12

Povestea fetei brunete cu părul scurt şi rochie lungă şi roşie

red dress

Hai să vă spun o poveste. Ar trebui să înceapă ca toate poveştile cu “A fost odată ca niciodată…”, dar va începe altfel. Va începe aşa:

Fix acum zece ani şi fix pe la ora asta, adică 19.30, o fată brunetă cu părul scurt şi cu rochie lungă şi roşie, stătea de poveşti în faţa casei cu o prietenă. Era prima ei zi de concediu şi savura prin toţi porii ultimele zile de vară însorită. În fapt, era o zi de vară exact ca cea de azi: frumoasă până la Dumnezeu şi înapoi. Şi fata era fericită, aşa, pur şi simplu. Nu se gândea ce va face mâine sau în cealaltă zi de după mâine, nu se gândea nici măcar ce va face în seara aia, ci doar stătea de poveşti cu prietena ei şi râdea.

Şi în timp ce era ea fericită, aşa, pur şi simplu, s-a întâmplat să treacă prin faţa casei un băiat. Fata brunetă cu părul scurt şi cu rochie lungă şi roşie nu i-a dat prea mare atenţie băiatului cu pricina şi nici nu l-a plăcut prea mult la început, dar a acceptat să iasă cu el la o îngheţată. Nu vroia să meargă la film şi nici să se plimbe aiurea prin oraş, vroia doar să mănânce o îngheţată şi atât. Pe vremea aia, fata brunetă cu părul scurt şi cu rochie lungă şi roşie ştia foarte clar ce vroia de la oameni şi de la viaţă. Iar atunci vroia doar o îngheţată.

Nu se ştie nici astăzi ce s-a întâmplat exact la îngheţata aia, dar foarte curând fata brunetă cu părul scurt şi rochie lungă şi roşie a uitat să mai fie fericită, aşa, pur şi simplu. Şi, încet-încet, a uitat şi ce vrea de la viaţă. Tot ce vroia ea era băiatul cu îngheţata. Doar că băiatul cu îngheţata nu o vroia dacă ea nu ştia exact ce vrea de la oameni şi de la viaţă. Ani în şir fata brunetă de care vă povestesc (şi care nu a mai avut niciodată părul scurt şi rochia lungă şi roşie) a încercat tot felul de metode ca să redevină din nou fericită, aşa, pur şi simplu, şi să ştie ce vrea de la oameni şi de la viaţă.

Degeaba. Nu au ajutat-o nici prietenele-ursitoare, nici magii plătiţi să citească în astre şi nici lecţiile de pian. După o vreme, fata brunetă care avusese părul scurt şi rochia lungă şi roşie a încetat să mai încerce să facă ceva şi a aşteptat să se întâmple o minune. Şi, într-o zi, cu câteva luni înainte de a se împlini zece ani de la ziua în care stătea în poartă, fata brunetă care avusese părul scurt şi rochia lungă şi roşie s-a uitat în oglindă şi a văzut o fată blondă cu părul scurt şi cu rochie lungă şi nisipie care i-a zâmbit fericită, aşa, pur şi simplu.

De atunci, nimeni nu a mai văzut-o pe fata brunetă care avusese părul scurt şi rochia lungă şi roşie. Nu se ştie nici astăzi ce s-a întâmplat exact cu ea. Unii spun că încă stă la o îngheţată cu un anumit băiat.

14

De-ale mele (10)

best blog

Ieri mi-am cumpărat un tricou pe care scrie “My blog is the best blog in the world. I think so… “ şi cu ocazia asta mi-am amintit că am blog. Nu e “the best”, dar e al meu. Şi ar trebuit ţinut în viaţă, zic. De ce l-am lăsat aproape să moară? Pentru că am pierdut plăcerea scrisului. Şi pentru că nu mai am idei şi nu mai ştiu face din orice nimic un eveniment. Am devenit plictisitoare…

***

După ce luni la rând am visat urşi, de ceva vreme visez tigrii. Aşa cum nu mă speriau urşii în vis, aşa nu mă sperie nici tigrii. Din contră, am o relaţie extrem de apropiată cu ei. Îi mângâi, mă joc cu ei, alergăm împreună… Parcă ar fi nişte căţei mai mari. Am căutat pe net să văd ce înseamnă să visezi tigrii în astfel de ipostaze şi cică mi s-ar îndeplini dorinţele, dacă îi mângâi în vis, şi merg la petreceri, dacă mă joc cu ei. Tres mishteaux! Doar că nu mi s-a îndeplinit nicio dorinţă şi nici la petreceri nu am fost. 🙂

***

Deşi niciodată nu mi-am dorit bani mulţi, azi am ajuns în punctul în care îi dau completă dreptate Victoriei Beckham care, mai tânără ca mine fiind, spunea: “I like a man who can be a real friend, has a good sense of humor, a good pair of shoes and a healthy gold card“.

***

N-am avut până acum anumite flori preferate, dar anul ăsta m-am îndrăgostit iremediabil de hortensii.

***

Sunt din ce în ce mai convinsă că am să mor singură în casa asta mare şi au să mă găsească doar după ce au să simtă mirosul de cadavru stricat.

***

Nu mă pot decide dacă vreau sau nu vreau iPad. Îmi dau seama că e o fiţă şi că mai bine aş face altceva cu banii ăia (pe care oricum nu îi am, ci îi împrumut), dar mă uit de 10 ori pe zi pe site-ul apple la iPadul 2 şi mi-l închipui cu toate variantele de smart cover posibile. Parcă văd că o să mi-l iau şi nu o să am, de fapt, ce face cu el. Femeie proastă!