce se întâmplă când tu ai 40 de ani, el 30, tu nu ai de gând să faci copii, nici acum, nici mai târziu, iar el decide că se doreşte tată peste vreo 4-5 ani (normal şi de bun simţ, de altfel)? te desparţi? bingo! răspuns corect. neeeext!

8

am hotărât

…va fi praga. mă refer la primul meu concediu din vara asta, care începe prin 11 iunie. vom merge cu trenul, vom face escală în budapesta la dus sau la întors, încă nu ştim sigur, şi vom petrece aproape o săptămână în multvisata praga. de stat vom sta la sir toby’s, un hostel care are o curte interioară foarte faină, cu o roabă plină de flori. şi vom asculta jazz în toate cluburile ceheşti posibile şi imposbile. şi vom bea tot felul de beri minunate. de vis. 😀

spuneţi voi, poate fi ceva mai minunat decât atât? mă îndoiesc sincer. mala strana, here we come!! 🙂

12

filme pentru orbi

…sună probabil nefiresc alăturarea asta orbi-filme, cel puţin mie îmi sună, dar anul acesta la tiff va fi o proiecţie specială pentru orbi. nevăzătorii vor avea parte de căşti şi vor putea auzi coloana sonoră şi descrierea acţiunii filmului. e ciudat, dar am înţeles că în alte părţi de lume se practică de ani buni chestia în cinematografe speciale. în 2002, în belfast, s-a inaugurat, spre exemplu, un cinema pentru orbi şi surzi cu una din seriile harry potter.

la tiff vom “vedea” însă altceva. mai exact lung metrajul cu care debutează radu jude, cea mai fericită fată din lume. după care vor mai fi două filme tematice: blind loves al slovacului juraj lehotsky şi documentarul “seven blind women filmmakers”, adică 7 scurt metraje despe orbire realizate de 7 nevăzătoare, sub îndrumarea regizorului iranian mohammad shirvani, care va fi prezent şi la tiff, de altfel.

apropo de orbi. am văzut acum vreo lună blindness, după romanul lui jose saramago. era bun şi ăsta de tiff, dacă mă gândesc bine. în fine, una peste alta, eu de-abia aştept tiff-ul. voi nu? 🙂

3

poza de duminică

…pentru că văd săptămânal sute de fotografii (toţi sunt fotografi azi, nu?), m-am gândit să postez duminica aici imaginea care îmi va plăcea mai mult în săptămâna respectivă. cu numele de “poză”. ştiu că valoarea ei e mult mai mare, dar de data asta lăsăm snobismul deoparte şi luăm cuvântul ca pe un alint.

so, poza de azi mă face să îmi amintesc de tot ceea ce n-am fost vreodată: neconvenţională, rebelă, liberă, călătoare şi mustind de talent.

muzici

7

exerciţiu de imaginaţie

…o ştire de pe realitatea mi-a atras azi atenţia: nicolae ceauşescu a schimbat numele localităţii murfatlar în basarabi pentru că nu putea să-l pronunţe. la 20 de ani distanţă de vremurile ălea, m-a bufnit râsul. amuzant, într-un fel, nu? după care am făcut un exerciţiu de imaginaţie şi mi-am închipuit cum ar fi fost dacă soţii ceauşescu ar fi fost lăsaţi în viaţă (ce să fac, îmi plac mie chestiile pe tema asta – cum ar fi fost dacă…)

eu, una, i-aş fi ţinut câţiva ani închişi, vreo 10-15, până se linişteau spiritele, ca nu cumva să-i linşeze careva, după care le-aş fi dat o garsonieră în ceva cartier bucureştean şi o pensie de vreo 500 de lei. sau mai puţin, cam cât a unui fost CAP-ist, ce ziceţi? mă mai gândesc la sumă, oricum, nu prea mulţi bani că nu ar fi fost corect faţă de bătrânii amărâţi ai româniei.

