…dupa 10 zile petrecute in 2007 am ajuns la concluzia ca va fi un an pe cinste. mai exact amuzant, optimist, plin de personaje pitoresti si de verva. s-a dovedit deja ca nu are cum fi altfel. so, ca sa il incepeti si voi intr-o nota vesela, va sugerez sa vizionati acest filmulet pe care l-am primit de la prietenul andi. a fost dorinta lui expresa sa vi-l aduc la cunostiinta pentru ca unul dintre personajele principale e un bun prieten de-al lui, finlandez. si de-al meu, ce-i drept. il veti recunoaste, sunt sigura. 🙂 have fun!

si inca o chestie amuzanta, de data asta de la prietenul pushu care, de asemenea, a insistat sa o fac publica si sa spun ca e de la el. :)))

dupa cum ziceam, e un an vesel.

…in seara de 31 dec, ips bartolomeu anania si-a fracturat bazinul pe treptele manastirii nicula. in felul asta a ratat revelionul pe care urma sa-l petreaca, bineinteles la nicula, cu Regele Mihai si Regina Ana. daca as fi prietena mea letitia, as spune cu malitiozitate ca e semn. daca as fi anania, as lasa orgoliile jos si m-as gandi mai bine de-acum inainte ori de cate ori ar veni vorba de restituirea proprietatilor bisericii greco-catolice. nu de alta, dar sa ajungi in spital de pe treptele unei manastirii confiscate de la greco-catolici nu pare a fi o binecuvantare. chiar daca nu esti superstitios, tot trebuie sa tragi cateva concluzii de aici. doar te-ai accidentat intr-un loc in care exista o icoana facatoare de minuni, nu?

cum tara asta e majoritar ortodoxa, nu ma astept sa am multi sustinatori. din contra. indiferent de reactii, nu pot sa nu spun ca ma deranjeaza felul ostentativ in care nicula a fost transformata intr-o oaza a ortodoximii romane cand, de fapt, singurul merit care il au ortodocsii in acest caz e acela ca au acceptat cu seninatate o biserica confiscata de comunisti de la greco-catolici. cei care nu stiu cum stau lucrurile cu manastirea nicula pot sa se documenteze citind biblioteca virtuala greco-catolica.

cert e ca proprietarul de drept al manastirii de la nicula este biserica romana unita cu roma, in speta dieceza romana unita de cluj-gherla. cardinalul iuliu hossu a incredintat-o, din 1936, spre administrare si folosire calugarilor greco-catolici din ordinul sfantul vasile cel mare. de altfel, documentele care dovedesc miracolul lacrimarii icoanei Maicii Domnului de la nicula (icoana pictata in 1681 de preotul luca din iclod) au fost intocmite, in 1694, tot de catolici, mai exact de o comisie a preotilor iezuiti. pentru asta ei au strans 27 de marturii sub juramant si le-au trimis la viena, iar in baza acestui proces canonic, icoana a fost declarata facatoare de minuni. mai mult, in 1767, papa clement al XIII-lea a emis un decret de indulgenta plenara (iertarea pacatelor) tuturor celor care mergeau in pelerinaj la nicula. indulgenta a fost recunoscuta si de papa pius al XI-lea in 1928, care a acordat niculei statutul de “sanctuar marian”.

manastirea a fost confiscata de comunisti in 1948, iar patrimoniul ei a fost trecut in administrarea bisericii ortodoxe. staretul manastirii, leon man, a fost inchis si ucis in inchisoarea de la gherla. icoana facatoare de minuni a fost luata de ingrijitorul manastirii si ascunsa in zidul casei sale. inainte de a muri, in 1964, acesta a dezvaluit secretul staretului ortodox al manastirii, care a dus icoana inapoi in biserica. a fost luata insa de comunisti si pusa in capela institutului teologic ortodox din cluj. dupa restaurarea din 1991, icoana s-a intors la manastire.

manastirea nu s-a reintors insa nici acum la proprietarul ei de drept. in schimb, a devenit locul de unde nu lipsesc in nici un an marii credinciosi ortodocsi ai neamului, politicienii. pentru ca – nu-i asa? – da bine sa fii vazut rugandu-te. chiar daca te rogi intr-un loc furat.

…ma gandeam zilele trecute ca am avea nevoie de un al treilea razboi mondial. nu de alta, dar am sentimentul ca, de la o vreme, degeneram. ne transformam incet, da’ sigur intr-o generatie plicticoasa, fara de spirit, nemotivata si infantila. am transformat nimicurile in lucruri esentiale si ne consumam tot timpul ca sa le dam importanta cuvenita. ne batem capul cu corectitudini politice de suprafata si credem ca toate acestea ne inalta spiritul si ne fac mai buni. nu ne fac. asa ca, un razboi mondial ar fi salvator. ma rog, unul adevarat, ca sa zic asa, si nu unul diplomatic care sa se desfasoare in cancelarii si pe hartie. razboiul care mi-l doresc eu ar scutura lumea din temelii si ar schimba-o. in bine, evident. pentru ca dupa ce cunosti iadul nu poti decat sa urci. n-ai alta cale.

