final de club
...s-a dovedit că nu suntem chiar aşa mari iubitori de carte cum credeam şi mă lăudam eu. proiectul meu de mare valoare intelectuală, lansat cu...
de ce scriu despre mine
...când am început blogul ăsta nu-mi închipuiam că mă va ţine atât şi că va aduna atâtea patimi. acum vreo doi ani, în toamnă, eram...
la cireşe – varianta postmodernă
...după ce, acum vreo două săptămâni, am învăţat pe propria-mi piele o lecţie extrem de importantă pentru bunul mers al lucrurilor, şi anume ”supa reîncălzită...
despre cum mi-am început săptămâna
...uneori visez sentimente. nu e vorba de poveşti cu personaje bine definite care să mă facă veselă sau tristă, ci de stări şi emoţii pur...
declaraţie de amor
...iubesc oamenii care ştiu să abereze frumos, cei lângă care poţi pierde o după-amiază întreagă veselindu-te şi scornind scenarii şi poveşti imposibil de posibile. îmi...
ziua în care am hotărât să nu mai sufăr
- ar trebui să îţi alegi o zi şi să spui: ”doar până în data de... îmi mai dau voie să sufăr”. după care GATA!...
nişte ţărani
...prin '77, la scurt timp după ce ne-am mutat în cluj, maică-mea a conchis cu oarecare tristeţe: "domnii ăştia din cluj sunt nişte ţărani". dezamăgirea...
calul meu albastru
...există oameni care visează cai verzi pe pereţi. nu mă număr printre ei. din păcate. fumi însă, da. şi astăzi tocmai a plecat în căutarea...
prima carte
...în sfârşit, celebra asociaţie de cititori nr. 1 s-a adunat ieri de pe drumuri şi a ţinut prima şedinţă de carte. locul faptei s-a dovedit...