ar fi fost super interesant de văzut cum îşi fac cei doi cumpărăturile în supermarketuri, cum se târguiesc în pieţe, cum se descurcă cu atâta “risipă” de alimente. oare ce ar fi preferat? mcdonald’s sau kfc? pizza sau şaorma? cred că, totuşi, şaorma. nu e aşa de occidentală. 🙂 da’ oare ce-ar fi gândit văzând atâtea ziare şi atâtea posturi de televiziune? pe care le-ar fi preferat? ar fi fost invitaţi permanent la gâdea sau la ciutacu? sau poate ar fi făcut un talk-show săptămânal cu cristoiu sau turcescu? sau cu mândruţă.

cred că ar fi avut mare succes mediatic. ar fi apărut aproape săptămânal pe prima pagină în cancan sau libertatea, ba,  dacă ar fi fost isteţe, televiziunile ar fi putut să le propună să devină eroii unui reality show. să îi poţi urmări zilnic peste tot. 🙂 unde mai pui că indiferent de evenimentul politic, ceauşescu ar fi fost întrebat una-alta, că doar ştia toate dedesubturile.

ba chiar ne-ar fi scutit de nişte eşecuri guvernamentale. ar fi zis de la început “nu-l puneţi pe x că atunci şi atunci a făcut asta şi asta. nu e de încredere”. oare ar mai fi câştigat băsescu alegerile în cazul ăsta? ce s-ar fi ales de iliescu şi năstase? ce sfaturi ne-ar fi dat el în legătură cu voronin, spre exemplu, sau ce părerea ar fi avut de intratul ăsta în uniunea europeană? oare cu cine ar fi votat ei doi la alegeri? ce ar fi zis de becali? sau ce ar fi făcut văzând cum se vând, se închid sau se privatizează combinatele şi fabricile pe care ei le-au inventat?

ca să nu mai zic că ar fi putut să-şi scrie memoriile. amândoi, evident. fiecare separat. erau, garantat, bestseller-uri. după care ar fi urmat filmele. mihaela rădulescu precis i-ar fi invitat la “duminica în familie”, iar andreea marin le-ar fi adus niscaiva prieteni la “surprize, surprize”.  poate pe fidel castro. 😀

pfff, chiar mi-e ciudă că am ratat o astfel de ocazie. ar fi fost delicios de urmărit. da’ poate că nici un roman de ficţiune pe ideea asta nu ar fi rău de scris. se încumetă cineva? fumi, poate tu? 🙂

33

un oraş pe placul meu

…după douăzeci de ani de la revoluţie şi trei primari pot spune, fără teamă că greşesc, că oraşul meu, clujul, s-a urâţit. locurile resturate cu bun gust în oraş le poţi număra pe degete, iar kitschul îţi agresează privirea la tot pasul. iar asta este, indiscutabil, vina autorităţilor şi a aşa-zişilor urbanişti ai oraşului. de altfel, nu ne putem lăuda că am avut nişte edili cu bun gust.

e suficient să te uiţi la felul în care cei trei care au trecut prin primăria de pe moţilor se îmbracă şi realizezi că nu au nimic în comun cu simţul estetic. iar dacă le vizitezi casele (am fost la doi dintre ei), îţi este clar că nu ai de unde cere nici măcar un dram de bun gust sau originalitate. n-ar fi nicio problemă din partea mea, dacă asta nu s-ar reflecta pregnant în oraşul pe care l-au condus şi îl conduc.

problema e că aceşti domni nu-şi dau seama că stau prost la capitolul ăsta, iar dacă îşi dau seama nu recunosc şi nu lasă designul şi arhitectura oraşului pe mâna celor care au habar. din acest motiv ne-am trezit cu o statuie care cântă şi luminează, cu o ghilotină cu clopot pe pietonală, cu un cub imens de beton cu cruce în parc, cu beculeţe de bar de striptease în pavimentul din faţa catedralei ortodoxe şi cu robineţi moderni de baie la cişmelele din piaţa muzeului, cea mai veche piaţă a clujului medieval.

arhitecţii clujului care se înţeleg bine cu primăria şi câştigă toate proiectele, nu sunt nici ei mai buni. au uitat de estetică şi bun gust (dacă l-au avut vreodată), şi înghit orice propunere a primarului, ca nu cumva să piardă viitoarele afaceri. nu am să înţeleg niciodată, spre exemplu, de ce cei de la planwerk au acceptat ca fântânile de pe eroilor şi din piaţa unirii (asta care se va face vara asta) să aibă beculeţe colorate, sau de ce pe un bulevard cu case din secolele trecute au pus sisteme de iluminat de secolul XXI.