razboiul meu ar aduce barbatii lumii umar la umar in transee, le-ar trezi simturile adormite si uitate, i-ar reinvata ce inseamna cuvinte precum “onoare”, “patrie”, “curaj”, “prietenie”. razboiul meu le-ar arata femeilor ca sacrificiul de sine este mult mai de pret decat o rochie versace si le-ar face sa inteleaga ca feminismul e doar spoiala si cuvinte marete care te duc la singuratate. razboiul meu ar cali spirite, ar intari principii si ar forma caractere, ar arata ce inseamna dragostea si suferinta adevarata si nu cea inchipuita, de telenovele si reviste de scandal. razboiul meu ar fi unul “clasic”, interstatal, si nu unul al warlords-ilor. ar fi un razboi cinstit. barbatesc. si romantic, totodata.

ca sa intelegeti mai bine ce vreau sa spun ar trebui sa ascultati “lili marlene”. si sa-i cunoasteti povestea. v-o spun, pe scurt. este, de departe, cel mai popular cantec din al doilea razboi mondial. versurile au fost scrise in timpul primului razboi mondial, de un neamt, hans leip. in ’38, un alt neamt, norbert schultze, a pus textul pe muzica sub numele “Das Madchen unter der Laterne” (“fata de sub felinar”). un an mai tarziu, melodia a devenit faimoasa ca “lili marlene”, cantata fiind de nemtoaica lale andersen. in 18 august ’41, “lili marlene” a fost difuzata de radio belgrad (iugoslavia era sub ocupatie nazista), post ce putea fi receptionat si de trupele aliate din europa si zona mediteraneana. desi goebbels (ministrul nazist cu propaganda) nu iubea melodia defel, considerand-o demoralizatoare, ea a fost pe placul generalului rommel care a cerut radioului sa o difuzeze in fiecare seara. ca urmare, zilnic, la 21.55, inainte de inchiderea transmisiei, radio belgrad difuza “lili marlene” – “Vor der Kaserne / Vor dem großen Tor / Stand eine Laterne / Und steht sie noch davor…”

melodia a devenit preferata tuturor soldatilor, indiferent de tabara. textul a fost tradus in 48 de limbi, existand chiar si o varianta romaneasca. cele mai cunoscute variante raman insa cele interpretate de marlene dietrich si vera lynn . ce se auzea la noi, prin ’41-’45, incepea cu “undeva departe un soldat scria / vorbe de iubire catre draga sa…”. din pacate, n-am reusit sa aflu continuarea, dar l-am auzit intr-o seara pe dinescu in emisiunea cu stelian tanase cantand propria lui varianta. suna cam asa: “furisat prin stepa / ca un lup stingher / trupul tau de aur / l-am zarit pe cer / oricare floare de pe drum / e al tau parfum / esti tu, lili marlene… ” etc. nu era cea mai buna interpretare posibila, dinescu nu prea stie canta, dar melodia mi-a adus aminte de amintirile bunicului meu despre ww2 . un razboi care l-a format ca barbat si ca om. despre asta vorbesc.

ps: vedeti? am invatat sa pun link-uri. multumesc, andrei! 🙂

…parca vad ca acum ca am “aderat” si noi, uniunea se va dizolva. 🙂 nu ca m-ar bucura neaparat, dar mi se pare tare amuzanta ideea. analistii politici spun ca ue va rezista socului, ca e o structura puternica si in acelasi timp flexibila, fapt care ar fi fost dovedit la ultima aderare a celor 10. eu sunt tare curioasa sa vad de e chiar asa. nu suntem noi buturuga mica ce rastoarna carul mare, insa avem un soi de a fi care strica lucrurile. de ce s-ar intampla de data asta altfel?

am intrat intr-un fel de “europa a satelor” si vom deveni o minoritate. vom inlocui visul american cu cel european al lui jeremy rifkin si vom spera sa ne fie mai bine. vom astepta, nefacand mai nimic (in buna traditie romaneasca, de altfel), sa creasca de la sine “calitatea vietii” si produsul intern brut. europeanul limbaj de lemn va fi din ce in ce mai prezent in viata noastra si vom prefera bursele la oxford celor la princeton. vom bantui prin europa zi si noapte, unii dintre noi vor fura in continuare din buzunarele europene, iar altii ii vor obisnui pe occidentali cu ideea ca “e bine s-asa”. vom vinde mici si vom canta manele pe orice strada mai de Doamne-ajuta din marile capitale europene si vom ocupa hotelurile uniunii in perioada reducerilor de pret. vom aduce in tara cohorte de masini la mana a doua, ne vom petrece concediile cautand cazari ieftine in tari scumpe si vom injura cu voluptate oriunde ne vom afla si ori de cate ori nu vom fi tratati dupa cum ne inchipuim ca meritam. vom crede ca ni se cuvine totul si nu vom dori sa dam mai nimic in schimb, pentru ca, nu-i asa?, europa trebuie sa se rascumpere moral si material pentru cei 50 de ani in care ne-a “uitat”.

oricum, pana se vor prinde europenii ce si cum e cu romania asta, universul lor va fi de multa vreme cu susul in jos si nimic nu va mai fi la fel.