din punctul meu de vedere, frumuseţea unui oraş stă în detalii. dacă nu eşti atent la fineţuri, dacă nu faci în aşa fel încât să surprinzi ochiul cu mici amănunte care par, la scară mare, lipsite de importanţă, nu ai să reuşeşti să dai cetăţii acel aer “altfel”, acel “je ne sais quoi” care te va face să nu o uiţi şi să revii iar şi iar la ea. nu e greu să înveţi chestiile astea. e suficient să ieşi din ţară din când în când şi să priveşti în jur.

ce-aş face  însă eu în cluj? o mulţime de chestii.

– în cazul caselor vechi, în special a celor din zona centrală a oraşului, aş interzice înlocuirea geamurilor cu altele cu ramă albă sau maro din plastic. aş aproba doar geamuri cu ramă din lemn, care să respecte în detaliu modelul geamului iniţial. pe cei care ar încălca acest lucru i-aş pune să-şi demonteze şi să-şi înlocuiască geamurile, după ce i-aş amenda drastic înainte. nici geamurile şi uşile magazinelor sau băncilor din centru nu le-aş lăsa din plastic, ci tot din lemn. sau sticlă, ca la noua librărie humanitas.

– i-aş ruga pe studenţii de la arte să schiţeze câteva zeci de modele de firme care să se potrivească ca design şi materiale folosite cu clădirile din centrul vechi (fier forjat, lemn, aramă etc.). odată create, patronii de magazine, baruri, bănci şi altele vor fi obligaţi să aleagă dintre acestea şi să nu mai facă improvizaţii sau să pună pe clădiri vechi tuburi colorate cu beculeţe (vezi casa cu coloane de vizavi de primărie).

– tot pe studenţi i-aş ruga să facă şi câteva schiţe de mashuri sau afişe cu “de închiriat” sau “de vânzare” care să poată fi puse pe spaţiile din oraş care urmează să fie înstrăinate. asta ca să nu mai văd la tot pasul hârtii scoase la imprimantă şi lipite cu scotch pe geamurile clădirilor. e grotesc.

– aş scuti de impozit pe diferite perioade de timp (3, 6, 12 luni) firmele care renovează casele din centru ale persoanelor care nu au suficiente resurse materiale pentru asta. probabil sună socialist, dar oraşul vechi trebuie adus la viaţă şi e imposibil ca proprietarii acelor case, bătrâni şi săraci, să o poată face singuri.

– acelaşi lucru l-aş face şi cu firmele de peisagistică şi design care ar aranja curţile interioare din centrul istoric. sunt o mulţime de curţi absolut minunate, cum e cazul vechii “boema” care stau în paragină din lipsă de bani sau din cauza unor complicaţii în actele de proprietate. nu cred că ar deranja pe nimeni dacă cineva ar veni şi le-ar pune la punct.

– aş interzice accesul cu maşini în centru, iar şoferilor care ar ţine cu musaiul să intre, le-aş lua o taxă serioasă de trecere. în felul ăsta s-ar mai strânge nişte bani la bugetul local şi ar fi o poluare mai mică pe clădirile-monument istoric. chestia asta se practică în alte ţări, nu văd de ce nu ar merge şi la noi.

sâmbăta şi duminca aş da voie ca piaţa unirii să se transforme în piaţă agroalimentară. urăsc noua hală friguroasă, cu faianţă pe jos şi neoane reci care nu-ţi permit să vezi culoarea adevărată a fructelor sau legumelor. în unele oraşe vestice asemănătoare clujului, pieţele de acest gen se transformă în weekend în pieţe agroalimentare, iar la sfârşit societăţile de salubrizare fac curat. am văzut asta în rennes, acum câţiva ani. era o plăcere să faci piaţa la lumina naturală a zilei după care, seara, să mergi tot acolo, la un concert de jazz în aer liber, într-o piaţă curată ca-n palmă.

– podurile gri din cartiere şi orice zid gol şi urât le-aş lăsa pe mâna liceenilor talentaţi la desen. să-şi dea drumul şi să le umple de graffiti tematice. sunt atât de hidoase acum încât doar puţină culoare ar putea să le mai schimbe imaginea.

– aş lăsa lumea să stea pe iarbă în oricare din parcurile oraşului. dacă în amsterdam se poate, aici de ce nu s-ar putea? pe cei care ar lăsa gunoaie în urma lor i-aş amenda serios. de la 50 de euro în sus.

– aş interzice parcarea pe trotuare şi pe străzile înguste, cu o singură direcţie de mers.

– staţiile de autobuz şi troleu le-aş dota cu mobilier urban. în plus, aş derula o campanie pe radio, ziare, tv pentru a-i educa pe clujeni să stea la coadă la urcatul în maşini şi să renunţe la a se mai înghesui în ele. mai exact, să urce în maşini doar atâţia oameni câte scaune sunt. pentru asta ar fi nevoie de mai multe autobuze şi de un orar respectat la sânge de sosire a acestora în staţii. în bratislava şi leuven se poate. noi ce cusur avem?

aş scoate la suprafaţă şi aş restaura vechea fântănă a oraşului din piaţa muzeului. asta pentru că atunci când s-au făcut lucrări de restaurare a pieţii şi a fost descoperită fântâna, muncitorii au acoperit-o la loc pentru că nu era cuprinsă în planul arhitecţilor. cum naiba să fie  cuprinsă dacă nu se ştia de ea?

– aş interzice claxonatul maşinilor în oraş şi mai ales în zilele de sâmbătă şi dumnică, atunci când sunt nunţi. mi se pare o ţigănie totală să mergi în coloană apăsând disperat pe claxon, în ideea că toţi trebuie să ştie că tu eşti nuntaş. mi se rupe mie că tu te duci la nuntă! nu sunt obligată să ascult gălăgia şi mitocănia nimănui.

– nu aş face casa căsătoriilor în parc, în vechiul cazinou, cum are de gând actualul primar. o să fie o nebunie cu parcările şi o ţigănie infernală într-un loc unde clujenii, de ani întregi, obişnuiesc să meargă pentru linişte şi relaxare. da’, vorba aia, cum să ştie moldoveanul care sunt obiceiurile clujenilor?

– aş debetona malurile interioare ale someşului şi le-aş amenaja cu pietre de râu şi vegetaţie. asta după ce aş curăţa râul de la un capăt la altul al oraşului. arată îngrozitor de urât apa aia verde şi murdară între betoane. mă deranjează foarte tare că nu avem cultura apei şi nu ştim să profităm de fiecare firişor de apă. canalul morii e distrus complet şi nu pare a mai fi recuperabil, lacul din parc e murdar tot timpul şi deloc scos în evidenţă. dacă ar fi după mine, aş scoate plăcile de pe beton şi de pe canalul morii şi l-aş decolmata şi înfrumuseţa. doar că n-ai cu cine.

– aş pune cât mai multe flori în orice loc din oraş. şi nu doar panseluţe şi petunii, că mi s-a urât de ele. aş toaleta şi aş curăţa toţi copacii din oraş de boli, deoarece sunt plin de aşa ceva şi nimeni nu sesizează asta. har domnului, avem suficienţi specialişti în horticultură care ar putea umărul la curăţare şi ar avea idei de amenajare florală.

astea ar fi aşa, la o primă strigare. de fapt, oraşului ăsta i-ar trebuie în funcţia de primar un manager care să dea concurs pe post, şi nu un om politic. omul ăla să aibă la portofoliu nişte realizări serioase în materie de administraţie, să poată fi penalizat financiar şi dat afară când nu-şi face treaba. în felul ăsta nu s-ar mai cheltui bani pe campanii electorale şi ar fi mari şanse să conducă oraşul un profesionist în ale administraţiei, nu un neavenit. visez frumos, nu? 🙂


8

fereastra preferată

…e de la bucătăria mea şi mi-e foarte dragă. mai ales în dimineţile însorite, indiferent de anotimp. nu ştiu ce mi-a venit să o pun, de fapt. toană de seară 🙂

fereastra1